(Acest text conţine limbaj oarecum vulgar, aşa că rog minorii, puritanii şi domnişoarele de pension să se abţină)
Când merg cu metroul casc gura, că altă treabă n-am, la cuplurile ce mi se perindă sub priviri. Şi nu-mi fac deloc o impresie grozavă, dimpotrivă, chiar mă stânjenesc cele în care dama îşi drăgăleşte de zor masculul din dotare, îl mângâie pe umeri, îl gâdilă pe burtă, se joacă-n părul lui, se unduieşte plină de dorinţă, iar acesta o priveşte apatic, plictisit, cu mâinile atârnându-i flasc pe lângă corp, nedornice de vreun gest tandru. Cu atât mai grotesc mi se pare că acest spectacol umilitor (pentru ea) se desfăşoară în public.
Am mai spus în câteva rânduri – şi sunt pregătită să-mi iau din nou înjurături – că nu suport mironosiţele, pisicitele, mieroasele, mi se par jalnice femeile care-şi adâncesc decolteul, şi-şi răvăşesc cârlionţii, şi nu te mai poţi înţelege cu ele imediat ce-n incintă pătrunde un purtător de falus. Mi-e milă de amărâtele care fac copii, scandaluri, liposucţii, numai pentru a mai scoate oleacă din ţâţâni calma indiferenţă a omului ce dă semne că le-ar cam mătura din viaţa lui. Sper sa nu ajung niciodată aşa, dar ştii cum se spune, Never say never…
Mă uit în jur şi nu mai văd bărbaţi cu-adevărat îndrăgostiţi, mistuiţi de pasiune pentru vreo cosânzeană, dar în schimb e plin ochi de muieri moarte-coapte după câte un “lasă-mă să te las”. Şi nu mai prididesc săracele cu tertipurile, cu sms-urile trimise “din greşeală”, cu mailurile siropoase, în interes, vezi Doamne, de business, doar doar le-or cădea în plasă indivizi vădit neinteresaţi de existenţa lor. Şi mi se pare degradant să tragi de un bărbat care, dacă te-ar plăcea măcar cât negru sub unghie, ar găsi resurse – crede-mă pe cuvânt! – ca să-şi etaleze interesul.
De câte ori asist la câte-o scenă de-asta penibilă, de telenovelă, îmi amintesc de filmul “He’s Just Not That Into You”, unde scenariştii ăia bat multă monedă, zgomotos, dar şi cu umor, pe nişte realităţi universal valabile, care înamoratelor fără minte şi fără speranţă nu vor şi pace să le intre în cap. Dacă un bărbat nu te sună – după o zi, după două, după zece – de la acuplarea voastră întâmplătoare, înseamnă că nu vrea să te sune. Punct. Nu-i ocupat, nu i-e jenă, nu i-a murit pisica şi sunt şanse infime să fi murit chiar el. Pur şi simplu nu te vrea în viaţa lui. Bineînţeles, s-ar putea să-l “cucereşti” până la urmă, după ce-l apelezi de pe fix, ca să-l prinzi în capcană şi să-ţi răspundă în sfârşit la telefon, după ce-i bombardezi Imbox-ul cu sute de mailuri kilometrice, după ce-l ridici în slăvi ca pe un zeu, gâdilându-i irezistibil orgoliul sau după ce-i oferi încă o partidă suculentă (sau două, sau zece) de sex. Tipul va ceda, cel mai probabil, avalanşei de avansuri, va obosi să opună rezistenţă şi va admite, într-un fericit final, că eşti o fată de ispravă. Apoi se va ghemui în culcuşul cald al dragostei tale, îţi va vârî poate şi-o şaibă aurită pe inelar şi, da, va sfârşi iubindu-te – aşa cum iubeşti un căţel ce ştii că-i mereu acolo, lângă tine, dând fericit din coadă.
Eu cred – ba nu, sunt sigură – ca un bărbat care te vrea cu adevărat e ca un uragan: persuasiv, obraznic, tenace. Nu cred în sfiala virginală a indivizilor de sex opus mie, nu înghit poveştile în care tipul se simte prea timorat în preajma damei care i-a căzut cu tronc, încât trebuie să preia ea frâiele, nu mă pot obişnui cu îndemnul atât de la modă în zilele noastre: “caută-ţi pe unu’ şi FĂ-L să fie cu tine”. Există pe lumea asta şi pămpălăi, e adevărat (categorie care nu mă interesează), dar majoritatea bărbaţilor amorezaţi sau măcar zgândăriţi din punct de vedere sexual au jar în tălpi şi prin alte locuri. Un bărbat căruia i s-a pus pata pe-o tipă zărită-n treacăt va face pe dracu-n patru să facă rost de numărul ei de telefon. Şi va reuşi. Ori poate mă înşel şi li s-a atrofiat tuturor masculinitatea din cauza inflaţiei de dudui în călduri.
“De-aia nu te măriţi, că nu faci bezele niciunui bărbat. Arată-te şi tu mai disponibilă!” Ei, dacă de-aia nu mă mărit, atunci nemăritată să rămân! Am pretenţia exagerată să văd măcar un infim semn de interes înainte de a ridica coada şi nu-mi place să fac primul pas – primii o sută de libidinoşi paşi, de fapt – ca sa-l conving pe unu’ să mă ţină de mână-n parc.
Contrar aparenţelor, nu-s o cinică, sunt, de fapt, o romantică irecuperabilă; cred în fina seducţie feminină, cred în frumuseţea mândră, sofisticată, care te cheamă, dar te şi ţine la distanţă, cred în conversaţia sclipitoare şi elegant ademenitoare, cred în femeia care se respectă într-atât, încât să nu defileze surescitată pe sub nasul unuia care nu arată c-ar da doi bani pe ea. Cred în aşteptare, în tatonare, în triere, şi (încă mai) cred în curajul masculin de a tânji după calitate şi provocare, nu după craci desfăcuţi la primul bună ziua.
E plin în juru-mi de femei care sar pe bărbaţi, iar eu nu ştiu să lupt în lupta asta, am fost educată – poate greşit – să consider că ritualul de-mperechere trebuie iniţiat de ei. Şi-n trufia asta care mă izolează de rândul lumii, aştept pe cineva dispus să-şi bată capul, măcar preţ de o zi, cu ideea de a-mi face curte. Ştiu, „Aşteptare plăcută!”, o să-mi ziceţi. Nu-s dificil de cucerit, dar nici în numele iubirii, nici al fricii de singurătate nu-s dispusă să iau lecţii despre cum pot ieşi eficient la agăţat.
Alina cred ca de fpat suntem martore la pierderea treptata dar sigura a gesturilor tandre, a iubirilor descrise in carti cu priviri pline de inteles, cu femei suficient de frumoase si fara sa fie mai mult de jumatate dezbracate. Nu stiu care dintre noi e vinovatul ei ca au incetat sa mai faca diferite actiuni sau noi care acceptam cu resemnare si incercam sa ne adaptam. Cert e ca acei masculi care mai au inca oarece cutezanta de asemenea gesturi imprevizibile sunt pe cale de disparitie.
Alina, apai hai sa fiu eu prima care sparg gheata 🙂
Ca sa fie clar de la inceput, eu, in anumite momente ale unei relatii, sunt si lipicioasa si miorlaita si alintata si cred ca uneori, asa mai discret si liana ( imi place sa ma pup pe strada si sa merg de mana si uneori sa-i mai torn iubitului meu diverse bazaconii in ureche ).
Am zis intr-un anumit moment al relatiei, asta insemnand ca El a reusit sa treaca peste toate cele ale mele ( includ aici o sfiosenie nativa, o aiureala deja celebra si o brambureala cand vine vorba de seductie, de n-am cuvinte ).
Cum sunt la inceputul unei relatii ?
Rece, distanta, politicoasa, mistocara, distrata, etc 🙂
Chiar ma gandeam la barbatii din viata mea si ma intrebam retoric, cum de oare or fi ramas langa pretoasa mea persoana :). Nu-mi amintesc sa fi apelat la vren truc cu breteaua de la sutien cazuta neglijent pe umar si nici sa fi trimis ( in prima faza ) vreun sms din acela fierbinte. ( nu dau exemple, nu ca n-am imaginatie, dar poate mai citesc si minori 🙂 )
Andreea, stiu ca trebuie sa ma adaptez, dar nu pot. Si daca n-am reusit pana la venerabila mea varsta, nici nu cred ca mai am sanse.. 🙂
Lotusule, si eu sunt iubareata si dulce si pupacioasa, dar abia dupa ce-mi dai nas! In relatie, cu omul meu! Eu vorbeam de cele care lesina la simpla aparitie a unui mascul. Crede-ma, am fost martora la cateva faze…
Iar o prietena mi-a povestit de o tipa care venea la ea acasa si se apleca in fata barbatului ei, sub diferite pretexte, ca sa-i iasa tanga din blugi. Ei bine, pe specimenele astea le detest!
Alina, pai stii ca cica e si asta o arta.
Eu una nu pot.
Cine poate, asta este.
Chestia e ca daca una din asta se apleaca in fata iubitului meu, ce face el ? Se uita prelung ? Saliveaza ? Sau ignora totul si-mi spune ca ma iubeste mult si ca tanga si poponeata ca a mea, oricum n-are nimeni pe lumea asta ? 🙂
Lotusule, sa vezi ce arta paruielii stiu eu! 🙂 🙂
Si da, un barbat iubitor asa ti-ar spune. Chiar daca i-au alunecat un pic ochii si pe textila individei. 😉
Alina,
Am vrut demult sa iti scriu, te citesc cu multa placere chiar daca nu las “semne” cu trecerea mea . Te citesc pentru sinceritatea si justetea cu care scrii. Ai un umor fin , educat a unei persoane care isi cunoaste defectele si calitatile fara a se ascunde in “pudori”
Cornelia, nu stiu ce sa spun mai mult decat…multumesc! Noi ne stim de pe Facebook (chestia aia misto unde nu vrea Lotusul sa vina:)), dar ma bucur ca te regasesc si aici! 🙂
Alina, eu sunt mai atipica ( am zis eu hlizindu-ma un picut )
Probabil cand o sa simt nevoia o sa socializez si pe FB, momentan mi-e destul blogul, nu simt eu atata nevoia sa fiu in lume ( oare am sa devin vreo pustnica ? )
🙂
…
Acuma, referitor la subiectul postarii tale, eu nici nu m-as gandi s-o parui pe ea – cea cu textila isipititoare si asta pentru ca vorba aia, ar putea sa stea si goala in fata iubitului meu, ca daca el n-ar vrea, tot degeaba, nu ?
Sigur, e aiurea ce face ea, dar nu e nici prima , nici ultima.
Zilele trecute, constatam asa, cu un pic de tristete, ca destui barbati si daca au 102 ani, tot se holbeaza la corpul unei femei. Imi spuneam mie, ca pana la urma poti sa ai un Q.I cat cerul, o inteligenta emotionala iesita din comun, poti sa fi draguta,placuta, glumeata, etc, etc ca tot amabalajul are intaietate.
Chestia e ca eu arat rezonabil ( sunt plina de modestie, stiu 😛 ) dar am ajuns la varsta la care chiar nu ma mai flateaza privirile pofticioase si nici vorbele cu subintelesuri.
Nu zic ca toti barbatii fac asta. Si nici nu zic ca toate femeile sunt doar intr-un anumit fel.
Atat doar ca e trista preocuparea asta excesiva pentru forma si aparenta.
Eh, sa revin ca iar am luat-o pe aratura, orice chestie se face cu acordul ambelor parti, asa incat nu cred ca ea – cea care se exhiba in fata iubitului meu e mai vinovata decat el- cel care uita sa mai clipeasca si are ochii iesiti din orbita. Ce as face daca mi s-ar intampla asta ? Pai as pleca si i-as lasa pe amandoi si treaba lor.
Nici nu stiu de ce imi bat eu capul, ca momentan oricum n-am iubit, asa ca 🙂
Ai, mai, Lotusule, nici nu te-ai gandi s-o paruiesti!
Uite cum stau treburile – cel putin in cazul meu. Intai de toate, ca sa fie clar ca nu tin discursuri de pe vreun norisor, am sa spun ca am umblat cu barbati insurati. Si nu-mi era bine, degeaba ma autosugestionam ca eu sunt libera, iar el e nefericit/plictisit in casnicie. Ma simteam vinovata ca naiba! Si stii de ce? Pentru ca eram!!!
Teoria asta a amantelor care sunt libere sa faca ce vor functioneaza pana in momentul in care devin cele mai geloase si posesive neveste. Hotul striga hotii nu e o vorba aiurea…
Stai ca am dat enter si mai voiam sa scriu. Femeile singure nu au asa, un pasaport vizat pentru acces la toti barbatii de pe planeta. Cand faci un gest, stii in ce te bagi si-ti asumi responsabilitatea faptelor tale. Pentru ca ai o responsabilitate, ai o constiinta in fata careia sa respunzi si de aceea ai si o vina. Nu zic, viata e scurta si fericirea sau macar placerea de moment ti le mai asiguri adesea si cu gesturi neortodoxe. Insa trebuie sa-ti asumi si cadavrele pe care calci, si cu p in c, si cu sufletu-n rai nu merge. (scuze!)
Ah, mi-a mers la suflet acest articol! Un astfel de comportament ma face sa-mi pierd rapid respectul pentru o femeie. Eu il numesc stilul “catea in calduri” (Piatra Neamt, fara numaaar!), tu te-ai exprimat mai poetic, femeia-liana :). E foarte adevarat ca, daca un barbat te vrea, are el grija sa mentina legatura, nu trebuie sa-l alergi tu. Chiar daca nu te copleseste cu telefoane, sms-uri, chiar daca nu-ti scrie mailuri kilometrice, va avea grija sa-ti dea de inteles ca e interesat si ca vrea sa te vada din nou.
Nici eu nu ma consider dificil de cucerit, nu joc jocuri de putere, nici nu cred in stilul de mironosita, dar trebuie sa existe o masura pe undeva. Politica mea e: ma port frumos cu tine exact atata timp cat te porti si tu cu mine. Sunt cea mai draguta pana ti-ai dat arama pe fata si incepi sa o faci pe inaccesibilul, sau sa abuzezi de intelegerea mea.
In privinta amantelor, cred ca si tu si lotusull aveti dreptate. It takes two to tango, dar as zice ca intotdeauna cel care e angajat intr-o relatie are partea (semnificativ) mai mare de vina. In niciun caz nu cred ca merge scuza “e barbat, nu s-a putut controla” in anul 2011. Iar amantele oricum platesc si personal, si social, costul unor astfel de relatii… si nici eu nu predic de pe norisor, din pacate :(. Insa rareori vezi sa fie stigmatizati barbatii care umbla cu femei maritate, deci undeva persista ideea ca femeia e cea care e mereu de vina, Eva. Eu cred ca e bine sa-si vada fiecare partea lui/a ei de vina, pentru ca infidelitatea nu se poate intampla decat in doi (sau mai multi, dupa caz :)).
Alina, Catintherain 🙂
Eu zic ca ideea esentiala e in faptul ca atunci cand alegem, orice am alege, e bine sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre. Pentru ca, orice alegere am face, ea are un pret si asa cum spuneati si voi, niste consecinte.
Din acest punct, e chiar problema fiecaruia 🙂
Dat fiind faptul ca totul e omeneste, nu se pune problema de a arunca cu vreun bolovan sau ceva. Ci cred ca cel/ cea implicata in asa ceva, e bine sa isi invete lectia de viata. Ca nu degeaba se zice ca prima oara e greseala, a doua oara e prostie 🙂
Personal, imi plac oamenii care joaca cinstit, indiferent ca sunt femei sau barbati. Si am o mare admiratie pentru cei ce-si asuma toate faptele lor si isi traiesc viata cu demnitate si bun simt. In fond, nu e neaparat vorba de vreun principiu rigid, ci de bunul simt de a juca cu cartile pe masa ( Andra spunea asa ) . Ca mai era o vorba, ” ai grija ce plantezi ca exact aia o sa iti rodeasca ” 🙂
…
Am o stare buna.
M-am intalnit cu cele doua bune prietene ale mele, cele mai bune si e asa de bine sa stai la povesti asa cum poti sta cu acei oameni ce te cunosc si ii cunosti foarte bine. Stii ca ei niciodata n-or sa te judece si or sa te inteleaga si or sa-ti accepte toate cele. Si asta e bine, bine.
Zi frumoasa la suflet sa aveti cu toatele 🙂
catintherain, cand am pus atentionarea la inceputul textului, aveam de gand sa scriu multe cuvinte cu “c”, cu “p” si cu “f”, iar titlul initial, cel din mintea mea, continea expresia propusa de tine. 🙂
Dar toata lumea cred ca a dat poezia la o parte si si-a dat seama ce-am vrut sa zic…
Referitor la partea cu “relatiile nepotrivite” – au fost si vor mai fi, vini sunt de toate partile (amanta, barbat, nevasta), numai copiii nu-s de vina. Sau poate sunt si aia cateodata, ca daca ai vreo puslama la usa, poate-ti vine sa-ti iei campii. Ce ma deranjeaza pe mine e romantarea exagerata a unei posturi ingrate. Cand, poate daca ai cea mai mica vina, in context, te consideri nevinovat, femeie, barbat, ce-oi fi. Nu vreau sa intru in amanunte, ca nu ma mai opresc… Oricum, textul nu e despre amante, ci despre…. cum le zicea catintherain? Astea care strica piata! 🙂
😆 ce am mai râs. auzi la ea: femeia liană. numai liană? eu le văd mai mult de-atât. ori cred că lianele îmi dau senzaţia că poţi pluti pe ele în zbor măcar precum george of the jungle. eu le-aş zice mai degrabă femei-ventuză. îs prea rea? probabil… 😀
şi… uite din cauza acestor domnişoare descrise de tine am eu accese de misoginism uneori. îmi place însă să cred că, cu excepţia cazurilor maladive şi a defectelor insurmontabile, bărbaţii au totuşi momentele lor de luciditate în urma cărora micile găinuşe rămân fericite ca după un divorţ. desigur că nu vor recunoaşte niciodată că motivele pentru care încă mai caută iubirea aia mare şi plină deşi au cam trecut de vârsta julietismelor se află în ograda şi comportamentul lor.
şi cel mai mult mă umple de nervi copiii făcuţi întru trezirea masculului şi ajustarea verighetei care altfel nu prea are şanse să apară. copiii aceia nu au nicio vină 🙁
psi – acum schimb titlul! E foarte bun al tau! 🙂 🙂
ideea lui catintherain mi se paruse prea dura pentru un asa blog inocent (lol!), dar asta cu ventuza e perfecta!
Multumesc – uite un pupic drept de autor pt titlu! 🙂
pup u back, alina. chiar titlu de articol nu gândeam să fie, dar dacă suntem de acord nu pot decât să mă bucur. 😀
Inainte de culcare, va daruiesc imagini pentru vise frumoase. Superba Diane Lane, intr-o poveste interzisa. Cu un seducator desavarsit – Olivier Martinez. Unfaithful.
filmul meu favorit. 🙂
Cand vine vorba de barbati sant de-a dreptul un sloi de gheata. Numai ca n-am avut intotdeauna de castigat asteptand sa fiu eu cea curtata de fiecare data.
Nici eu nu iubesc (si nu folosesc din nejustificata pudoare) cuvintele cu ”c”, ”p”, ”f”, dar in textul de fata ar fi dat bine; si citindu-le m-as fi simtit si eu razbunata. Astept asadar editia imbunatatita si readaugita a textului 🙂 …
In penultimul paragraf ai fost sclipitoare!
Alina, n-am vazut filmul, dar imaginile sunt of… frumoase tare 🙂
Si muzica e superba, superba.
Oare are ceva daca eu visez in timpul zilei ? Macar asa putintel 🙂
Vai ce imi mai place sa te citesc! :)) Am ras citind cuvintele tale si nu numai de ele, ci de imaginea pisicelilor pe care am avut-o si eu in fata ochilor, nu de putine ori. Ma uit la ele, si da, uneori cred ca ma holbez. Dar cum sa nu ma holbez cand simt ca dau in diabet de atata zaharicale pe unitatea de femeie. Nu ar fi cine stie ce, dar cand ele se pupa singure, pentru ca domnii sunt prea posaci si cu mintea pe alta planeta, cum sa raman indiferenta.
Asta e motivul pentru care am mereu o carte in geanta, ma impiedica sa ma holbez si sa-mi dau cu parerea despre durata relatiei lor… “mai aveti o luna, 3 luni, 7 luni cu indulgenta”. In acelasi timp imi plac cuplurile alea care radiaza fericire si iubire doar din priviri, fara pupaceli, fara nimic iesit din comun. Sunt de acolo, din peisajul lor si sper de fiecare data ca “pentru totdeauna” din mintea mea sa fie si in realitate.
PS. Imi place la nebunie cum exprimi stari de spirit 😀
psi, eu mai mai multe preferate, dar asta e printre ele. 🙂
camellia, daca n-am pus cuvintele alea din prima, acu nu mai au niciun chichit! 🙂
Dar una dintre fanteziile mele e sa fac un blog de limbaj mai mult decat colocvial… unde sa spun lucrurilor pe nume, fara false ori adevarate pudori. Ma mai gandesc…
Lotusule, sa vezi filmul neaparat. E superb!
Andres, ce simpatica ai fost la faza cu “se pupa singure” 🙂 Si eu cred ca acele cupluri de oameni cu adevarat indragostiti n-au nevoie de manifestari publice libidinoase, ca sa epateze cu “dragostea” lor. Aceia au gesturi dulci si discrete si priviri care spun cat o mie de gesturi…
Multumesc pentru aprecieri, tare ma umflu in pene cand ma laudati! 🙂
Bine spune Robbie Williams: all the best women are married, all the handsome men are gay…..
Si eu detest mimozele…nici eu nu pot pricepe ce sens are sa te prefaci sa “prinzi” un exemplar masculin in mreje ..ai sa te prefaci o viatza?!
Multa vreme mi-a spus lumea exact aceleasi replici:” sa fiu mai disponibila..” cum Dumnezeu cand dau numai de cretini?! Sincer, prefer sa-mi spuna in fata ca vrea de la mine doar o tavaleala de-o noapte decat sa povesteasca cate in luna si in stele despre cat de “vrajit” e de personalitatea mea….
Alta replica interesanta: de ce nu ies mai mult sa caut pe cineva? Pentru ca nu ma duc la piata! Caine am, si nici pe ala nu l-am ales eu, l-a lasat sa ma aleaga el pe mine…Cred ca cea mai mare umilinta a unei femei e sa iasa in club/mall/terasa ca sa prospecteze piata in cautare de o partida buna….
Ma distreaza ideea asta cu societatea emancipata si evoluata cand de fapt suntem mai rau ca in evul mediu. Orice duduie crede ca respectul ei tine de inelul primit de la “gibonul”(vorba lui Badea)aferent…la fel cum cele ca mine,sau ca voi sunt blamate pentru ca au curaj sa spuna sus si tare ca sunt in stare sa faca alegeri…bine macar ca nu mai suntem arse pe rug.. 😀 😀 😀
irina, l-as contrazice pe Robbie si i-as spune ca am intalnit multe femei extraordinare, nemaritate (la etatea la care majoritatea femeilor sunt “la casa lor”).
Atitudinea celor ca mine si ca tine are insa un revers dureros: suntem condamnate la singuratate, un rug destul de nemilos, de altfel, pe care ne ardem singure, pentru ca nu suntem in stare sa ne adaptam societatii de azi, asa cum e ea construita – bine sau rau. Cateodata ma resemnez, alteori imi vin niste draci… Si mi-as dori sa intalnesc barbatul ala care sa-mi ia mintile si pentru care sa fac toate nebuniile pe care le condamn vehement in textul de mai sus.
Alina, stii ce cred eu ca e amuzant ?
Hai sa-ti zic 🙂
Chestia e ca noi stam aici si ne dam cu parerea si dezbatem si mai ca-mi vine sa pun pariu ca nici o liana/ ventuza n-a citit articolul. Iar daca l-a citit, a ridicat din umeri si si-a vazut de ale ei 🙂
…
Irina, eu sunt asa mai mimoza 😛
Dar in sensul ala bun. Mimoza e sinonima pentru mine, cu o anumita sfiosenie nativa. Bineinteles ca asta nu se vede din prima. Am si eu masti, asa ca toata lumea 🙂
Mi-a placut chestia cu gibonul si inelul 🙂
Lotusule, nu ma indoiesc ca mironositele in calduri au o viata mult mai palpitanta decat a mea! 🙂
Si probabil ma considera o frigida crispata, si probabil ca sunt, dupa anumite standarde.
Ei Alina, eu zic sa nu-ti bati prea mult capul cu asta. Cum ar fi daca am tine cont de ce zice fiecare despre noi ?
In fond, fiecare e liber sa creada dupa pofta si marimea inimii.
Sa vezi ce viata palpitanta am eu 🙂
Merg la copii, apoi acasa. Sau de acasa, la copii. Intre cele doua destinatii, mai poposesc la pilates. Saptamanal, ma vad cu prietenii. Seara pic precum pomul si dorm si adorm intantaneu, asa pe diagonala ( asta e un avantaj cand esti singur, patul iti apartine in totalitate; normal ca as prefera sa dorm inghesuita la perete, dar na, momentan, asta este, oricum sunt in refacere )
Vezi ? In viata mea e plin de adrenalina 🙂
Cand l-am citat pe Robbie m-am gandit mai mult la partea cu “all the handsom men…” da’ asa era versul…si spun asta din experienta pentru ca am o dulceata de amic care e frumusel, gateste, e atent, dragut, politicos si ..ii plac tipi la fel ca el….:D
Lotusull, sa stii ca m-am gandit strict la mimozele prefacute, care stiu sa fluture din gene ca asa le-a invatat mama sau vecina ca tre’ sa faci,ca sa-ti atingi scopul!
Din nefericire marea mea dragoste a fost si s-a dus….si mai mare nefericire a fost ca pe cat de mult ne-am iubit si am avut nevoie unul de altul pe atat de mult nu am putut sta impreuna si nu am putut sa recunoastem ca suntem suflete pereche pentru ca doua firi puternice si rebele ,o zodie de pamant si una de foc……..
Nu stiu(sincer, nici nu cred) ca am sa mai intalnesc pe cineva pentru care sa simt la fel, care sa simta la fel si in sufletul caruia sa ma pot abandona….la fel de adevarat e ca nu stiu daca mai vreau pentru ca suferinta e prea mare…mai mare decat singuratatea!
Doamne ce mi-ati placut toate!
Alina tu ai fost prea delicata in text dar asa as fi fost si eu daca bine ma gandesc. La primul impuls eu le-as lua si as matura podele cu ele si daca mai sunt si imperecheate cu pampalai care se fac ca nu le vad gesturile de pisici in calduri pe ei i-as trezi la realitate…. dar cum ma tot invata unii nu e bine sa reactionezi la primul impuls pentru ca… poate doar mi s-a parut, poate sunt foarte stresata si nu mai reactionez normal…
In grupul de cunostinte cu care ne intalnim exista asa o ventuza, liana, sau C.. .sau cum mai vreti voi sa ii spunem. Dupa ultima ei tentativa de a invalui lianic pe unul din sotii prezenti am atras atentia discret tutuor celor prezenti si am refuzat orice invitatie unde stiam ca este invitata… si multi au facut la fel. Pacatul e ca pe el il plac majoritatea….
Va uez o saptaman de vis….
Irina, eu am inteles dar glumeam putin 🙂
Citeam pe undeva, nu stiu cat e de adevarat, ca doar noi suntem cei in masura sa ne dam acordul pentru o noua iubire, o noua intamplare. Adica, doar noi putem inchide usa unei iubiri ce-a fost si tot noi, ne putem deschide usa sufletului pentru a primi o noua iubire. Atata timp cat ramanem legati emotional de cineva, e foarte greu sa primim pe altcineva.
Si ca sa mai fac haz de necaz putin, mie mi-a fost dat pana acum sa traiesc trei iubiri, fiecare la randul ei, fiind categorisita ca cea mai mare. Trei iubiri cu trei barbati in zodii diferite. Ma consolez singura si-mi spun ca nu ar trebui sa intru in panica, mai am la dispozitie 9 zodii, asa ca… 🙂
…
Cristina, si tie o saptamana buna 🙂
Ma intrebam si eu asa, liana de care povestesti tu are un sot. El ce zice oare de comportamentul sotiei sale ??
alina, nu au deloc o viaţă palpitantă, eu sunt sigură de asta. le saltă cămăsile pe ele de frică la fiecare pas: dacă într-o zi se va trezi omul de lângă şi se va tot duceeee? noah, teama asta e perfect justificată, pentru că de ce le este frică nu scapă. vorba lui andres, vezi dintr-o ochire “amr-ul” relaţiilor lor.
Alina…ioi ce-am mai ris cind ti-am citit articolul….pina ma trezesc eu, sunt deja multe comentarii…si deja ati spus ce vroiam sa aud…si ma bucur mult cind aud pareri care imi confirma parerea despre relatii…
despre pupeze…dropii senzuale…cum sa le mai zic….capritze sexy pentru un sezon estival
astept blog-ul fara perdea….scuze…mai putin colocvial…so exciting..YES!!!
o zi frumoasa!
lotusuul… sotul lianei nu zice in public nimic… cred ca ori nu vede ori se face ca nu vede. Banuiesc ca daca nu vede o fi imbarligat si el de alta liana iar daca se face… fiecare om isi merita perechea…. zicea de mult bunica mea.
Cristina C, bunica ta are mare dreptate: oamenii se merita unul pe altul.
Dana, mai astept cu blogul vulgarel – l-as vrea si un pic erotic, daca se poate – ca vreau sa studiez bine problema. 🙂
Vad ca deja s-au creat niste personaje, Liana, Ventuza si sotii si amantii lor! 🙂
Sunteti si imi sunteti tare simpatice!!
Alina, am citit postarea si o parte din comentarii si m-am amuzat. Iti voi spune parerea mea care are ca baza ceea ce vad in Canada/America.
As vrea sa precizez ca nu ma refer la toate femeile si la toti barbatii.
Ceea ce se intimpla acum este un fenomen cu totul nou, fenomen care se aplica celor pina la 50 – 55 de ani. Inainte de a scrie acest mesaj l-am intrebat si pe sotul meu ce parere are el despre ceea ce gindesc eu si a fost cu totul de acord cu mine.
In zilele noastre barbatii sunt ca intr-un restaurant unde li se servesc pe masa tot felul de bucate, fara ca ei nici macar sa le ceara, si fara sa plateasca. Au masa plina ochi.
Femei de toate felurile si virstele se ofera cu o usurinta extraordinara.
Si atunci de ce ar mai cauta acesti barbati alte feluri de bucate daca nici macar nu mai au loc pe masa?
Felurile care nu sar pe masa lor nu au cum sa le lipseasca. 🙂
(Va voi da un exemplu. Am vazut un documentar despre liceele din America. Fetele stateau la coada in reacreatie pt a avea sex cu baietii!) Eu m-am ingrozit si m-a cuprins sila.
Eu cunosc eleve de liceu care conduceau ele pe cite un baiat acasa la el, in loc sa le conduca ei pe ele.
Ce sentimente, spiritualitate, tinut de mina, furat un sarut?
Fiind in Bucuresti cu vreo 10 zile in urma, eram la prinz la Restaurantul La Mama, din spatele fostului Magazin Eva. Restaurantul era plin. La o masa linga noi erau doua cupluri, unul mai in virsta si unul mai tinar. Tinara, care avea in jur de 35 de ani, saruta pe barbatul mai tinar, de fata cu toata lumea, pe git, pe fata, il mingiia. Iar el nici macar nu intorcea fata spre ea. Ingrozitor de penibil, insa ea avea un zimbet inghetat ca si cum totul era normal.
Barbatii nu au timp si nu mai sunt interesati sa cunoasca, sa se indragosteasca, ei sunt luati cu asalt. S-au inversat rolurile, femeile au devenit vinatori.
Femeile foarte frumoase inca vor avea petitori, si le vor fi cintate serenade, pt ca vor fi vazute ca niste trofee. Insa femeile dragute, vor avea concurenta neloiala a celor care sar pe masa. 🙂
Alina, sa vezi la ce m-am gandit eu 🙂
Oare exista si barbati ventuze ?
Sau cum se numesc acei cu ochi alunecosi, ce simt nevoia sa impinga flirtul pana la punctul in care devine o aventura ?
Titlul ar fi : barbatii ventuza sau ceea ce nu vreau niciodata sa am la bratul meu 🙂
Nu am dispuns încă de timpul material pentru a investiga prin toate comentariile urmele de reproş aduse lor, delicatelor lumii, dar o voi face curând.
Alina, tu eşti în nota ta obişnuită de zeiţă a scrisului.
Până atunci, vă dau un link cu superba Diane Lane, cea care mi-a Alinat (sic!) tinereţea în pauzele dintre. Melodia îmi sălta perna sub mine când mă uitam la filmul ei (şi m-am tot uitat ani întregi), iar ea, ce n-aş fi dat să fie femeia meduză din piscina vilei pe care n-o aveam!
Streets of fire şi “Nowhere fast”
http://www.youtube.com/watch?v=6gsxTu2GUAc
Alina, vorbeşte te rog cu administartorul (sic!) site-ului să afişeze data fiecărui comentariu. Trebuie setată din dashboard această opţiune.
ODLM, fainu linku tau 🙂
Alinatul ca alinatul, dar dupa ce te uiti la scene din alea cum is la inceput, zi si mie ce te faci cu Alin(t) atul ? 🙂
Cred ca ma duc sa-mi pup reflexia din oglinda. Ca asa e cand lumea incepe si se termina cu mine 😛
( Sa nu-mi zici ca narcisismul naste monstrii, ca nu stiu daca voi avea replica )
Încă un link cu superba Diane Lane, femeie cuminte, aşezată, care n-a şocat vreodată decât cu frumuseţea şi feminitatea:
http://www.youtube.com/watch?v=7Yn2ceZycaE&feature=related
@Lotusull- da’ de ce să te pupi în oglindă? Te pup eu de aici la Timişoara pentru sufletul tău bun.
“de ce ar mai cauta acesti barbati alte feluri de bucate daca nici macar nu mai au loc pe masa?” Asta e adevarul Odille, iar pentru mine suna ca o condamnare… Nu ma pricep deloc sa vanez. Am savurat cu tristete comentariul tau.
Lotusule, nu stiu daca mai exista barbati ventuza, cred ca e specie pe cale de disparitie, inlocuita de barbatul molusca, care pluteste agale si se lipesc mamiferele de el. 🙂
Odlm, eu nu sunt zeita, mi s-a luat de zeite, dar iti multumesc oricum! 😉
Acu referitor la commenturi – eu am si putere administrativa, ca sa zic asa, dar n-am in dashboard nicio astfel de optiune… La Comments, imi Dashboard, imi apar data si ora postarii fiecarui comentariu, nu stiu de ce nu apar si pe blog, asa o fi templateul asta, fara afisare de acest gen? Sau zi-mi tu unde sa ma uit in Dashboard, si ma uit. Eu m-am uitat la Comments si la Settings/Discussion.
Nu m-am dus inca pe linkul muzical, dar o sa o fac, abia am intrat pe usa. Si m-am repezit la net, asa imbracata si nemancata. Revin! 🙂
ODLM, m-ai induioasat.
Multumesc.
Tu ai o inima de copil.
Curata.
Avem un nou Oaspete pe blog! 🙂
Ii spun Bun venit Lupului Alb si-i multumesc Andrei din suflet pentru participare! 🙂
Alina, eu sunt uimita de agresivitatea femeilor din zilele noastre. 🙂
Inca o data, imi cer scuze, nu ma refer la toate femeile.
Imi pare rau ca nu ne cunoastem. Ceea ce-ti spun este adevarul, fara nicio exagerare.
Parearea mea este ca barbatii sunt cei care sunt acum “vinati” si spre marea noastra surprindere, multi se simt foarte bine si confortabil in acest rol. 🙂 Am foarte multe exemple de oameni pe care-i cunosc, la Toronto si in New York.
Nu m-ar mira daca in curind, femeile ar incepe sa le cinte si serenade. 🙂
Iti voi da numai un exemplu. Un coleg al sotului meu la o firma din Toronto, inginer, in jur de 45 de ani, se mindrea cu sotia lui si spunea povestea mariajului lor la toata lumea.
Nu pot sa va spun cum se umfla in pene si ce mindru era.
John fusese logodit cu Jane. Jane avea o sora, Ann. Numai ca Ann a dorit sa se marite ea cu John si ca urmare i-a spus sorei ei ca a aflat ca John este gay.
Jane a rupt logodna si Ann s-a maritat cu John. Si erau fericiti si nu aveau niciun fel de remuscari, sau complexe.
Ma minunez de cite ori imi aduc aminte.
Alina, eu acuma zambesc 🙂
Odille, eu cred ca John chiar era gay daca a luat-o pe Ann dupa faza asta! 🙂
Lotusule, tu mereu zambesti, o sa ramai cu gura lipita de urechi! :))
Alina, mi-a placut! 🙂
Dar nu este gay. Este foarte mindru ca a fost “dorit” si “ales”. Este unul dintre directorii acestei mari corporatii.
In ultimii ani am invatat sa accept ca multe lucruri nu pot sa le inteleg. 🙂
Alina.,
“Odlm, eu nu sunt zeita, mi s-a luat de zeite, dar iti multumesc oricum! ”
Iti multumesc ca nu esti “zeita”. 🙂 Eu cind aud expresii de acest gen (desi in acest caz ODLM a spus-o dragut), simt un un iz de cult al personalitatii si mi se ridica parun-n cap la amintirea lui Ceasescu si a consoartei lui.
Cred ca mai ar fi fost un pic si Madam Ceasusescu ar fi fost intronata ca Zina Cea Mai Mare si Cea Mai Tare. Iar la toate celelate zine li se confiscau coronita si bagheta. 🙂
ODLM, e splendida Diane Lane… absolut splendida.
Odille, ha ha ha! Ce m-ai distrat cu “Ceauseasca”! :))
Alina, 🙂
Alina, blogurile voastre nu afişează în subsol menţiunea “powered by WordPress” şi nu ştiu dacă folosiţi platforma WordPress sau Blogspot, sau alta mai neînsemnată.
Dacă este WP atunci trebuie să mergi în Dashboard/Settings/General/ şi să umbli la Timezone şi Dateformat. Eu le am setate şi văd că îmi apare şi data şi ora fiecărui comment de pe blog.
Alina, de acord cu tine 100%. Asa gindesc si eu. Te felicit pt. felul in care scri. Pe scurt – Profesionalism. Tine-o tot asa!
ODLM, platforma este de wordpress. atasata insa site-ului, dar dashboardul este cel clasic. Am setat zona de timp acolo unde zici tu. chiar nu stiu de ce nu afiseaza… O sa o intreb pe Luminita, stapana site-ului, poate ne rezolva ea cumva. 😉
Marilena L, bine ai venit pe blogul meu si multumesc pentru aprecieri! 🙂
Alina, s-ar putea ca template-ul ales să nu suporte această opţiune. Încearcă să revii la template(theme) default şi dacă se afişează data şi ora la Comments, atunci template-ul acesta de faţă este de vină. Dacă nu, mai săpăm după o rezolvare.
Precizare: sper că ştii că dacă treci la un alt template, oricând poţi reveni la cel vechi.
Nu pot sa ma joc cu tamplate-ul, ca blogurile sunt afiliate site-ului si nu am libertatea de miscare a unui blog wordpress independent. Am dus insa vorba mai departe, catre administratorul de site.
Totusi, ODLM, de ce vrei neaparat sa stii cand? Nu e mai important ce, cum si de ce? 🙂
Alina, toate blogurile au activată această opţiune şi ţin ca voi să aveţi toate widgets şi plugins mai moţate, la care se adaugă farmecul scrierilor voastre.
Şi complementele circumstanţiale de timp au însemnătatea lor în arhitectura comentariilor celor rătăciţi în vremuri.
Alina, neata la tine 🙂
Ieri mi-a fost mai mult decat clar, ca n-am sa devin niciodata ventuza, liana sau mai stiu eu cum. Cred ca n-am sa mai devin nicicum, ci am sa raman asa, pana la adanci batraneti ( nu-ti mai zic despre gandul macabru, ala in care ma intrebam : oare cine o sa ma ingroape cand o sa plec si eu dupa colt ? 😛 )
Stam in autobuz, pe scaun. In fata mea, un barbat. Se hlizea la mine. Insistent. Cu o jumatate de privire, mi-am verificat tricoul, nu, nu era luat pe dos ( de vreo doua ori, am plecat cu hainele pe dos luate, asa ca e posibil orice ).
Era dimineata. Eu, adormita. Omu’ isi indreapta spatele si isi umfla pieptul. Oftez imperceptibil. Ma uit pe geam. Se foieste in scaun si intamplator, genunchii lui, ii ating pe ai mei. Isi cere scuze. Mormai ca nu-i nimic, imi strang cat pot, picioarele. Faza se repeta iar, insotita de un zambet ranjet al omului nostru. Ma strang si mai tare in scaun, chestia e ca nu mai am unde. Ma uit cu incapatanare mai departe pe geam, normal ca nu vad nimic decat aburii respiratiei mele. Barbatul tuseste si isi drege vocea. Vad cu coltul ochiului, ca are unghia mica, lunga. Bleah ! Se uita la mine in continuare, eu simt ca rosesc. Mi-am lipit complet mutra de geam si abia astept sa cobor. El coboara inaintea mea. trece prin fata geamului si-mi zambeste cumva, asa intr-un fel. Merge in drumului, asa ca un cocos. Eu rasuflu usurata. Imi intind picioarele, imi amortisera deja, asa inghesuite sub scaun.
Concluzie : sunt o cauza pierduta. O salbatica. N-ar fi fost decat un banal flirt, asa dis de dimineata, pe stomacul gol. Mi-e clar ca n-am sa devin nicicum. Probabil ca sunt rigida si batuta in cap. Nu detin arta flirtului asa pe sleau. Sigur ca uneori mai flirtez si eu. Dar asa discret si aproape insesizabil. Sau flirtam ? Zau ca nu mai stiu, a trecut atata timp 🙂
…
Zi buna la toata lumea 🙂
Daca tot ma simt ca in “Dimineata pierduta”, ce mai conteaza o pauza de cafea in afara celor permise de angajator?
Trage si tu, Alina, mai aproape zaharnita. Simt nevoia sa ma indulcesc in exces… Sper sa fie de trestie (zaharul), ca altfel risc sa ma transform intr-o “sfecla ganditoare”…
Marilena, tu eşti o trestie mlădioasă gânditoare şi nu zaharniţa îţi dă ţie energie, ci fosforul mintos şi Ph-ul de talent, mult peste limitele normalului.
@Lotusull- când un bărbat scoate de sub bancheta autobuzului unghia mică, (care-i mare) şi zâmbeşte tâmpiţel, cu timpul va evolua spre cretin cu rădăcini.
Arătoşii cu mintea sprinţară merg rar cu autobuzul. Doar când au carnetul suspendat.
Lotusule, daca ar fi fost ceva de capul gagiului cu tupeu si cu unghiuta lunga, ai fi flirtat, crede-ma! 🙂 Dar numa gibonii sunt curajosi, astia buni sunt timizi rau. Ori gay. Ori luati.
Marilena, n-am zahar, ca-s la cura de slabire! 🙂
Ce frumos ti-a zis ODLM…! Si cata dreptate are…!
ODLM, nu indraznesc sa-ti zic ce cred despre mintea mea, pentru ca merg cu autobuzul si n-am nici carnet 😛
Alina, iti dai seama ca era cam greu sa se puna el sa-mi seduca biata mea minte, caci acolo e punctul ei vulnerabil, basca in autobuz 🙂
Cred ca acuma dupa masa o sa fac niste clatite pufoase. Nu, nu pentru tine n-am decat niste apa de izvor ca esti la cura 😛
ODLM, sper ca esti din echipa adversa a sexului opus. Ca sa ma pot fali cu un compliment care atinge, vorba lui Ilie Moromete, “doua aspecte’: mintos si talentos… 🙂 Adica exact ce nu apreciaza barbatii la o femeie…
Alina, chiar ca mi-a zis frumos. Dar, stii ceva?… Mi-a zis exact ce asteptam si ce-mi trebuia… Asta imi da de gandit: ori ma cunoaste, ori…
Ma doare inima ca trebuie sa plec si sa va las, dar luni dimineata ne bem cafeaua impreuna!
Un we minunat!
Lotusule, cu tine nu vorbesc, ca inca nu te-am iertat pentru faza cu clatitele! 🙂
Marilena, sa ai un week-end fain, cu distractie maxima!
Te astept luni, pana atunci pun un text nou la tocat ! 🙂
Alina, te rooog frumos, iarta-ma 🙂
Uite, cand termini cura, te imbii cu niste papanasi din branza dulce de vaci, facuti asa ca prin partea unde locuiesc eu. Adica nu prajiti ca la tine, ci fierti, tavaliti apoi prin pesmet prajit cu zahar si papati cu un mot de smantana deasupra 🙂
Acuma ma ierti ? 😛
Lotusule, te omor!!! 🙂
vin eu la papanaşi, se poate? 😆
@Marilena- vorba lui Uţupăr: la aşa frunte înaltă şi bombată, sub care stau doi superbi ochi albaştri, mintoşenia şi talentul se descoperă în toată splendoarea lor abia după ce schimbi o vorbă cu posesoarea.
Tabloul complet este revoltător de reuşit, dar este numai apanajul bărbaţilor inteligenţi de a-l admira în linişte. Se pare că Dumnezeu îi iubeşte mult pe proşti, altfel n-ar crea atât de mulţi.
Mare noroc pe capul meu când m-am născut şi mi-a zis doctorul că-s băiat! Altfel nu mă credeai…
Un anonim spunea că dacă femeile ar conduce lumea n-ar mai exista războaie, doar nişte ţări care nu-şi vorbesc.
nu stiu daca intii te-am iubit si pe urma am ris…nu stiu care e ordinea ..stiu doar ca vorbesti despre lucruri pe care le-am gindit dar nu le-am spus niciodata -la urma urmei prefer sa fiu singura si demna…te imbratisez pentru fra
nchete ,talent , demnitate inima …..si inca multe …
Psi, sigur, hai la papanasi 🙂
Alina, cred ca sunt mai simpatica in varianta vie, decat cea de care vorbesti tu :P. Eu am descoperit un secret, adica nu e secret, e ceva ce ar trebui sa vina de la sine. Ii zice moderatie. Asadar mananc de toate, nu ma privez de nimic, nici n-as putea la cat de pofticioasa sunt. Dar am grija la cantitate. Adica, de cele mai multe ori, am grija la cantitate, ca mai scap si eu in lanul cu porumb cand vine vorba de dulciuri :). A, si evit niste combinatii alimentare, nu prea amestec felurile intre ele, las un interval de vreo 3 ore. De exmplu mananc papanasi, peste 3 ore – supa, peste alte 3 ore altceva si tot asa.
E doar un exemplu de mod de viata, nu stiu daca functioneaza la toata lumea, dar na 🙂
Ok, m-ati convins, mancam papanasi! 🙂
ODLM, cred ca ar exista niste tari care doar se barfesc! 🙂
Nuami, si eu te imbratisez pentru toate lucrurile pentru care ma imbratisezi tu pe mine!
Si te invidiez pentru generozitate si putere – cum te lupti tu pentru caini, pentru cai, pentru copii… Esti o muiere faina, ce mai tura vura si nu cred deloc ca o sa ramai singura… 🙂
Apropo de copii, postez acu’ un text si invit pe toata lumea care are puradei sa ma combata sau, de ce nu, sa ma aprobe. 😉
Am vazut si eu filmul ala “He’s Just Not That Into You”, hilar, m-a facut sa ma intreb daca exista asemenea femei si in viata reala. 🙂 Se pare ca da. 😀
Foarte bun articol, ca o pastila de ‘trezire’ pentru cele care pica prea usor incapcana insistentei – adica foarte multe dintre noi. Totusi, exista o explicatie pentru tendintele de ventuza, ca si pentru cele de a atenta la un barbat deja luat, la care alta mai norocoasa a ajuns inainte. 😀
Ceea ce e inaccesibil, interzis, greu de cucerit sau cu coada de petitoare la usa lor, aceia trezesc o dorinta irezistibila, pur si simplu vrei sa ai acel lucru (fiinta, barbat perfect si foarte compatibil cu tine) cu orice pret. Vrei sa strivesti obstacolele – multe, morale sau de interes din partea lui, sub tocurile inalte cu care-i defilezi prin fata, tanjind dupa o farama de atentie. Asa cum si ei fac acelasi lucru cu o femeie care nu vadeste interes.
Oricum, e bine sa ne trezim, sa abandonam lupta asta cu morile de vant. 🙂 Macar pana la prima bruma de atentie pe care-o primim de la marele ‘el’, cand incepem din nou sa zambim incontrolabil si sa descheiem primul nasture al camasii.:))
Silvia, n-am nimic cu seductia, atata vreme cat e eleganta. Dar coada sus tinuta asa, fara miza, din pura frivolitate, ma scarbeste. Si asa e, vreu atentie de la el inainte de a ma deschide la camasa. Sunt demodata, asta e. 🙂