10 Mar 2012 Cartea mea. „Opiniile clienţilor”

Despre orice produs lansat pe o piaţă mai trebuie să trăncăni din când în când, pentru ca lumea să nu uite de existenţa lui. La naiba, chiar şi Coca-Cola îşi face reclamă constant, deşi nu pare c-ar mai avea nevoie! 🙂

Aşa că m-am gândit să mai scriu şi eu câte un cuvânt, două despre cartea mea, dar m-am trezit că am epuizat toate ideile de prezentare, plus că mi se pare aşa, nu ştiu cum, să încep (iar) să mă laud singură. Şi atunci, preluând ideea de pe unele site-uri comerciale unde, pe pagina fiecărui produs, sunt prezentate opinii ale clienţilor, m-am gândit că persoanele cele mai potrivite să vorbească despre cartea mea sunt – nu-i aşa? –  chiar cititorii ei.

Reproduc mai jos o mică parte dintre mesaje, aşa cum le-am primit pe mail, pe blog sau pe Facebook. Toate m-au emoţionat în egală măsură, la toate am bocit citindu-le (nu-mi venea să cred că omul ăla s-a deranjat să-mi scrie mie aşa cuvinte frumoase) şi absolut toate mi-au dat aripi, şi încredere în mine, şi convingere că n-am fost totuşi exagerat de ridicolă sau de trufaşă să iniţiez acest proiect. Sper să nu comit o prea mare indiscreţie pentru că public mesajele primite în privat şi le mulţumesc, încă o dată, autorilor acestora, dar şi celorlalţi care mi-au scris, care m-au sunat, care m-au felicitat prin viu grai, care au fost alături de mine din august anul trecut, de când a început nebunia.

Cei care încă n-au citit cartea De ce nu-mi găsesc pe cineva, dar se hotărăsc să o facă, găsesc aici detalii despre cum pot intra în posesia ei.

 

****

Am terminat cartea. Nu astăzi, ci acum două zile. Vreau să-ţi spun că am luat-o cu mine pe 31 seara la prietena unde aveam să fac revelionul, şi pe 1 dimineaţă (mă rog, pe la 12, când m-am trezit), eu îţi citeam cartea. Şi pe 1şi 2 noaptea la fel. Adică am strecurat-o printre activităţile aferente revelionului, căci mi-a plăcut mult cum a început şi am vrut să o finalizez curând. Trecând de aceste detalii, vreau să-ţi spun că m-a surprins în mod plăcut.
Îţi mărturisesc sincer că titlul mi s-a părut din start, de când am văzut că ai publicat-o, destul de banal, dar eram convinsă că asta vine ca o provocare. Cel puţin eu aşa am perceput-o. Ca o provocare pentru cei ce vor să gândească dincolo de aparenţe. Şi aşa a fost. (…) Mergând apoi pe firul destăinuirilor, m-a frapat sinceritatea cu care dezvălui unele părţi din sufletul tău. Categoric, întotdeauna rămâne în inimă o latură nedezvelită, numai pentru tine, cum e fireesc; dar totuşi am citit unele slăbiciuni sau păcate, vanităţi ori dorinţe pe care  mulţi dintre oameni abia au capacitatea de a le recunoaşte faţă de ei înşişi, sau nici măcar atât. Dar în niciun caz nu le-ar dezvălui lumii întregi
. (Andra Petcu)

 *

Am terminat de citit cartea ta de ceva vreme însă nu am reuşit să-mi fac timp să-ţi scriu până acum. Mai întâi îţi mulţumesc pentru autograf şi apoi vreau să-ţi spun că mi-a plăcut foarte mult cartea ta, eşti bună, ai ceva din stilul d-nei Ileana Vulpescu şi sper că următoarea ta carte să fie un roman în adevăratul sens al cuvântului. Nu spun asta ca să te linguşesc… serios, chiar mi-a plăcut… am mai citit eu ceva în genul cărţii tale, ceva de (aici dă nişte nume de autoare cunoscute şi nu-i elegant să le reproduc 😉), dar să fiu sinceră am cam tras de mine să le termin cărţile, asta pentru că nu-mi place să încep o carte şi să nu o termin… însă nu m-au încântat prea tare, în schimb tu ai ceva… şi chiar ar fi păcat să rămâi la astfel de poveşti şi opinii (eu vorbesc doar din punctul meu de vedere, al unui simplu cititor, fără a avea o pregătire specială pentru a comenta cartea ta ). Deci, cartea mi-a plăcut şi o aştept pe următoarea cu nerăbdare :), mult succes în continuare! (Mariana Stan)

 *

Am stat sâmbătă şi am citit cap-coadă cartea care m-a încărcat energetic pentru tot anul. Draga mea, mi-a plăcut extraordinar de mult ce ai scris, m-a relaxat, m-a binedispus şi, mai mult decât atât, m-am regăsit în multe din experienţele şi trăirile tale. Abia aştept un viitor(oare) frăţior/surioară… scrii absolut genial. Îţi doresc să ai în continuare sclipirea, talentul, inspiraţia cu care te-a înzestrat Cel de Sus, să fii sănătoasă, liniştită, fericită şi să-l găseşti pe El, acel El numai al tău. (Silvia Barbu)

 *

Am început să îţi citesc cartea … îmi place cum scrii. Scrii bine. Scrii firesc, precis şi ai o tandreţe a povestirii, fără a fi siropoasă. Îţi creează starea de povestire luminoasă, intimă… (Olaf Tryggvasson)

 *

Alina, felicitări, din suflet te felicit. Nu ştiu ce te-a determinat să scrii această carte, dar îmi place foarte mult ceea ce ai scris. Poate un preaplin de scârbă şi indignare faţă de ceea ce-i în jurul nostru, poate setea de a mărturisi şi altora trăirile tale. Nu pot să ştiu cu adevărat; cert este că mie mi-a plăcut foaret mult ceea ce ai scris, direct, fără ocolişuri, realitatea dulce, amară sau …. nu ştiu, aşa cum este ea. Sunt de acord cu tine că vorbim cu măşti de cele mai multe ori nu cu oameni, iar în spatele acestor măşti se ascund caractere meschine, oameni perfizi şi fără suflet care-ţi râd cu amabilitate ca după ce te desparţi de ei să te bârfească şi să-ţi sape groapa. Povestea ta până la un punct se aseamănă cu a fiicei mele. Citind cartea mă miram câtă asemănare există între viaţă ta trăită până la un punct şi a ei. (Marcela Şerban)

 *

Mi-a plăcut atât de mult cartea ta, m-am simţit atât de aproape de tine, de trăirile tale, şi să nu te superi, în multe m-am regăsit şi eu. Mă bucur enorm că te-am “găsit” în această imensitate a internetului şi sper că aceasta a fost doar prima dintre multele cărţi pe care le voi citi de la tine. (Andreea Nica)

 *

Că veni vorba, mă pregătesc să-ţi spun, tot aşa, pe larg, într-un mail, cât de mult mi-a plăcut cartea ta. Dar mi-e tot mai greu să mă aşez şi să scriu ordonat, să mă priceapă şi pe mine cineva. Aşa că mă agăţ de momentul ăsta, în care m-am urnit ca bolovanul la vale, şi-ţi mărturisesc sincer, că altfel m-aş abţine, că m-am bucurat să mă las plimbată prin Barcelona, că am dat din cap aprobator la unele idei şi dezaprobator la altele, dar m-am recunoscut în multe. Şi n-am rămas indiferentă la niciun rând. Faptul că eşti ingineră şi nu absolventă de Litere te face multilateral dezvoltată, nu-i un dezavantaj. Dacă găseşti o modalitate de-a nu-ţi mai da singură cu ciocanul în cap, de-a nu-i mai vedea pe toţi mai buni şi mai deştepţi, să-mi spui şi mie, o caut de când pot gândi cât de cât! Şi să mai scrii, de ai chef şi timp, mie mi-a prins bine şi am capitole pe care simt nevoia să le recitesc la ceas de seară şi gânduri. Hai, am sărit calul, ajung la herghelie imediat, trebuie să te pup, să-ţi mulţumesc pentru timp, delectare, stil…(Sorana Bordaş, într-un comentariu pe blogul meu)

 *

Am început să citesc mult așteptata carte şi i love it, concretă, lipsită de snobism, realistă, dar cel mai mult îmi place sarcasmul tăios. Toate poveştile sunt inspirate din experiența ta personală? (Corina Mila) – Răspuns: Da! 🙂

*

Sâmbătă dimineaţa am luat cartea de la poştă, am şi început să citesc din ea şi e pur şi simplu delicioasă, o să îmi pară tare rău când o voi termina de citit… am ajuns deja aproape de jumate, am citit şi nişte poezii de la sfârşit şi sunt ffff drăguţe şi sensibile!! Deci felicitări pt. ce ai scris, nu am cuvinte să îţi spun cât îmi place!!!!!! (Adriana Cosa)

 *

Am păstrat pentru final bucăţi din recenziile făcute pe blogurile personale de oameni dragi mie, trei femei talentate, bune, generoase, pe care le admir la rându-mi şi sper ca, într-o zi, să le întorc gestul minunat. Pentru că şi ele vor prinde curaj să scrie cărţi, sunt absolut sigură!

Cartea este o colecţie savuroasă de poveşti, impresii şi opinii şi se încheie splendid, cu o suită de poezii scrise de autoare pe când n-avea mai mult de 15-16 ani. Veţi citi despre iubirea ei dintâi, vă va distra lectura unor întâmplări haioase, veţi gusta din aroma poveştilor inspirate din vizitele Alinei în Israel sau Barcelona, veţi lăcrima citind unele istorii impresionante şi vă veţi revolta faţă în faţă cu nedreptatea unor situaţii de neînţeles… Dar, oricum, sunt convinsă că rândurile cuprinse între cele două coperte frumoase vi se vor lipi de suflet. Ştiu eu asta, pentru că orice cuvânt scris de Alina are acest dulce obicei. (Corina Stoica)

*

Scrisul ei este năvalnic, pe alocuri colțuros. Irumpe dintr-un preaplin interior. Se smulge precum lava și se aruncă în afară, cumva tumultuos, cumva dureros. Nu-i pasă, îți vine să spui. Vrea să ardă cu totul, n-o încălzește un foc abia pâlpâind. Literă după literă, intri în joc. Ori totul, ori nimic, scrisul ei nu suportă jumătăți de măsură. Și-o vezi parcă stând pe-un munte, în plină furtună. Pare a spune vântului, și ploii și fulgerelor: și ce dacă? Și-o vezi râzând, cu lacrimi în colț de suflet. O vezi dansând sălbatic, cu părul despletit și plin de frunze. Vrea răspunsuri. O vezi îngenunchind. O vezi rugându-se și mulțumind. Doar ea, la braț cu singurătatea cea senin amară. Și știi, privind-o în ochi, că știe. Știe despre inima ei și n-a uitat-o niciodată. Iar după atâta zbucium, revelația inocenței te copleșește. Cuvânt după cuvânt și dincolo de el, descoperi candoarea. Iar asta te buimăcește. Ai în față un copil. Și nu mai poți să-l cerți pentru pozne ori imprudențe. Poate doar să-l alini. Să-l îmbunezi c-o ciocolată și poate o glumă. Și cu o vorbă bună. Și asta, pentru că e imposibil să nu crezi în el. (Mihaela Stratu)

*

Am deschis într-o zi o carte. Am citit un cuvânt, o pagină, o poveste şi nu m-am mai putut opri. I-am citit destainurile seara de seară, i-am descoperit secretele şi la final de drum am realizat că acea carte vorbea despre mine. “De ce nu-mi găsesc pe cineva” este cartea în care veţi citi nu poveşti, veţi citi bucăţi de suflet, felii de viaţăînsiropate cu valurile mării şi parfumate cu vise… Este sufletul autoarei, Alina Grozea. L-a desenat în toate formele lui, în toate culorile… de la roz sidefiu şi albastru-ciel până la nuanţele posomorâte de cenuşiu. Câţi dintre noi au curajul să se expună cu inimă deschisă la “intemperiile” umane, câţi dintre noi spun cu tărie “aşa sunt eu şi mă schimb când şi dacă vreau!”? Prea puţini! Alina, iubesc cartea asta nu cum iubesc toate cărţile, o iubesc cum iubesc marea aia agitată pe care o adorăm, cum iubesc cerul cu pescăruşii lui. Mi-e dragă ca o zi de vară! (Andreea Ban)

*

Vă mulţumesc încă o dată tuturor, şi celor pe care nu i-am amintit aici, dar ale căror cuvinte de drag îmi vor rămâne pe veci lipite de suflet.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

11 Responses

  1. 1
    andres 

    Eu iti multumesc Alina pentru cuvintele minunate pe care ni le dauriesti, pentru zambetul tau. :*

    Andres

  2. 2
    lotusull 

    Adevarul este ca n-am avut niciodata inima sa cert cu adevarat un copil.
    Si mi-a fost dat sa vad destule pozne, destule imprudente. Uneori atat de multe si atat de dese incat mi-a iesit fum pe nas si pe urechi :).
    Dar m-am uitat in ochi si am vazut acolo inocenta. E garantia mea ca indiferent ce si cum ar face, copilul acela va merge mai departe.
    Revelatia acestui lucru m-a dezumflat intotdeauna. Si din cauza revelatiei am renuntat chiar la vorba : vezi, ti-am spus eu ?! trebuia sa ma asculti !
    Am inlocuit insa vorba aceasta cu alta : experimenteaza copile asa cum crezi tu de cuviinta si mergi inainte cu spatele drept. Mai simplu de atat nu se poate.
    Iar la final a ramas doar vorba buna si ciocolata 🙂

    Sa-ti fie bine Alina 🙂

  3. 3
    Marilena Guduleasa 

    De regula, cand am de-a face cu un profesionist adevarat, fie el scriitor, actor, muzician, jurnalist, dorinta de a-l cunoaste si in realitate se stinge, dispare anihilata de teama de a nu avea o anti-revelatie compensatorie, de a nu mi se darama un mit, de a nu ajunge sa mi se dilueze admiratia pura intr-un helesteu al sperantelor inselate, ca macar a mia parte din ceea ce a creat vine din chiar sufletul lui, sau e doar o proiectie a lumii exterioare intr-o oglinda clara, chioara si plana.
    Apucasem sa o cunosc pe Alina in momentul in care cartea ei a ajuns pe patul meu de lectura (eu nu citesc la masa, ca tot omul, decat eventual cursuri, manuale, ziare, Asul Verde…). Am avut o oarecare strangere de inima, mi-am zis totusi ca macar, de data aceasta, daca va fi sa fie vreo nepotrivire de caracter, realitatea va bate fictiunea si nu invers.
    Am rasuflat usurata la finele lecturii… Impropriu spus “finele”, cartea inca e pe noptiera, n-a esuat in biblioteca, a ramas langa cele cateva carti care imi vegheaza somnul de decenii (una dintre ele imi e tovarasa de exact treizeci de ani, ceea ce ii doresc si bunei mele prietene, nepretuitei “De ce nu-mi gasesc pe cineva…”).
    Cartea asta e Alina si pe Alina o veti gasi in fiecare rand, exact asa cum e ea. Despre cate carti si despre cati autori credeti ca ati putea spune asta? …Exact asa ma gandeam si eu.

  4. 4
    Alina Grozea 

    Andres… inca un zambet, pentru tine! 🙂

    Lotusule, dupa ce dai copilului ciocolata se zice “sa-ti fie de bine”, nu “sa-ti fie bine”! 🙂

    Mari, sa stii ca una dintre marile mele temeri e ca in realitate sa nu dezamagesc. Sa nu fie ceva din vocea mea, din gesturile mele, din apucaturile mele care sa tradeze ca poate nu sunt chiar asa cum scriu, mai ales ca la randu-mi am experimentat fenomenul si am dat astfel jos de pe soclu cativa idoli…
    Si tu esti exact asa cum scrii: desteapta si naravasa. 😀

  5. 5
    psi 

    dacă tot suntem la capitolul confesiuni, iat-o şi pe a mea. 😀

    mărturisesc că “o ştiam” pe alina de ani buni şi mulţi, niciodată însă pe omul alina, ci doar cuvintele ei, cele dintr-o altă lume. mărturisesc şi faptul că aş fi vrut să-i spun cândva, demult, că parfumul (pentru care eu înalţ catedrale infinite de admiraţie) nu se amuşinează, aşa cum a scris ea într-un articol. a fost singura dată când aş fi vrut să “mârâi” ca o pisică pasionată, uşor deranjată de faptul că pe soclul admiraţiei mele apăruse o banală scamă. o copilărie despre care nu i-am spus niciodată de fapt și mă bucur.
    apoi am citit cartea ei și am zâmbit! apoi am văzut zâmbetul de dincolo de fotografii, omul! și mi-e dor de ea! și sper că va mai scrie o carte și încă una, pentru că mai are multe de spus. da, da şi nişte întâlniri de primăvară ar fi potrivite!!!
    eu știu că alina nu este “scriitor”, ci este om, un om autentic, un om pe care mă bucur că l-am întâlnit, un om prin care alți oameni buni mi-a fost dat să cunosc, pornind de la o carte citită într-o seară.
    îți mulțumesc, alina!

  6. 6
    Alina Grozea 

    psi, nu mai stiu cand am scris despre amusinare, imi amintesc ca am folosit expresia, dar nu mai stiu in ce text. Oricum, sigur era vorba de un context bascalios sau de vreunul in care am vrut sa subliniez latura obsesiva, faptul ca mirosul cuiva te poate ameti, bantui, te poate scoate din minti si tinzi sa-l cauti, sa-l urmaresti ca un caine nebun. Patrick Suskind, in fabulosul lui roman, Parfumul, foloseste de multe ori acesta expresie cand descrie impulsul salbatic, pasiunea maladiva pentru mirosuri a personajului sau.
    Cam atat in “apararea” mea. 🙂
    In rest, multumesc, multumesc, multumesc…

  7. 7
    psi 

    alina, nu ai de ce să te “aperi”! 😀 cea care reacţionase aiurea fusesem eu, acum mă ştii cu pasiunile şi obsesiile mele. în realitate şi eu sunt amuşinătoare de fel! 😆
    nu ai de ce să mulţumeşti. era o “opinie de client” pe care o meriţi.

  8. 8
    andra 

    eu aşteptam postul acesta, Alina dragă 🙂 te pup

  9. Doar femei au citit cartea, sau doar ele au scris opinii? 😉

  10. 10
    Alina Grozea 

    Una dintre opiniile de mai sus este a unui barbat. 🙂
    Am si cativa barbati printre cititori. Si, culmea, au fost incantati! 🙂

  11. buuun, atunci musai s-o iau si eu! 🙂 (credeam ca e un cerc exclusivist feminin) 😛

Leave a Reply » Log in