14 May 2011 Leapşa pe blog
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , ,

Preiau, cu întârziere, ce-i drept, leapşa la care m-a provocat Lotusull acum ceva vreme, şi încerc să răspund la întrebări în virtutea ideii ce-mi ilustra vechiul blog, cel de pe Blogspot: „Adevăr (când vreau) şi ficţiune (când trebuie)”.

De înţeles e că încerc să fiu sinceră în cam toate demersurile mele – inclusiv în viaţa mea virtuală, dar rezultatul nu e şi nici nu trebuie să fie întotdeauna pe măsura intenţiilor.

 

Când ai început să scrii?

Cu litere mari şi ezitante, de tipar, am început încă de la grădiniţă. Îmi scriam prenumele, că doar atât învăţasem, la patru semne din alfabet se reducea instruirea mea precoce. Dar am fost dată la şcoală de la şase ani, aşa că am recuperat rapid handicapul, şi după plicticoasa perioadă cu liniuţe şi bastonaşe – pe care le executam groaznic, fie vorba-ntre noi – , când am început să ştiu a lega două-trei cuvinte, m-am grăbit să le leg.

La 7 ani am scris prima mea poezie – o ţin minte şi azi. Tata se mândrea cu ea (şi cu mine) pe la toate petrecerile din familie, o recita tuturor, iar eu mă umflam în pene, cum mă umflu şi acum, când mă laudă cineva. Debutul meu literar nu s-a petrecut însă la ora de română, ci la cea de desen. Mâzgălisem cu Tempera un fluture, pe o foaie A3, căci aşa cerea tema, iar în dreapta foii rămăsese oleacă de loc ce se cerea ocupat. Şi iată ce am pus acolo:

„Cu sprâncenele-arcuite,
ca din vie doi cârcei,
vestitorii primăverii
iată au venit şi ei.”

Genial or ba?!

Aaaa, întrebarea era despre când am început să scriu pe blog? Scuze, dar nu m-am putut abţine de la această aparent  nevinovată criză de narcisism.

Ce te motivează să scrii pe blog?

Revoltele, tristeţile, dilemele, filmele, cărţile, mailurile sau rarele mele fericiri. Dorinţa de a comunica celor ce depăşesc zona mea socială de confort (părinţi, colegi, prieteni) amănunte despre tot ce mă incită sau mă apasă. Dorinţa de a comunica şi celor apropiaţi aceste lucruri, dacă n-am chef sau curaj să-i pun la curent prin viu grai. Un oarecare exibiţionism sufletesc şi/sau literar, fără de care nu s-ar fi inventat blogurile, aceste jurnale în văzul lumii. Personal, nu cred în jurnale intime, sunt sigură ca fantezia secretă a celor care scriu în caieţele roz, legate cu cheiţă, e să găsească cineva caieţelul (de preferinţă cine trebuie) şi să-l devoreze cap-coadă.

Cum reacționezi la comentarii negative?

Prost. Nu le suport. Cine le suportă să ridice mâna sus! Nimeni? Mi-am închipuit eu…

Dar, aşa cum scriam într-un text anterior, „De ce scriem pe bloguri”, sunt stăpână pe tarlaua mea virtuală şi am libertatea de-a mătrăşi orice comentariu care nu-mi convine. Nu e democratic? Foarte bine, pe blog la mine e dictatură.

Care a fost ideea inițială de la care ai pornit?

N-a fost nicio idee iniţială, a fost un simplu mimetism. Prin 2008, parcă, am început să fiu interesată de aşa ceva – adică de bloguri. Prima şi-a făcut Cora, pe Blogspot, şi am urmat-o la scurt timp. Restul e istorie. 😉

Ce fel de linkuri ții în blogroll?

Acum, linkuri către blogurile vecine şi prietene de pe Boncafe. Nici înainte nu aveam prea multe linkuri către alte bloguri, că-s leneşă şi prefer să scriu, la mine, decât să citesc şi să comentez, la alţii. Dar se ştiu ei, cei pe care-i vizitez şi cărora le las câte o frântură de gând, pe pagina virtuală.

Mai urmăresc şi bloguri pe care nu vreau să recunosc că le urmăresc, ca să mai văd ce prostii, ce ipocrizii, ce răutăţi, ce vulgarităţi sau ce banalităţi mai sunt în stare unii să trântească pe blog. Sunt masochistă, ce să-i faci!

 Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu ştiu dacă m-a schimbat în vreun fel. M-a mai scos din carapacea mea şi mi-a dat libertatea (de care nu prea sunt în stare în viaţa de zi cu zi) de a spune ce gândesc. De „a spune” în scris, teren pe care mă simt mai confortabil când vine vorba de polemici sau de dezvăluiri.

 Ce așteptări ai de la blogul tău?

Aş vrea să fie cât mai citit, normal! Şi cât mai comentat şi cât mai trackback-uit. Şi aş vrea ca, măcar pentru un singur cititor, să fie considerat cel mai mişto blog de pe planeta Internet. Clar, trebuie să-i dau mamei adresa mea de wordpress.

Ce așteptări ai de la cititorii/vizitatorii tăi?

De la cei care doar privesc, fără a se implica concret, n-am nicio aşteptare.  De la cei care comentează am pretenţia să fie cuviincioşi, să nu abereze aiurea, în comentarii mai lungi decât textul meu, să scrie frumos, corect şi la obiect, dar şi să mă uimească cu off-topicuri interesante. Să mă ia în serios, când trebuie, şi să mă scuture când o iau razna. Să fie deştepţi.

Şi ştiţi ceva? Toate aceste aşteptări, cu minuscule şi rare excepţii, mi-au fost împlinite. Sunt o blogăriţă norocoasă! 🙂

(Predau această leapşă oricui are timp, chef şi plăcere să intre în joc)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

49 Responses

  1. 1
    lotusull 

    Alina, fara doar si poate, genial 🙂
    Mersi c-ai preluat leapsa.

  2. 2
    Dana 

    Alina…un vers frumos scris la 7 ani!!!…..da, balsam pentru sufletel..
    pe cuvint..nu de pionier…ci de om care citeste multa poezie…chiar daca nu se mai poarta..
    sa stii ca eu te vad asa: diplomata…acida…un om dintr-o bucata…
    si simt ca esti sincera
    eu mai scriu daca ma accepti…
    inca ceva..si eu sunt o masochista…citesc diferite blog-uri….si comentarii la blog-uri
    si iar spun: Pentru Dumnezo..si ma dojenesc…si continui sa citesc….ce-o fi asta?

    o seara frumoasa…ce faci azi? eu ma decid asa spontan, ca de evenimente programate m-am cam saturat.

    te pupa
    gabi dana

  3. 3
    Alina Grozea 

    Fetele, va multumesc!
    Am venit de la o plimbare grozava prin Herastrau, unde m-am vazut cu o prietena draga, o scriitoare extraordinara de care o sa va povestesc mai pe larg cu alta ocazie si pe care am invitat-o si pe Oaspete…
    Planuieste o excursie in jurul lumii… sper sa scrie alta carte cand se intoarce… Ce mai, ma simt incarcata de energie pozitiva, asa cum patesc de fiecare data cand ma intalnesc cu ea.
    Deci am avut o zi minunata! 🙂
    Sper ca si voi!

  4. 4
    lotusull 

    Alina, imi amintesc ca la un moment dat, ai mai scris o poveste pe blogul de atunci, despre cineva care a facut o calatorie luuuunga. Oare imi joaca memoria feste ? 🙂
    Ziua mea a fost frumoasa. Am ” digerat” ceva ce am vazut vineri. Dar in rest, bine 🙂

  5. 5
    Sofie 

    “Cum te-a schimbat pe tine blogul?”

    Nu stiu daca m-a schimbat cu ceva, probabil ca da, pe undeva s-a produs o oarece schimbare, fiindca datorita blogului, am intilnit multi, multi oameni Frumosi … lecturi interesante, sinceritate, umor, suflet, inteligenta, ca sa enumar doar citeva din calitatile sufrageriilor virtuale, pe care le vizitez cu mare placere, si de care mi se face dor cind trebuie sa jonglez cu crizele de zgircenie ale timpului liber.
    Stiu ca e si multa rautate, ipocrizie, prostie in blogosfera, dar nu-mi irosesc timpul cu ele … ma opresc, privesc o secunda, si apoi merg mai departe, spre oazele mele de frumusete si liniste.

  6. 6
    Alina Grozea 

    Da, Lotusule, am mai scris, dar o sa mai scriu, mai ales ca planuieste alta calatorie luuuunga! 🙂
    Nu stiu altii cum sunt, dar mie, care abia imi misc fundul pana la coltul blocului (pardon, casei!), mi se par extrem de interesanti si inspirationali oamenii care fac ce fac si mai fug in lume…

  7. 7
    Alina Grozea 

    Sofie, ai dreptate, n-ar trebui sa-mi irosesc timpul cu blogurile care nu-mi (mai) plac.
    Cat despre Inka – iti raspund aici – acum ma duc sa-mi fac o ceasca! 🙂 Nu se mai vinde in pungi maro, ci in unele rosii, dar are gustul din copilarie… si e tare buna cu lapte si miere! 🙂

  8. 8
    psipsina 

    alina, eu ţi-aş spune doar atât, te-aş ruga: nu mai citi acele bloguri care nu merită să le mai citeşti. aş putea să îţi trimit pe e-mail (doar pentru că aici nu merită înşiruite) tone de cuvinte despre mine veninoase, oribile, idioţenii scrise la focul mocnit al invidiei şi al urii nejustificate. pe două dintre acele persoane care mă tot muşcă de dos, de o răutate nemărginită şi toxică, le cunoşti, le-ai întâlnit. pe o alta nici nu îţi doresc să o cunoşti pentru că nu merită. dacă ai citi însă toate acele mesaje nu ştiu cât m-ai recunoaşte în ele. 🙂
    oamenii sunt răi sau buni pentru că pot.
    tu scrie, vezi-ţi de drumul tău şi, desigur, foloseşte dictatura moderării (şi eu o fac şi îmi place) că doar nu ne-am făcut bloguri ca să ne pupe lumea condurii, dar nici să ne împroaşte cu noroi. o fac acolo, în lumea lor îngustă…
    duminică bună tuturor.

  9. 9
    Alina Grozea 

    psi, incerc, dar nu-mi iese mereu. Sunt si eu un om slab, de multe ori…

  10. 10
    psipsina 

    alina, exersează, perseverează… paşii mici duc spre direcţii mari. 😉
    o să vezi.

  11. 11
    lotusull 

    Psi, da, asa este, ” oameni sunt rai sau buni pentru ca pot “.
    Spunea cineva, ceva tare frumos : “ochii tai, nu pot vedea mai mult decat esti tu “.

    Alina, tu esti un om puternic. Si nu-ti pup condurii acum 😛
    Oamenii devin cu adevarat puternici, in momentul in care isi asuma/ accepta/ inteleg slabiciunile si apoi, ca si cand ar escalada un munte, si le depasesc.

    Zi blanda tuturor 🙂

  12. 12
    Alina Grozea 

    psi, eu cred ca dezinteresul va veni de la sine, la un moment dat. Sper.
    Lotusule, tu tot imi repeti ca sunt puternica, dar in cea mai mare parte a timpului eu nu ma simt asa. Daca as fi fost puternica, as fi transat multe lucruri, mai din timp. Dar asa, nu v-as fi intalnit, nici virtual, nici altfel, pe multe dintre voi. Deci pana la urma si lipsa de putere are un rost… 🙂

  13. 13
    lotusull 

    Alina, intr-o zi, ai sa vezi ca imi vei da dreptate 😛
    In alta ordine de idei, roasa de curiozitate mi-am luat azi, de fapt acum vreo ora, Femeia. Normal, in prima faza, m-am uitat la poze si la titluri 🙂
    ( Oare par carcotasa tare daca zic ca Mircea Radu e un dragut dar a uitat sa-si tunda parul din urechi ? Nu ca as avea ceva cu parul cuiva din urechi sau din nas 🙂 )

  14. 14
    Mona 

    Salut…Nu stiu daca sunt acel ”singur cititor” pe care ti-l doresti, dar…eu recunosc ca prima pagina pe care o accesez, dupa ce pornesc pc-ul ,este pagina ta de blog, aici pe boncafe.Chiar si inainte de a ma loga pe mess!
    Si, citindu-te … aflu ce ai mai facut, pe unde si cu cine te-ai mai plimbat, ce ai citit, ce ai mai vazut…
    Pentru mine , blogul tau este cel mai frumos de pe planeta Internet. Pe bune!
    Alte bloguri, vecine cu al tau, in alte vremuri – nu ma mai intereseaza acum. Efectiv nu mi se mai par interesante, vesnic aceleasi subiecte…

  15. 15
    Alina Grozea 

    Fetelor, Mona e prietena mea cea mai buna. Care locuieste in alta tara, de-aia mai afla ce fac si de pe blog…. Si s-o-ntelegeti, da?, daca exagereaza – se stie ca dragostea e oarba! 🙂

  16. 16
    Alina Grozea 

    Lotusule, Mircea Radu “un dragut”? 🙂 O sa spun doar ca nu e genul meu deloc… N-am revista la mine, e la birou, dar maine caut sa vad cum sta treaba cu parul din urechi. Par in urechi??? 🙂

  17. 17
    lotusull 

    Alina, pai nu e nici genul meu. Dar na, o fi chestie de gusturi. personal imi plac barbatii mai salbatici asa 😛
    In revista mea, chiar asa se vede, ca Mircea Radu a uitat sa-si tunda parul din urechi. Sa fie oare ” din dragoste ” de sine ? 😛
    ( Nu, nu e in forma de smocuri, ci asa mai discret, dar na, tot se vede )

    Zi frumoasa 🙂

  18. 18
    andres 

    Vorbeam zilele trecute cu o prietena in legatura cu blogul si imi spunea ca atunci cand ma citeste ma vede altfel, parca sunt o alta eu, intr-o alta lume… Oare asa suntem toate? Ne desenam lumile virtuale si suntem percepute diferit fata de imaginile de zi cu zi. Imi suna de parca ne cream fiecare avataruri, nu dupa figurile noastre ci dupa suflete…

  19. 19
    camellia 

    Alina, Mona are dreptate…
    Pe mine nu ma mai poti suspecta de subiectivism.
    Te citesc mereu, iti las cate un semn mai rar; dar sant aici si te apreciez mult!

  20. 20
    psipsina 

    andres, o să râzi, dar omul perceput după cuvintele lui nu e copia fidelă a celui care face piaţa, taie ceapa, achită facturi… în scris ne scoatem în lumină părţile de frumos, cele adânci, pe care paradoxal, nu prea le arătăm (cu unele excepţii). nu spun că disimulăm ci doar că în realitate funcţionează şi reacţiile de apărare, de protejare, carapacea sub care nu mulţi privesc.

  21. 21
    lotusull 

    Andres, Psi

    pai cred c-ar fi si greu sa fim in viata de zi cu zi, asa cum suntem in viata virtuala. In primul rand, folosim tipuri diferite de limbaj : oral si gestual versus cel scris.
    Sunt sigura ca mai sunt motive, dar acesta mi-a venit primul.
    Psi, eu am intalnit si varianta celor care disimulau cu buna stiinta. La un moment dat am cunoscut un barbat ce scria atat de frumos incat te indragosteai de el instantaneu. Intamplarea face ca mai apoi l-am cunoscut. Si nimic din ce scrisese el acolo nu semana cu realitatea. Asta nu pentru ca nu vorbea in versuri cu rima sau fara. Ci pentru ca ce scrisese el acolo se intampla intr-un plan imaginar. In viata de zi cu zi, ii parea greu si sa se uite in ochii tai ori sa te asculte povestind despre te miri ce.
    Am avut senzatia ca si-a construit o imagine superba cu care, asa ca tot omu mai acosta diferite sufelete nefericite. El le mai consola, desigur nu gratis.
    Da, nu mai trebuie sa intrebati, am fugit cat am vazut cu ochii 🙂

    Alina, sa vezi ceva hazliu. In termenii motorului meu de cautare, cineva cauta : ” unde e acum alina grozea “. Da cauta, nu gluma 🙂

  22. 22
    Alina Grozea 

    Lotusule, asa e, are par in urechi! 🙂 🙂 O sa vorbesc la prelucrare foto sa fie mai vigilenti data viitoare! 🙂
    andres, mai grav e ca ne cream si avataruri care n-au nicio legatura cu nimic, nici cu realitatea materiala, nici cu cea sufleteasca. Persoanele de fata se exclud, of course! 🙂
    camellia, multumesc! Deci am un blog misto, uf, m-am linistit! 🙂
    psi, eu scot, prin scris, si ce e urat in mine. Dar incerc sa scriu frumos si despre urat! 🙂
    Lotusule, si eu am cunoscut un om care scria atat de frumos (si mai scrie, ohohoo), incat ajungeai imediat sa-l iubesti. Si apoi plateai scump pentru dragostea aia.
    Acum Alina Grozea e unde trebuie sa fie. Sper. Oricum, cine cauta gaseste! 😉

  23. 23
    CristinaC 

    Sigur ca cine te cauta te gaseste… Cred ca multe lume te-a regasit aici stiindu-te de acolo.

  24. 24
    Dana 

    Multzam fain…am avut un weekend fain….ca mi l-am facut eu asa….
    eu sunt innebunita dupa jazz…am fost la un concert demential….
    muzica buna…iti ramine asa ca un parfum…si-acum miroase a “Eden” in sufletul meu.

    si marturisesc ceva…de-abia astept sa vin de la servici ca sa pot sa-ti scriu asa in liniste.

    te pup

  25. 25
    andres 

    Lotus, Alina sunt multi astfel de oameni… dar cred ca pana la urma se desconspira sau lovesc cumva si ii dibuim noi. Orice masca e facuta sa se evapore intr-un fel sau altul. La final de piesa mastile pica si apar zambetele false sau adevarate.

    Psi, cu siguranta omul care scrie nu simte nevoia sa-si arate latura “gospodina”… eu ma gandeam fix la latura romantica a gospodinei. Uneori, pe strada privesc oamenii care trec pe langa mine, incerc sa imi dau seama ce fel de om e dupa felul in care paseste, se imbraca, priveste… clar nu pot ghici, dar e un exercitiu frumos de imaginatie… oare omul asta iubeste, e iubit, scrie, citeste, asculta muzica din aia sau ailalta…

  26. 26
    lotusull 

    Cristina C, pai eu am gasit-o datorita tie 🙂
    Dana, ce frumos suna ” miroase a Eden in sufletul meu ” 🙂
    Andres, da, ei se deconspira. Sau mai bine zis, ii vedem noi asa cum sunt si nu cum ne-am imaginat. Sa nu mai zici la nimeni, dar eu am o ditamai latura de gospodina in mine, o tin bine dosita si n-o scot la interval decat cand vreau sa trec prin stomacul unui barbat ( ca cica pe acolo trece dragostea) 🙂

  27. 27
    Alina Grozea 

    Lotusule, apropo de asta, chiar voiam sa te intreb. Tu n-ai primit mailul de la mine, cel in care le anuntam pe fostele mele cititoare unde ma pot gasi?
    A… sau stai, ca tu m-ai gasit inainte de asta, pe blogspot… Nu mai stiu. Sunt tare senila, cred ca ti-am mai spus.. 🙂
    Dintre cele care “nu m-au gasit” imi amintesc cateva… ne imprieteniseram pe fostul blog, pe unele le-am cunoscut si personal, le-am indragit… Si totusi “nu m-au gasit”. Ma gandesc acum ca ma placeau doar pentru ca avem o emblema pe mine…

  28. 28
    lotusull 

    Alina, da- eu te-am gasit mai intai pe blogpsot.
    Te cauta Leo, te cautam si eu si Cristina C mi-a zis de blogspot.
    Dar dupa aia, e drept, am primit si mailul de care zici tu 🙂

  29. 29
    psipsina 

    lotusule, am cunoscut şi eu oameni care în blogging erau ancoraţi într-un tipar mieros şi întâlnirea ne-a fost amară.
    andres, acelaşi exerciţiu îl fac şi eu. de aceea prefer să merg pe jos pe stradă: să văd oamenii, să miros viaţa. dar ce te faci dacă unora dintre noi ne lipseşte romantismul?
    alina, cred că toţi cei congruenţi cu noi înşine mai tragem şi răul printre cuvinte. şi mai greşim… asta ne face mai autentici.

  30. 30
    Marilena Guduleasa 

    Alina, eu n-am primit mail… poate si fiindca nu-l aveai pe cel “privat”?
    Acum, il ai!

  31. 31
    Alina Grozea 

    psi, ma gandeam cati dintre cei care nu ma stiu decat din scris, daca m-ar cunoaste in carne si oase, ar fi dezamagiti de mine?
    Mie mi s-a-ntamplat de atatea ori sa traiesc asta, incat nu stiu daca as vrea sa fiu o musculita sa vad expresia (si sa aud vorbele) celui care abia m-a cunoscut, dupa ce ma indepartez…
    De fapt, cel mai sanatos e sa te gandesti ca lumea te va placea oricum – mai bine narcisist decat paranoic! 🙂

  32. 32
    andres 

    Hehe Alina! Daaa! 2 Like-uri pentru narcisist si 0 pentru paranoic! Si ma bag si eu nitel in discutia voastra ca musca-n lapte 😛 Eu te-am gasit pe Facebook parca… nu-mi aduc aminte decat ca te citeam undeva si apoi nu te mai citeam, apoi te-am gasit dupa care am primit mailul 😀

    I love facebook! 😀
    (Uite si tu ce declaratii fac lu’ nenea FB si fara interese domne’!)

    Psi, e trist daca romantismul s-a dus. Foarte trist. Viata e plata!

  33. 33
    lotusull 

    Alina, pai cred ca aia nu e neaparat problema ta. Fiecare e liber sa-si construiasca fata de cei din jur, ce asteptari doreste. Sau chiar sa nu-si construiasca nici o asteptare, sa ia oamenii asa cum sunt si atunci e mult mai bine. Deci, daca anumti oameni au ales sa-si construiasca o anumita imagine a ta, asta deja ii priveste direct si personal.
    Insa. In ce spui tu, e un sambure de adevar.
    Imi amintesc ca pe vremuri cand te citeam in cealalta parte, la inceput, am ezitat pana sa-ti scriu. Stilul tau il respimteam cumva ironic si persiflant si pe alocuri, dur 🙂
    Dar. Mi-am zis mie, ca daca ma opresc in forma cuvintelor si nu sunt capabila sa ajung la continut/ la esenta, chiar sunt o mare tampita si n-am invatat nimic din jocul aparentelor.
    Deci. M-am pus pe sondat / cautat sensuri/ continuturi.
    Si bine am facut 🙂

  34. 34
    psipsina 

    alina, cine te place, te place aşa cum eşti, lotusull are dreptate.
    uite, eu personal nu am niciodată aşteptări de la oameni. asta mă fereşte oarecum de dezamăgiri. dar discrepanţele mari dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să pară câte un personaj ies la iveală precum uleiul în apă. atunci mă întorc şi plec, îmi văd de ale mele.
    lotusule, să ştii că mie tocmai stilul incisiv şi deloc siropos al alinei îmi plăcea în acel context. asta îi conferea veridicitate în mintea mea. 🙂

  35. 35
    lotusull 

    Psi, eu atunci cand am cunoscut-o pe Alina, eram mai mica ( a se citi: mai mica interior ). Intre timp, am mai crescut si sa zicem ca am inceput sa-mi deschid ochii si sa vad dincolo de aparente.
    🙂
    Dar stii ce e dragut ?
    Ca dintotdeauna, cei mai dragi oameni, cei mai speciali, cei care s-au adunat in jurul meu si au si ramas, au fost si sunt, asa mai salbatici si aparent, mai incisivi si mai aspri. Cum necum, chestia e ca ne intelegem de minune. Desigur, asa cum iti spuneam si pe blogul tau, le-am asociat si niste mirosuri, ca sa fie tacamul complet 🙂

    Si de ceva vreme, lucrez si eu cu mine, la lectia neasteptarii. Ea e singura, care asa cum spui si tu, ne fereste de dezamagiri.

  36. Alina este o combinaţie între un inginer care taie cu flexul cu pânză diamantată granitul adus în bolovani de pe creste vulcanice şi omul de litere care a scris o poezie de copilă şi acum a devenit o poezie de tânără.
    Gândeşte cineva altfel? Mai tare! Nu aud, am păr în urechi…

  37. 37
    psipsina 

    😆 odlm, cum găsești tu adevărul! așa e!!!!
    lotusule, e o lecție grea, dar bună! 😉

  38. 38
    lotusull 

    ODLM, nu pot sa cred ce ai zis, deic rad de ma prapadesc 🙂
    ( Da sa stii ca se poate tunde, serios vorbesc )
    🙂

    Da Psi, e grea tare uneori, ca mai inmugureste cat un sambure de asteptare..
    🙂

  39. 39
    Alina Grozea 

    Dragele mele, eu nu pot sa nu am asteptari de la oameni. Asta ar presupune o doza de dezinteres si detasare de care eu nu ma simt in stare. Si cred ca e utopic, intr-un fel, sa vrei sa nu ai nicio asteptare, de la nimeni – adica sa nu te atinga nimic, bun sau rau, din ce iti dau ceilalti.
    Eu stiu ca lumea are asteptari de la mine si intotdeauna va avea. Sefu vrea sa-i muncesc, prietenul sa-i fiu aproape, cititorul sa-i raspund la comentarii, mama sa-i raspund la telefon. Deci cam pana aici cu lipsa de asteptari. Aaa, sa nu ai asteptari exagerate, sa poti anticipa matur si realist unele situatii? Asta da.

  40. 40
    Alina Grozea 

    ODLM, m-ai emotionat cu descrierea ta. Aproape ca-ti iert parul din urechi! 🙂

  41. 41
    Alina Grozea 

    Marilena, sa ma ierti, dar nu stiu de ce-ti intra commentul la moderare… Acum am adresa ta, da. 😉
    Eu atunci am trimis mail numai celor care comentasera pe blogul meu… si nu stiu daca tu facusesi asta…
    Nu mai stiu, nici nu mai conteaza. Sunt bucuroasa ca imi scrii si ca te citesc.

  42. 42
    Alina Grozea 

    Acum am venit de la concertul Inna. Da, n-am innebunit! Doar am intinerit! 🙂
    Sun is Up!!!!

  43. Buna dimineata, Alina!
    Cred ca am intrat la moderare fiindca am schimbat adresa de mail.
    Ai dreptate, nu comentam pe blogul tau, dar de citit, citeam si nu stiu de ce aveam eu impresia ca tu ar trebui sa stii… 🙂 Tehnica asta!
    Te-am gasit, cautand pe net, dupa nume. Aici ai dreptate, cine vrea sa te gaseasca, te gaseste, iar cine ti se ataseaza ca un apendic, doar ca sa stea si el la umbra etichetei, merita extirpat.
    Si eu ma bucur ca ma citesti. Liviu Papadima zicea, intr-o dezbatere, sa mergi cu “scrisele” mai intai la prieteni, apoi la dusmani. Mie asa imi place, printre prieteni… Sper sa fie si ei obiectivi, cat de cat… 🙂

  44. 44
    lotusull 

    Marilena, hai ca m-ai amuzat cu apendicul de care spui tu 🙂
    Cred insa ca problema apendicului si a etichetei e mult mai profunda de atat.
    Uneori un apendic doar crede ca e apendic, in realitate are o valoare inestimabaila, e nepretuit, dar nu stie.
    Alteori, intr-adevar, nu poate exista singur si are nevoie sa se acroseze de ceva, pentru a dobandi valoare prin simpla agatare.
    Iar eticheta e eticheta. Adica imagine. Adica aparenta. Adica ceva normal pentru ca fiecare din noi, ca stim sau nu, avem masti, ne folosim de aceste imagini.
    Intrebarea e: cine ajunge la continut ? Chiar asa, cui ii mai pasa de continut ?
    🙂

    Normal ca prietenii sunt obiectivi, e drept, asa cat de cat ca atunci cand iubesti pe cineva, ti se pare ca tot ce face omul ala, e rupt din soare 🙂

  45. 45
    Alina Grozea 

    Pe blogul Oaspete, Andra va asteapta cu un text despre… ce oare? Dragoste, bineinteles! 🙂
    S-o primim cu caldura!

  46. Buna Alina, leapsa asta circula deja de ceva timp in blogosfera, mi-a placut si mie, si am completat-o si eu de curand. 🙂

    http://fashionstylebeautyandmore.blogspot.com/2011/03/leapsa-despre-blog.html

    Desi nu las comentarii de fiecare data, sa stii ca te citesc tot timpul. 🙂 Iar ideea cu Oaspete Boncafé este grozava! 😀
    Pupici!

  47. 47
    CristinaC 

    Ti-am citit pe tango, articolul despre Nicole Kidman…. via Facebook!

  48. 48
    Alina Grozea 

    Victoria, daca-ti surade ideea cu oaspetele, esti binevenita cu un text! 🙂
    Cristina, dupa 6 ani, arhiva Tango e plina de texte scrise de mine, iar rubrica Superstar e una pe care am sustinut-o mult timp.
    Oricum, oriunde s-ar gasi scrierile mele, eu imi doresc sa placa si sa emotioneze, intrucatva, pentru ca pe toate le-am scris cu sufletul…

  49. Mersi Alina, da, imi surade ideea. O sa revin. 🙂

Leave a Reply » Log in