13 Apr 2017 Am tot ce-mi trebuie
 |  Category: Uncategorized

 

Nu de puţine ori mi-a fost dat să percep invidii dense, aproape palpabile, la adresa mea. La începuturi, eram invidiată că am blugi prespălaţi, note bune, păr des şi părinţi de gaşcă. Am fost invidiată apoi pentru apartamentul meu mic şi, mai târziu, pentru casa mea mare. De câte ori plângeam de-mi sângera inima, auzeam “Măcar tu ai casă…”, de parcă zidurile ţi-ar putea ţine de sete sau de dor.

Am mai fost invidiată pentru câte-o ţoală pe care mi-am cumpărat-o, pentru câte-o ţară în care am aterizat, pentru câte-un cadou pe care l-am primit, pentru câte-un text pe care l-am scris. Pentru câte-o sclipire, pentru câte-un demers, pentru câte-o carte. Şi chiar după singurătatea mea longevivă, încăpăţânată, am simţit că mai tânjeşte câte cineva, în momentele în care masculul şi copiii din dotarea persoanei respective îşi manifestau plenar capacitatea de a întoarce pe dos o existenţă ce se voia liniştită.

N-am un ton superior împotriva invidiilor, nu-mi e deloc străină această emoţie otrăvită, o resimt, la rându-mi, zi de zi. Pentru că tot ce am nu-mi trebuie şi vreau şi eu ce au alţii. Vreau picioare mai subţiri, talie mai fină, ten mai curat, nopţi mai tandre, zile mai pline. Vreau un bărbat frumos şi un bebeluş roz, cum au atâtea dudui care mă invidiază pur declarativ pe mine. Şi, bonus, vreau pe blog Like-uri mai multe decât primesc o grămadă de pagini pe care eu le consider inepte.

Acasă, bălesc maxim după gazonul lui vecinu’ – verde şi dodoleţ, rezistent la arşiţă, nu pârjolit ca al meu. În suflet, vreau iubire ca-n poveştile pentru copii, în pat, vreau pasiune ca-n filmele pentru adulţi, în minte, vreau sinapse fără rateuri –pentru că am început să uit (şi nu ce trebuie), să nu mai văd de aproape, să nu mai ştiu să fac lucruri la care odinioară zbârnâiam.

Ocupată nevoie mare cu vrutul atâtor chestii de care alţii mi se pare că se bucură din plin, am uitat de mine. Am uitat să mă contemplu, am uitat să îmi vorbesc, am uitat să-mi ascult dorinţele alea care mocnesc undeva în spatele mofturilor sau, după caz, al sfâşierilor ce fac dintr-un om slab şi prost tot ce vor. Captivă a invidiilor mele şi-a invidiilor celorlalţi, am încetat să fiu un destin întreg, perfect, aşa cum sunt toate destinele neîntinate de comparaţii şi preconcepţii. Şi m-am transformat într-un puzzle jerpelit de-atâtea încercări ratate, lăsat pe mâinile oarbe ale celor ce văd plin acolo unde nu sunt piese şi gol acolo unde locul e ocupat. Printre acele mâini se numără, nemilos de stângace şi obraznice, şi ale mele.

E limpede că nu voi avea niciodată tot ce vreau sau tot ce cred că vreau. Nici împlinirile la-ndemână şi nici pe-alea care ţin de rarele alinieri ale planetelor. Şi-atunci nu-mi rămâne decât să râcâi rugina de pe singurul adevăr posibil: acela că am totul. Am tot ce invidiază alţii şi tot ce invidiez eu. Am tot ce-mi trebuie, niciun micron mai puţin. Am loc şi de surplus, dacă va fi să fie.

Mi-am luat mâinile de pe bici şi nu mă mai hăituiesc. Am amestecat dintr-o mişcare toate piesele acelui puzzle cretin şi le-am băgat la loc în cutie – şi vai şi amar de cine îndrăzneşte să le mai scoată de acolo! Mi-am scos din carne propriile unghii şi îi rog şi pe ceilalţi, dacă nu se supără, să le scoată pe ale lor.

Am tot ce-mi trebuie, dar nu mă invidiaţi. Şi voi aveţi totul şi promit să nu vă mai invidiez.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

4 Responses

  1. 1
    nuami 

    Draga mea, draga mea…imi vine sa te iau in brate si sa rupem amindoua biciul-si al tau si al meu…

  2. 2
    admin 

    Pai, gata… poc! 🙂

  3. 3
    INTJ 

    nu stiu daca am, dar imi place sa cred ca sunt … un graunte de nisip aiurea-n desert. fiindca doar cred, as vrea sa stiu … oare am timp?

  4. Un articol frumos, am ajuns pe pagina ta
    de la comentariul postat pe Art de Vivre.

    _________________
    Din partea mea, doar ceva pentru suflet,
    desigur ”dacă vă place Brahms…”, 🙂

    http://bluechapterhouse.blogspot.ro/2009_03_01_archive.html

Leave a Reply » Log in