08 May 2011 Minunile şi absurdul democraţiei americane

Justiţia americană mi se pare fascinantă, în sensul în care urmăresc cu gura căscată, ca la circ, anumite manifestări – ce-i drept, cinematografice –  de-ale ei, şi nu-mi vine să cred că pot fi pe bune, că în viaţa reală chiar se întâmplă ca-n film. Spun asta pentru că reperele mele sunt din filme şi seriale, singurul meu contact real cu “pământul făgăduinţei” desfăşurându-se pe întinsul a numai cinci zile, la New York. Iar din astea cinci, trei am fost chiaună din cauza diferenţei de fus orar, per total interacţiunea mea cu societatea americană reducându-se la a comanda ochiuri Benedict şi suc pentru micul dejun.

Dar iată un caz pe care-l tot rumeg în minte, o întâmplare expusă televizionistic cu tact, seriozitate şi cu atât de enervantul “politically correctness” american, care uneori mă scoate din minţi de îmi vine să iau toporul şi să sparg, la modul cel mai isteric şi mai bolşevic cu putinţă, ecranul propriului computer.

Se făcea că o doamnă psihoterapeut avea o pacientă care era însărcinată. Pacienta cu pricina îşi dorea enorm de tare să devină mamă, dar, tragedie, în timpul unui control de rutină, s-a descoperit că fătul murise. Doctoriţa ginecolog, ştiind că doamna cu pricina nu prea stă, psihic vorbind, pe roze, nu i-a dat vestea imediat, ca să n-o tulbure, şi a apelat la ajutorul psihoterapeutei, căutând amândouă soluţii să minimizeze impactul devastator al acestei realităţi.

Cum era de aşteptat, pacienta n-a acceptat cumplitul verdict şi a intrat în faza de negare. În cele din urmă, într-un moment de luciditate, a aprobat chiuretajul. Odată cu el, a primit însă a doua veste imposibil de digerat: nu va mai putea să aibă niciodată copii.

A plecat apoi pe picioarele ei din clinică, părând că s-a împăcat (în măsura în care te poţi împăca), cu realitatea, şi acceptând să continue psihoterapia, cu atât mai necesară pe fondul acestor întâmplări oribile.

Ca să completez contextul, o să menţionez că psihoterapeuta rămăsese şi ea însărcinată.

După un timp, pacienta a reînceput terapia, dar starea de negare deja se cronicizase. Se credea în continuare gravidă, se mângâia pe o burtică imaginară, îi vorbea doctoriţei despre cât e de fericită că în sfârşit va avea un copil. Doctoriţa cu burta la gură se străduia, cât mai delicat, s-o aducă la realitate, într-un prezent ce pentru femeie părea imposibil de îndurat. În unele şedinţe de terapie părea că reuşeşte să accepte situaţia, în altele era complet captivă în lumea ei fericită şi plină de speranţe, o lume în care destinul nu-i fusese duşman.

Într-o seară, pe când psihoterapeuta era la ea acasă, a auzit pe cineva bătând la uşă. Era pacienta. A invitat-o înăuntru, deşi era ciudat că venise la ora aia. Dar, ca orice medic pasionat de meseria lui, nu s-a împiedicat de convenienţe, mai ales că povestea pacientei o provoca profesional, iar uman o impresionase peste măsură.

După un schimb de fraze aparent benigne, pacienta a imobilizat-o pe psihoterapeută printr-o injecţie paralizantă, a legat-o de mâini şi de picioare, pe podea, a acuzat-o că i-a răpit copilul, că fătul care-i creşte în burtă e de fapt al ei şi că trebuie să şi-l ia înapoi. Venise pregătită cu o carte de chirurgie şi cu un set de bisturie furat dintr-un spital.

Cu ultimele puteri şi zguduită de groază, psihoterapeuta a implorat-o să o cruţe, apoi, când şi-a dat seama că dementa e de neclintit, a rugat-o să o lase să-i dea indicaţii: unde să taie, cum să procedeze pentru a nu omorî copilul în timpul măcelului.

Sar peste următoarele scene din serial, absolut oripilante, şi ajung la cea în care psihoterapeuta, salvată ca prin minune de medici, îşi recuperează copilul răpit de psihopată, dar trăieşte luni de coşmar în care nu e în stare să-l îngrijească, să iasă din casă, să-şi depăşească panica ce pusese stăpânire pe ea în urma cumplitei traume.

Ajunsă, la rându-i, pe mâna unui psihotarepeut, acesta o sfătuieşte să pună pe hârtie tot cea trăit, să se elibereze prin scris, pentru a-şi găsi liniştea. Însemnările ei ajung în cele din urmă să fie citite de cineva care îi propune să publice romanul acestor oribile şi incredibile întâmplări.

La puţin timp după lansarea romanului, psihoterapeuta primeşte o citaţie. Era dată în judecată de către pacienta psihopată – care nu făcuse închisoare, fiind eliberată pe motiv de nebunie temporară. Chiar ea se numărase printre martorii din proces care fuseseră obligaţi să depună mărturie în favoarea apărării. Etica profesională o forţase să declare că da, femeia care o înjunghiase, îi răpise copilul şi îi distrusese viaţa nu era în deplinătatea facultăţilor mintale când făcuse acest lucru.

Iar acum, aceeaşi pacientă o acţiona în justiţie, pentru că, vezi Doamne, romanul proaspăt lansat îi lezează imaginea şi îi stânjeneşte reintegrarea în societate. Că ea e alt om, că s-a schimbat, că femeia care tăiase burta altei femei nu mai există. Şi că psihoterapeuta să facă bine să retragă romanul de pe piaţă, ca ea să-şi poată duce viaţa în linişte, pentru că uite, deja are necazuri, a fost identificată cu personajul negativ, boyfriend-ul a părăsit-o, iar patronul o va concedia.

Credeţi că în următoarele scene de film cineva a pus-o pe nebună în lanţuri şi a aruncat-o în vreun beci, cum aş fi făcut eu? Credeţi că psihotearpeuta a legat-o de tren sau a tăiat-o uşor cu lama pe tot corpul, ca să simtă şi dementa ce înseamnă să suferi cu adevărat???

Nuuu, nici vorbă! Avocaţii sceleratei o haituiesc pe doctoriţă şi o ameninţă că-şi va pierde licenţa profesională pentru că “a dezvaluit date intime despre pacienta ei”, asta în condiţiile în care în roman toate numele şi datele fuseră schimbate. Autorităţile au luat totuşi foarte în serios acuzaţia formulată de criminala reabilitată, avocaţii ei sunt fermi şi tenace, iar lupul cel rău, amoral şi lipsit de scrupule în toată povestea asta este… aţi ghicit, psihoterapeuta!

Cred că e inutil să vă mai spun, după tonul a tot ce am înşirat mai sus, că nu pricep nici să mă tai pe burtă unde-i dreptatea acestei istorisiri. Mecanismele mele de gândire şi simţire nu pot asimila turnura poveştii, eu aş fi jubilat, precum plebea din pieţele publice medievale, dacă idioata, cretina, scursura umană care ajunsese, nu mai contează în ce context psihic, să recurgă la asemenea atrocităţi, ar fi fost spânzurată în centrul oraşului sau omorâtă cu pietre. Asta dacă n-aş fi omorât-o eu înainte.

Teoretic – mai ales când mi-e bine şi comod, îmi place să cred că sunt om modern, în pas cu acest secol, solidar cu toate nuanţele legilor menite să apere cu înverşunare dreptatea, de oricare parte a fi ea. Aplaud echidistanţa aprecierii oricărei situaţii şi cred, cu tărie, că orice om e nevinovat până în momentul în care i se dovedeşte, la modul cel mai riguros, vinovăţia. Şi mai cred că nicio lege nu te poate condamna mai sever decât o pot face propriile remuşcări, şi în nicio temniţă nu poţi putrezi mai rapid decât în cea a propriei conştiinţe. Dar…

Îmi amintesc de vorbele lui Larry Flynt (patronul revistei Hustler), din excelentul film care i-a zugrăvit viaţa, destrăbălarea, ascensiunea, gloria, sfidarea, la limita legii, a normelor sociale. În urma procesului la care fusese supus – şi pe care l-a câştigat! – a spus: “Asta-i frumuseţea democraţiei americane! Fiţi mândri că trăiţi într-o asemenea ţară. Dacă legile ei mă apără pe mine, un nimeni, un nimic, o ruşine a societăţii, daţi-vă seama cât de serios sunteţi apăraţi voi, oamenii de rând! “

(Întâmplarea povestită mai sus nu este dintr-un film de groază, ci din serialul Private Practice, despre viaţa unor medici din LA. Se pare că a fost inspirată de un caz real)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

64 Responses

  1. 1
    irina 

    Cand citesc chestii de-astea parca replica “off in ce tara traim ..” nu mai suna asa naspa…
    Singurul meu contact cu civilizatia americana e doar prin intermediul media, insa si asa sunt ferm convisa ca decat sa ma mut acolo, mai bine raman aici…
    Nu pot sa inteleg de ce oamenii aia denatureaza tot… de ce pentru ei anormalul e normal iar normalul trebuie dat in judecata!
    Oricum asa zisa lor democratie si tara a tuturor posibilitatilor este un mare……(aici ficare sa isi imagineze ca ii un cuvant prea urat de scris pe un blog asa frumos). E drept ca acolo poti sa faci oricum si orice, insa rasism ca acolo, criminalitate, ignoranta, prostie si sa nu uitam de obezitate, nu am vazut nicaieri in lumea asta!
    Pe mine m-a marcat un documentat cu o…nu-i pot spune femeie de peste 400 de kg care sustinea sus si tare in fata camerelor ca e frumoasa, ca nu mananca mult (!?) si ca nu e vina ei ca e asa….ce m-a socat: restul ii dadeau dreptate! Nimeni nu isi punea problema sa-i spuna in fata clar si raspicat ca e cu un picior in groapa din vina ei ! De ce? nu inteleg nici in ziua de azi….la fel cu nu inteleg cum o puteau numi mama iubitoare cand ea nu putea nici macar sa mearga la baie, nu sa-si imbratiseze fetitele sau sa le ingrijeasca…dar….in America orice e posibil si acolo “the freak show” de pe Coney Island e cel mai “soft” dintre toate manifestarile democratiei…
    Sa stiti ca nu discriminez: eu am cu 20 de kg in plus fata de cat ar trebui sa arate cantarul in mod normal, insa stiu bine ca e o problema de-a mea..nu e o normalitate …

  2. 2
    irina 

    PS: Mi-a placut la nebunie “Larry Flint”..Woody Harrelson face un rol bestial!

  3. 3
    andres 

    E socanta povestea… “Sar peste următoarele scene din serial, absolut oripilante, şi ajung la cea în care psihoterapeuta, salvată ca prin minune de medici,” multumesc pentru trecerea aceasta, pentru ca daca ai fi scris as fi citit asa cum fac si cand vad un film, oricat de groaznic ar fi ma uit, ma oripilez si apoi am neuronii zguduiti si inima purice.

    Eu ma intreb (stiu ca e doar un film, sau…) cum de psihoterapeuta a avut incredere sa o primeasca pe femeia aia in casa stiindu-i starea… cum de pot fi unii oameni atat de buni, de increzatori? Si unii asa sunt…

  4. 4
    Alina Grozea 

    irina, e legendara – si de invidiat, totusi – preocuparea tipic americana pentru self esteem, pentru a te simti bine in pielea ta, oricati colacei ar acoperi acea piele. Pana la un punct, e corect. Din pacate, acesta strofocare are si un revers – acela de a nu mai sesiza limitele ridicolului, de a nu te mai analiza cu obiectivitate, fara ca aceasta obiectivitate sa fie transpusa, neaparat, intr-un complex de inferioritate.
    Pana la urma e important sa apreciezi lucrurile astfel incat rezultatul aprecierii sa duca la concluzii sanatoase – pentru tine si pentru cei din jur.

  5. 5
    Alina Grozea 

    andres, personajul din serial, doctorita, e o femeie care-si iubeste profesia, isi respecta pacientii si creeaza cu ei o legatura emotionala profunda. Insa e o meserie foarte riscanta cand ai de-a face cu toti tacanitii.
    Mircea Badea a spus odata si sunt foarte de acord cu el: paranoia e forma cea mai eficienta de aparare. Bineinteles, e nobil si inaltator, dar si prostesc, sa crezi ca toti oamenii sunt buni, ca-n cercurile inalte in care te-nvarti n-ai cum sa dai de ticalosi, ca violenta e rezervata lumilor in care pasul tau seren nu patrunde. Nimic mai gresit. Ai iesit pe strada, sa iei o paine, esti supus violentei. Fii prezent, fii alert, tine-ti geanta pe langa corp. Traverseaza uitandu-te mai intai in stanga si apoi in dreapta, asa cum ai invatat la scoala. Iar cand ajungi acasa incuie usa si n-o deschide cu zambet larg oricarui strain care vine “sa-ti citeasca contorul”. Sunt lucruri de bun simt pe care trebuie sa le faci dintr-un minim instinct de supravietuire si din respect fata de propria persoana.

  6. 6
    Alina Grozea 

    PS: People vs Larry Flynt e unul dintre filmele mele preferate! 🙂

  7. 7
    lotusull 

    Alina, uneori e vorba de ” minunile si absurdul ” fiintei umane, pentru ca este foarte posibil ca astfel de lucruri sa se intample si pe langa noi, nu musai in tara tuturor posibilitatiilor.
    Cine zicea ca justitia muritorilor de rand e oarba, bine zicea.
    Acuma, e un adevar in faptul ca persoanele bolnave psihice pot fi, in urma unei evaluari, absolvite de vina, considerandu-se ca nu au discernamant. Si in anumite cazuri, chiar nu au. In momentul in care o persoana nu are discernamant, responsabilitatea apartine, cel putin la nivel teoretic, unui sistem ce ar trebui sa-i protejeze, impiedicandu-i insa de a mai face vreun rau.
    Ca fapt divers, in vestul tarii era un spital de psihiatrie la Jebel in care erau internati, printre altii si pacienti ce comisesera diverse fapte, inclusiv crime, lipsite fiind de discernamant. Auzisem la un moment dat ca ar fi existat intentia de a desfiinta acest spital, pacientii urmand a fi mutati habar n-am unde.
    In alta ordine de idei, probabil ca psihoterapeuta a uitat de limitele ce se pun intre doctor si client si i-a permis intruziunea in spatiul personal. Exista niste reguli, exista o procedura si mai exista si un supervizor cu care te consulti cand simti ca bati pasul pe loc sau iti scapa lucrurile printre degete.
    Si din cate stiu exista si posibilitatea de a preda cazul altui coleg in momentul in care simti ca ceva nu este ok.
    Dar cum a gresi este omenesc, ce mai pot sa zic decat ca e bine sa fim prudenti. Pana la urma, e alegerea noastra in mainile cui ne incredintam viata, secretele, problemele, ideile.
    Casa in care locuim e a noastra. N-ar fi rau sa ne uitam pe vizor inainte de a deschide usa, nu de alta, dar din postura de psihoterapeut / salvator, etc ne putem trezi in cea de victima.

  8. 8
    Alina Grozea 

    Lotusule, cred ca problema mea cu povestea asta este urmatoarea: merita pacienta (indiferent daca fapta fusese comisa de ea sau de alter ego-ul ei nebun) o a doua sansa la normalitate, asa cum sustinea cu tupeu, vehementa si cu apel la justitie? Oare n-ar fi trebuit s-o roada remuscarile si eventual sa se ascunda intr-un fund de lume – eventual la o manastire – unde sa traiasca spasita pana la moarte, fara a pretinde reintegrarea intr-o societate pe care o pervertise? Eu cred ca un om cu adevarat vindecat asa ar fi gandit. Nu s-ar mai fi putut suporta pe sine, chiar daca justitia ar fi absolvit-o. Eu cred ca ea era in continuare o psihopata sinistra, iar democratia americana n-a avut incotro decat s-o ia in seama…

  9. 9
    psipsina 

    alina, eu de când am auzit că o.j. simpson a scăpat de acuzaţiile de crimă, după ce era evident că el fusese cel care îşi hăcuise propria soţie, nu mă mai mir de nimic. justiţia americană se leagă ea însăşi la ochi, iar avocaţii… hmmm… interesantă meseria asta, dar tot mă gândesc cum trebuie să te simţi scăpând un criminal de pedeapsă…
    eu cred că femeia, atunsă clar de nebunie trebuia tratată, atât cât se putea, nu ajutată să-şi transfere mai departe aiurelile pe capul cuiva care încercase să-i facă bine. desigur am putea merge mai departe cu explicaţiile încercând să justificăm faptul că pierderea unui copil este cumplită şi depresia care vine după un astfel de eveniment nefericit nu e o joacă… dar asta nu justifică nicio astfel de acţiune.

  10. 10
    lotusull 

    Pai da Alina, tocmai asta-i problema ca pacienta nu era vindecata. Iar in unele boli psihice, axa moralitatii este grav afectata, astfel incat distinctia intre bine si rau se face conform unor criterii personale, construite dupa o logica proprie si nu neaparat sanatoasa. Iar daca pacienta era structural o psihopata, ei bine, psihopatii nu au remuscari.
    Dar da, asa cum spui tu, o persoana complet vindecata si echilibrata, ce a realizat si asumat faptele facute, ar fi avut remuscari si ar fi incercat sa indrepte lucrurile.
    Acuma daca stau sa ma gandesc la cati psihopateii mai circula liberi si sunt bine mersi pe langa noi, ma ia cu bâțâiala. Sincer ma felicit pentru faptul ca mi-am pus sonerie la usa, iote asa, nu intra basca oricine in viata/ casa/ lumea mea 🙂

  11. 11
    Alina Grozea 

    Lotusule, nu stiu cati psihopati sunt printre noi, dar sociopati – adica oameni care stiu sa mimeze impecabil sinceritatea, bunatatea, onoarea, dragostea – ohohoo, pe unde nici cu gandul nu gandesti…
    psi, asta face parte din “frumusetea” democratiei – fara o acuzare riguroasa, meticulos intocmita si sustinuta, nu poti baga un om la parnaie. Cat ar fi el de vinovat, de fapt. Nu cunosc in amanunt cazul OJ Simpson, dar cred ca despre asta a fost vorba acolo… probabil niste erori de procedura…

  12. 12
    andres 

    Daca stam sa luam la bani marunti toate cazurile si posibilitatile, cred ca ne-am ascunde cu totii ca strutii, cu capul in nisip. Tanti aia cu drobul de sare ne-ar fi mama si sora si exemplu…
    Da, sunt printre noi dar ce putem face? Oamenii sunt buni, sunt ok pana la proba contrarie… daca se intampla ceva anapoda intre timp, ufff, atunci voi arunca situatia in carca ghinionului. O viata traita privind peste umar e una ratata din start. Sa speram ca ne invartim in cercuri fara (sau cu cat mai putin) sociopati, psihopati. Si sa speram ca ei vor ramane in filme…
    (oftat)

  13. 13
    Alina Grozea 

    andres, nu peste umar, ci drept inainte, limpede si cu o viziune periferica cat mai buna. In orice caz, nu cu ochii in soare si cu un zambet tamp pe fatza, ca s-ar putea sa dam in gropi! 🙂

  14. 14
    andres 

    ZAMBET labartat pe fata!
    Da, ai dreptate 😉 desi uneori e misto si cu ochii-n soare si zambet tamp, cam asa suna indragosteala. E simpatica foc! Vedem lumea colorat… ca mai apare o groapa, doua… asa ni-s strazile: ca in viata, una calda una rece.

  15. 15
    Sofie 

    Eu lucrez in legislatura, cea canadiana, dar in afara de pedeapsa cu moartea, sistemele legislative in cele doua tari sunt destul de identice, si se bazeaza pe drepturile omului si Constitutie, chestie care, de multe ori duce la interpretari si sentinte controversiale … vezi cazul OJ Simpson, ca tot s-a amintit de el.
    Nu este un sistem perfect, oare exista asa ceva (?), are multe gap-uri si e intortocheat, dar functioneaza.

    Cazul descris de tine, cu tot respectul, este fictiune pura.
    CSI, Good Wife, Dr House, Criminal Minds, Off the Map si restul serialelor “hot” sunt fictiune, sunt luate, poate, idei, de ici de colo, dar in final, rezultatul provine din imaginatia scenaristului.

    Dureaza foarte mult si e o intreaga procedura legala ca sa faci un film/serial dupa un caz real … scopul serialelor acestea e sa faca rating si bani, nu sa piarda vremea cu avocati si semnaturi.
    Referitor la povestea de mai sus, imi aduc aminte ca a fost un caz asemanator, acum citiva ani, nici vorba de relatie terapist-pacient, dar femeia cu pricina a ajuns dupa gratii … da, aici exista inclusiv inchisori pentru nebuni, cu medici si conditii pe care nici un spital public din Romania nu le are … na, ce sa faci, continentul prostilor si rasistilor.

    Tot referitor la povestea de mai sus, orice medic care a scris o carte, normal ca a scris-o bazindu-se pe practica … diferenta fata de Romania, in care doctorita ginecoloaga birfeste pacienta cind aceasta inca se mai imbraca in spatele paravanului, sau oncologul ii spune cu voce tare asistentei, in prezenta pacientului – “asta nu mai apuca Pastele”, aici, medicul nu are voie sa foloseasca informatiile despre pacient, decit daca acestea sunt PUBLICE.
    Cind merg la congrese si seminarii, medicii isi intreaba pacientii si obtin acordul lor cu semnatura si martori, ca sa foloseasca informatiile si rezultatele respective.
    Cind lucrezi cu publicul, cu clienti, trebuie sa ai grija cind si cui deschizi gura, inclusiv acasa. Si mi se pare foarte normal si de bun simt chestia asta … se numeste respectarea privacy-ului.
    Daca eu ma apuc sa scriu o carte si folosesc date de la locul de munca, ori trebuie sa am semnatura “participantilor”, ori scriu mare si tare si am si-o hirtie legala, cu stampila Supreme Court pe ea, numita “disclaimer”, care spune ca totul e fiction si n-are nici o legatura cu realitatea.

    ps
    Irina, legat de rasism, da, e peste tot in lume … din pacate, Romania are premiul 1 cu coronita, SUA&Canada, fiind undeva pe la coada … dar na, n-am cum sa te conving, fiindca tu iti iei informatiile din seriale si reality show-uri, iar eu traiesc aici. Si te-ai gindit poate ca ce e normal pentru X, e anormal pentru Y?
    De restul adjectivelor la adresa societatii americane, deja m-am plictisit sa le tot aud … veniti si voi cu ceva nou, ca astea-s fumate de mult.

  16. 16
    Alina Grozea 

    Sofie, in primul rand, bine ai venit la mine pe blog!
    Chiar imi doream sa aud o opinie “mai de la fata locului”, iar eu am specificat inca din primele fraze ca singurele repere pe care le am sunt filmele si serialele. 🙂
    Ai dreptate referitor la procedura prin care un medic poate fi indreptatit (sau nu) sa faca publice date despre pacienti. In cazul particular descris mai sus – fictiune sau nonfictiune – eu consider intr-un fel “cazut din drepturi” un pacient de genul psihopatei cu pricina. Este doar perceptia mea, reactia mea emotionala la cele intamplate in serial.
    Cazul Larry Flynt este insa notoriu apropo de cat de abil se poate construi o aparare si cat de puternic este “First Amendament” in SUA. Ma insel? Si cu asta se exagereaza in filme?

    Cat despre ultimul tau indemn, un pic malitios, trebuie sa recunosti, o sa venim cu ceva nou in momentul in care ne vor fi oferite informatii noi. Nu e vina noastra ca productiile cinematografice n-au acoperire in realitate, ca sunt convingatoare, iar noi, in cealalta parte a lumii, tragem concluzii gresite.
    Dar sper ca nu te-ai suparat pe tare pe mostrele noastre de ignoranta europeana si ca o sa mai revii. Si in Europa, si pe blogul meu! 🙂

  17. Alina, pentru integritatea ta, te rog când te duci în Anglia, Australia şi încă mai sunt câteva ţări, să nu te uiţi “mai întâi în stânga şi apoi în dreapta”.
    Fă-o invers! Nebunii lor şoferi vin cu viteză din sens opus tendinţei încetăţenite.
    Noi te mai dorim pe aici, Sublimo!

  18. 18
    Sofie 

    Alina, multumesc de primire :), desi nu e prima oara cind vin pe blogul tau, te citesc de mult, si pe blogul personal, si la Tango, doar ca nu mi-am dat cu parerea, uneori, din lipsa de timp, alteori fiindca nu prea aveam ce spune :).

    Cum ziceam, sistemul legislativ aici se invirte in jurul drepturilor omului si al Constitutiei, si da, uneori poate fi frustrant si de neinteles … ca sa nu mai vorbesc de technicalitate, care este cheia … ca sa-ti dau un exemplu, un paragraf de sentinta, copiat de un judecator lenes, din raportul acuzarii, a dus la un apel cistigat de aparare, fiindca judecatorul a plagiat (!) … vorbim de un caz de malpractice, unde acuzarea reprezinta un copil de 9 ani, care a fost distrus pe viata din cauza neglijentei medicilor, iar acum trebuie sa astepte inca un apel sau o negociere, pina sa primeasca banii pentru ingrijire.
    Sunt de-acord cu tine, ca persoana neimplicata, ca psihopata respectiva ar trebui sa nu mai fi vazut lumina zilei … dar, legea spune ca are drepturi egale cu mine si cu tine, iar tu, ca aparator, sau acuzator, ai obligatia sa i le respecti, mai ales daca cineva se foloseste de boala/tragedia ei, ca sa obtina profituri.
    E mult de discutat pe latura aceasta, iar eu mai trebuie sa si dorm in noaptea aceasta :).

    Ce vroiam eu sa spun e ca, filmele de genul acesta sunt doar fictiune, un pic de drama, urmata, intotdeauna de happy-end … rare sunt filmele care urmeaza real-life story si nici alea in intregime … uite exemplul recent: The Social Network.
    Eu chiar ma indoiesc puternic ca un medic – de orice natura, se apuca asa, de trei lulele, sa scrie o carte din experienta personala&profesionala, fara sa se inarmeze in prealabil cu toate hirtogariile necesare … iar daca o face, n-are decit sa suporte consecintele.

    First Amendment – ca de altfel tot Bill of Rights – sta la baza legislatiei americane, deci DA, este puternic.
    Cit despre Larry Flynt, recunosc ca nu sunt o admiratoare a lui … el a cistigat procesele datorita technicalitatii si mutarii din stat in stat … pentru ca atit aici in Canada, cit si in SUA, sunt doua sisteme legislative: unul la nivel local si unul la nivel federal.
    Dar, stiu ca, pornind de la Larry Flynt, americanii au mai invatat o lectie si s-au facut ceva modificari la anumite articole … daca nu ma insel, unul din procesele lui este obiect de studiu in law-school (civil), nu stiu exact ce si cum, eu am studiat financial law.
    Cu toate chichitele, gap-urile, absurditatile, sistemul functioneaza … Martha Stewart a facut puscarie pentru ca a cumparat o informatie, Paris Hilton fiindca a condus beata, baiatul lui Michael Douglas si nepotul lui Kirk – legendele vii ale americanilor – e in puscarie pentru droguri, si nu o sa iasa prea repede de-acolo … o tanti a ajuns milionara fiindca s-a ars cu cafeaua la McDonalds – alta chestie de technicalitate, si exemplele pot continua … pina si pe OJ Simpson l-au “mazilit” pina la urma :).
    Nevasta lui Paunescu, a omorit o familie, din cauza arogantei, si e libera!
    E clar, cu ce sistem votez, da ? 🙂

    Intr-adevar am fost malitioasa, imi cer scuze ca tocmai pe blogul tau, pe care eu vin cind am nevoie de un pic de romantism si frumos, dar am obosit sa tot aud de generalizarea: americani prosti, inculti, obezi, rasisti … am prieteni, familie, rude, colegi, traiesc aici de peste un deceniu, lucrez cu ei de aproape doua decenii, si daca ar trebui sa-i caracterizez, m-as opri la urmatoarele: amabili – pina la naivitate, curiosi, non-conformisti … cind 32 din top 100 universitati din lume sunt in America, iar Romania nu se incadreaza nici macar in top 200, e cam greu sa accepti cine-s prostii si incultii, asa-i?

  19. 19
    Dana 

    servus Alina…asa eram si eu in privinta americanilor…am facut mici progrese in sensul ca, nu sunt toti inculti…oare la noi in Romania toata lumea e culta? stim raspunsul, nu?….
    si cu toata astea prefer Europa…..prefer Viena mea…..asa batrina cum e….
    stai ca am uitat ceva…..prefer sa am concediu 6 saptamini..si nu 2….e o diferenta, nu?….in afara de asta asigurarea medicala acopera multe servicii medicale…..

    gabidana

  20. 20
    Alina Grozea 

    Sofie, atunci imi pare bine ca te-am starnit (la comentat) cu acest subiect!
    Justitia americana mi se pare fascinanta, e uluitoare pentru mine, cand in sensul rau, cand in ala bun, si nu ma satur s-o urmaresc – in filme, ca altfel n-am cum. Si ba ma minunez, ba ma revolt, as sta de vorba cu tine ore in sir si commenturi la rand pe subiectul asta, dar mi-e sa nu-i plictisim pe ceilalti musafiri. 🙂
    “o tanti a ajuns milionara fiindca s-a ars cu cafeaua la McDonalds” – nu ca-i misto rau democratia asta? 🙂
    Tu compari sistemele jurdice si mentionezi cu care ai vota… Eu n-am scris niciun cuvant despre sistemul juridic din Romania, pentru ca nu stiu sa-mi dau cu parerea despre ceva care nu exista! 😉
    Si inca ceva: ai sesizat proiectul nostru cu Oaspetele Boncafe? Te bagi? 🙂

  21. 21
    Alina Grozea 

    ODLM, ai dreptate, daca-mi urmez propriul sfat cand mai ajung la Londra, s-ar putea sa ma ia unul pe capota. Hmm…. Asta o fi chiar rau? 😉

  22. 22
    Alina Grozea 

    Gabi, mie nu-mi place sa pun etichete pe natiuni intregi, desi la nervi o mai fac. Dar incerc mereu sa-mi amintesc ca nu-i suport pe cei care decreteaza ca “romanii nu muncesc”, de exemplu.
    Nu stiu daca-i drept sa spui ca americanii sunt grasi, irlandezii betivi, romanii lenesi si nemtii nesimtiti, dar uneori toti mai generalizam, ca sa ne mai varsam diferite ofuri.
    Totusi, daca e sa acceptam ideea ca fiecare natie are niste trasaturi de caracter proprii, care o definesc in ansamblu, ca entitate, atunci americanii se pot lauda cu siguranta de sine. Sofia, gresesc? 😉

  23. 23
    Dana 

    Alina, eu n-am spus ca pui etichete pe americani…..care de fapt-stim cu totii-nu sunt o natiune…..ai perfecta dreptate…..americanii au siguranta de sine…as adauga eu: prea multa….

    in Romania ma duc cu maremare drag…..si vad ca oamenii muncesc mult…..
    si pentru bani putini…cunosc oameni foarte dedicati meseriei pe care o practica…..ii laud si aici si austriecii sunt impresionati…..sunt si romani aici care-si denigreaza natia un lucru innacceptabil…

    si ma intorc la America: grija fata de om lipseste acolo….sotia verisorului meu a nascut in martie..dupa 6 saptamini a inceput sa lucreze….nu putea sa stea prea mult acasa pentru ca ar fi primit doar 80% din salar….

    asa ca iti dau dreptate in multe privinte…..si eu dau cu parul la nervi….e normal.

    o zi faina!!!! 🙂

  24. 24
    Dana 

    Uff Alina. Acum urmaresc serialul, si cand mai aveam cateva episoade sa termin sezonul 4, mi-ai dezvaluit ce ma asteapta. Inca o data se adevereste ca avem atat de multe lucruri in comun. De-aia mi-e drag sa vin la tine pe blog 🙂
    Despre justitia americana, ca si tine tot din filme stiu ceea ce stiu. Cea romana ma uluieste zi de zi. Parca legile romanesti au fost create in mod special cu anumite scapari ca sa castige cine trebuie. Romania e tara ordonantelor de urgenta de o zi, e tara unde e posibil sa nu faci inchisoare chiar daca ai omorat un om si sunt asa multe exemple. Unele le stim din presa, altele din experientele personale ale noastre sau cunoscutilor nostri.

  25. 25
    Alina Grozea 

    gabidana, n-am zis ca tu ai zis ca eu am zis ca pun etichete pe americani! 🙂 Ziceam ca toti mai punem etichete, din cand in cand, pe toata lumea, sa ne mai descarcam dracii. 🙂

    Dana, vai ce rau imi pare, sper ca nu ti-am stricat placerea urmaririi serialului! Ar fi trebuit sa scriu mare la inceput: “spoiler!!” 🙂
    Nu mi-a dat prin cap, ma ierti, da? 🙂

  26. 26
    Dana 

    nici io n-am zis ca tu ai zis ca io am zis s.am.d…….ce habauca sunt……stii ceva?….
    sunt tare obosita….de ce?….am fost in concediu la Arad…..si-acolo: vinzoleala maxima….si dormit putin…..asa ca mental sunt “in pauza” 🙂
    ce bine ca mai am juma´ de zi de relax…uite asa pot sa scriu pe blog-uri….
    imi revin eu, promit….
    iti trimit un zimbet cald…:)

  27. 27
    Odille 

    Sofie, as vrea sa te invit la o cafea, o dulceata si o conversatie intre prieteni.
    Eu traiesc de ani de zile in Canada. Poate stii ca 99% din canalele de la televiziunea canadiana sunt americane (sau la ele ma uit eu), iar vacantele, in mare majoritate, le-am facut in America, pt ca ocean cu apa de 37 de grade Celsius, nu voi intilni nici pe coasta de est a Canadei, nici pe cea de vest.

    Ca urmare sunt destul de informata. Eu nu voi compara America cu Romania, pt ca nu cred ca se poate. As compara America cu Europa de Vest.
    Alina, nu vreau sa supar pe nimeni, insa ceea ce se intimpla in Romania este pt mine ca o piesa de teatru absurd. Preturi mari, unele duble decit in Canada salariul mediu foarte scazut, restaurante pline, mall-uri mai mari decit in Toronto, oameni despre care toata lumea stie ca au furat, dau lectii de politica si economie, de Justitie nu mai spun nimic pt ca ai spus tu.

    Nu sunt de acord, insa cu caracterizarea americanilor. O mare majoritate au o naivitate, care insa este sora geamana cu ignoranta, ceea ce este foarte periculos pt un popor care reprezinta cea mai mare putere din lume. In aceste conditii ei nu au voie sa fie nici ignoranti si nici naivi. Ei sufera de o suficienta, lucru care ma sperie. Oamenii ignoranti nu numai ca nu pot sa ia decizii rationale, dar sunt foarte usor spalati pe creier.

    Exemple sunt numeroase, dar eu voi folosi doua.

    In al II-lea Razboi Mondial, Generalul Dwight Eisenhower a facut greseli imense si pt ca suferea de ignoranta (acest nu a fost singurul motiv), spre disperarea Generalului Patton, si cu consecinte grave pt o foarte mare parte a lumii.

    Un alt exemplu este felul cum sunt speriati americanii de catre republicani, ca democratii vor sa le ia dreptul de a purta arme. Li se spune de dimineata pina noaptea ca este dreptul lor, fiind scris in Constitutie.
    Mie mi se pare penibil si barbar. Nu pot sa-mi imaginez un danez, sau un olandez plimbindu-se prin oras cu pusca la el.
    Daca americanii au acest drept, atunci sa se plimbe in tancuri ca sa fie siguri ca sunt protejati. Complet ridicol! Dar oamenii fac spume la gura la TV, si nu nea Mitica, economisti care au studiat la Harvard.

    Sa nu fiu inteleasa gresit. Bunicii nostri au visat la americani ca la Fat Frumos si eu sper ca America sa ramina cea mai puternica tara din lume, in primul rind pt paza democratiei in lume, dar si pt ca altfel s-ar putea sa fie China si atunci vom trece pe dieta de ceai lung, la 3 litri de apa o frunza de ceai, un castronel de orez si cine stie ce mici rozatoare. 🙂

    Insa sa nu uitam ca, clasa politica americana a devenit foarte corupta. Criza financiara a fost o constructie care a luat ani de zile, la care s-a muncit serios de catre cei interesati, nu a fost ceva spontan.
    Totul s-a intimplat din cauza unei imense lacomii, dar s-au bazat si pe ignoranta oamenilor.

    Economisti de valoare, cum au fost John Kenneth Galbraith, si Joseph Stiglitz (Premiul Nobel pt Economie), au sustinut un capitalism cu fata umana. Ceea ce se intimpla acum in America cu sistemul de sanatate este de neconceput intr-o tara civilizata. Si acest lucru se datoreaza lacomiei unora si ignorantei altora.
    Sunt americani care au ajuns sa creada ca au cel mai bun sistem de sanatate din lume. Eu nu plec in America nici pt o zi, fara sa-mi fac o asigurare suplimentara de sanatate pt ca au niste preturi imense.

    Europa de Vest, pe de alta parte, si-a construit si ea un aparat monstruos de administrare, insa oamenii sunt deocamdata protejati. Nu stiu cit timp, insa omul inca pare sa aiba o mai mare valoare decit banul.

  28. 28
    Alina Grozea 

    Odille, o sa vorbesc si eu acum sa ma aflu in treaba, ca numai la politica si economie nu ma mai pricepeam. Dar buba cred ca e acolo unde se lupta pentru prosperitate, ca idee, ca emblema a unei natii, fara a se tine seama de nevoile reale ale membrilor ei. Pentru unii e important sa stie ca tara e bogata si puternica, nu ca ei, ca indivizi, sunt bogati si puternici. Imaginea, aparentele sunt mai de valoare, capitalul de influenta merita aparat si atunci cred ca se face rabat, in mod paradoxal, la adevaratele valori individuale. Americanii au o reputatie de pastrat, se simt foarte datori, la nivel de stat si presedintie, sa o pastreze, iar mie uneori mi se pare ca o fac in detrimentul propriilor cetateni – si cand vine vorba de amestecul extern, dar si de justitie, de sanatate ori de educatie.
    Europenii imi par mai egocentristi in sensul bun,mai preocupati sa fie mari si tari pentru oamenii lor, nu pentru ochii altora, marile puteri de pe aici nu prea se strofoaca atat sa arate ca sunt mari puteri, nu se simt datoare sa intervina peste tot, sa dea lectii de democratie.
    Bineinteles totul are un substrat ce ne e strain noua, plebei, totul tine de nuante, de interese economice si politice pe termen lung, asa ca nu mai insist pe firul ideii, ca-mi prind urechile in ea! 🙂

  29. 29
    Dana 

    Stai linistita Alina… abia astept sa-l termin de vizionat… imi place mult… Cat despre iertat nu e cazul… si daca ar fi fost, ar fi fost foarte simplu caci tu ai un loc special in inima mea 🙂

  30. 30
    D Mihaela 

    Mai fetelor, eu n-am avut rabdare sa citesc toate cele 29 (parca) de comentarii de mai sus- am acordat insa atentia cuvenita randurilor scrise de tine, Alina, si pe urma m-a pus dracu’ sa imi arunc un ochi si pe primul comment, al Irinei. Spun ca m-a pus dracu’ pentru ca mi-era mai bine asa, ne-scormonita la ficati de setea ei (a Irinei, adicatelea) de sange…
    Draga mea Irina, pentru ca singurul tau contact cu civilizatia americana este doar prin intermediul media, mama minciunicilor, ar trebui (graieste si gura mea, a pacatosului, deh!) sa-ti masori cantitatea de otrava pe care o azvarli asupra ei, a civilizatiei mai sus pomenite.
    In tara asa-zisei democratii si a tuturor posibilitatilor-care, in opinia ta, miroase prea tare a ceva mult prea urat pentru a fi descris pe un blog atat de frumos- m-am intamplat si m-am insurubat si eu, cu ceva ani in urma. In comparatie cu tine, cunosc imprejurimile efectiv, nu imaginar. Crede-ma ca aici nu prea face oricine oricum si orice…ma umfla si rasul citind asa aberatii, sa ma scuzi. Rasism ca aici gasesti in cantitati deloc neglijabile si in Romania. Exact ca aici, ba, mai mult- necenzurat si ne-sters la gura. Criminalii din Romania ti se par mai lipsiti de idei decat cei din State? Ignoranta?- poate ca o fi, da’ n-au murit americanii de foame pana acum, cu toata ignoranta lor. Prostie? haida-deh! cine ti-a spus tie toate astea? telejurnalul de la ora 23? Iar cu obezitatea ce mai ai? chiar trebuie sa uitam ce avem de facut in viata asta si sa ne masuram inteligentele in grame pe centimetru cub? In tara asta a falsei democratii, cum o descrii tu, si a non-tuturor-posibilitatilor eu am bagat in parnaie doua individe care, la o distanta de 1000 de mile de mine, mi-au furat identitatea si banii. Fara sa ma prezint macar in fata vreunui tribunal. Fara sa dau vreodata mana cu detectivul care s-a ocupat de cazul meu. Acum primesc lunar un cec care imi face dreptate. In schimb, cand am venit la ai mei ultima data a trebuit sa inghit noduri cat pumnul si sa imi pun capac cuvintelor grele pentru ca politia romana a ridicat neputincioasa din umeri in fata unui caz banal- vecini care ziua dorm si noaptea alearga si urla prin casa….Vrei exemple de nedreptate crunta, in faza pura, 100% romaneasca? am destule, draga mea. Insa, in comparatie cu tine, eu nu arunc cu noroi intr-o tara si intr-o societate din care am ales mai degraba sa plec. E mult mai elegant asa.

  31. 31
    Alina Grozea 

    Nu vreau sa va certati….
    Mihaela, “americanca” mea draga, iart-o pe irina, caci eu sunt de vina, am starnit-o cu textul asta despre psihopati care au drepturi. Uneori frizeaza absurdul usurinta cu care poti da in judecata pe cineva – si sa fii si luat in serios! cazul lu tanti care a devenit milionara pt ca s-a ars cu cafeaua de la Mac e haios pt noi, ca observatori, si pentru ea, ca s-a imbogatit. Dar sa ai tu o firma si sa te dea una in judecata pentru nush ce prostie, si sa mai si castige – nu te doare sufletul de munca ta? Asta pt ca n-ai scris pe pahar ca lichidul e fierbinte sau ai scris prea mic si n-a vazut tuta… Cum poate sa fie cafeaua decat fierbinte, daca o manevrezi ca bolovanca si o dai pe tine e vina cuiva? Se pare ca da!
    Dar asta-i democratia, ne place sau nu, desi eu recunosc, nu sunt ipocrita, la nivel benign si in conditii de draci am porniri nu tocmai democratice, pun si eu tot felul de etichete, ca e normal sa faci urat la nervi. Mai periculosi mi se par oamenii care zambesc in timp ce fierb pe dinauntru.
    Cat despre America, ea are , ca orice natie, parti bune si parti rele, iar reactia unora la oricare dintre ele poate fi exagerata, mai ales ca media prezinta totul umflat, exacerbat, speculand senzationalul fiecarei situatii.
    Insa are dreptate si Sofie, putem compara America cu Europa de vest, daca vrem. Cu Romania n-avem ce compara, nici bun, nici rau, tara asta nu exista, vorba lui Mircea Badea. 🙂

  32. Ce placere sa te regasesc aici, Alina! Si eu ma infurii uneori cand citesc astfel de lucruri absurde, dar cred ca si informatiile care razbat in presa pot fi uneori incomplete sau exagerate.
    Treaba asta cu cafeaua e o exagerare propagata in primul rand de Seinfeld :). Mi se pare ca procesul a fost complet justificat. Femeia a avut arsuri de gradul trei, inclusiv in zona genitala, arsuri care au necesitat grefe de piele. Desi te astepti sa fie cafeaua fierbinte cand o cumperi, nu cred ca te astepti sa fie desfigurant de fierbinte, sa ai nevoie de grefe. Si la inceput nu a cerut decat 20,000$, ceea ce e putin, avand in vedere cat o fi costat-o spitalizarea si interventiile medicale. Cei de la McDonalds au declarat ca erau constienti ca se pot intampla astfel de accidente (mai aveau o multime de plangeri) si ca servesc cafeaua la temperaturi mai mari decat alte restaurante, dar ca nu au de gand sa schimbe asta si au refuzat sa plateasca. http://www.lectlaw.com/files/cur78.htm
    Dar, intr-adevar, cand auzim doar varianta sumara “a dat in judecata pentru ca s-a ars cu cafeaua”, pare o nebunie.

  33. 33
    Alina Grozea 

    Si pentru ca vorbeam despre partile bune (si luminoase) – iata cateva mostre americane si canadiene. Videoclipul se numeste: Timelapse – The City Limits
    Jos palaria!

    Timelapse – The City Limits from Dominic on Vimeo.

  34. 34
    Alina Grozea 

    catintherain, ma crezi ca m-am gandit deseori la tine? 🙂 Intr-un fel, te asteptam pe blogul meu nou si ma intrebam de ce nu vii… Acum nu ma mai intreb! 🙂
    Daca asa a fost faza cu cafeaua…da, mai merge. Insa americanii au si exercitiul asta al reclamarii drepturilor, crezi ca daca s-ar fi intamplat la noi i-ar fi trecut cuiva prin cap sa dea firma in judecata? Ar fi zis tot despre sine: mama, ce bou sunt ca nu sunt atent si uite ce am facut! Noi nu prea suntem educati sa dam vina pe altii la modul serios. La ala meschin da, unii mai arunca pisica moarta in curtea vecinului, dar am fost prea indoctrinati de comunism ca sa infruntam cu tupeu ideea de autoritate – reprezentata prin stat sau printr-o companie. Romanii inca mai au capul plecat, totusi, latram aiurea, dar nu muscam atunci cand trebuie.

  35. 🙂 Da, ai dreptate, americanii au mult mai multa incredere in sistem si dau in judecata mai usor. Un lucru pe care il invidiez.
    In 2008, am fost lovita de o masina in Pipera, de un pusti de bani-gata care a intrat in mine pentru ca vorbea la celular si nu era atent. Eu fiind pe trotuar in acel moment. N-am avut rani grave, dar am schiopatat vreo luna, plus spaima. Si nu l-am dat in judecata, pentru ca mi-a fost groaza de alergaturi, de timp pierdut si de bani cheltuiti, fara sa am nicio incredere ca mi se va face dreptate. Stiu ca ar fi trebuit sa incerc, ca daca nu incerci nu ai dreptul sa te plangi, dar m-am simtit descurajata din momentul zero. Ii admir foarte mult pe romanii care au curaj si incearca sa-si caute dreptatea, ca eu nu am avut acest curaj.

  36. 36
    CristinaC 

    Apropos de sistem si de indrazneala de a da in judecata… am avut “placerea de a urmari life o situtie de genul acesta. Partenera unei fost colege a fost lovita de o masina din spate, in timp ce statea la rand la un drive-through pentru cafea. Masina nu a avut nici macar o zgarietura. PE ea zglatait-o putin impactul si a plecat direct la urgenta acuzand dureri de spate…. a dat in judecata companiile de asigurari, pe a ei si pe a celui care a lovit-o, nu a lucrat timp de trei ani si a cerut sa i se platesca pentru “pierderea jobului”, a cerut ajutor platit la muncile din casa si daune morale pentru stresul prin care trece si pentru faptul ca viata ei “de familie” s-a schimbat in urma accidentului drastic…. Dupa 3 ani s-a ajuns la o intelegerea ca sa nu se ajunga la judecata si a castigat. Pentru ca s-a socat cand am intrebat-o cat ( ce sa fac eu daca ma ia gura pe dinainte… dar am inlocuit-o pe colega la zeci de ori cand trebuia sa o conduca pe partenera la toate intalnirile medicale si avocatesti….) mi-a raspuns ca cu banii pe care i-a luat a cumparat o casa, doua masini noi, a platit o croaziera si partenera are venitul respectiv asigurat pana la 65 de ani….
    I-am spus ca nu vreau sa o mai aud ca se plange de pretul asigurarilor auto care in ontario e imens ….
    Eu totusi cred ca se merge prea departe…

  37. 37
    Sofie 

    Alina,
    multumesc frumos pentru invitatia la Boncafe, wow, ce sa spun, ma simt flatata de-a dreptul. Dar eu nu pot sa-mi iau un angajament, daca stiu ca nu pot sa-l duc pina la capat, deci nu-ti pot promite decit ca, atunci cind o sa am tolba plina de timp si povesti, o sa-ti bat incetisor in geam. OK?:)

    Odille, vin cu placere la cafea si dulceata, daca-mi spui unde :).

    Mihaela, nu te necaji draga mea, zice “eu”, care mi-a sarit tandara taman de Mother’s Day … intotdeauna se va gasi cineva care sa duca mai departe mitul cumnatei verisorului vecinei de la 4, devenit astazi reality-show-uri.

    Gabidana – parerea mea personala e ca asta este una din problemele fundamentale ale SUA&Canadei – grija prea mare pentru oameni … din pacate, nu pentru cei care muncesc si cotizeaza la greu, astia pe linga drepturi au si responsabilitati gramada, restul, au doar drepturi. Cazul verisorului tau, face parte din mitul ce spuneam mai sus … maternity leave cu 80% din salariu e valabil doar ptr RO, astia pe-aici is zgirciti rau cu mamele si pruncii, mai ales cu mamele care lucreaza si au un salariu decent.

    Cazul “tanti cu cafeaua”, se numeste “cazul Liebeck versus Mc Donalds”, nu este o exagerare propagata de Seinfeld, ci un foarte real subiect de studiu la cursul “frivolous litigation”, alaturi de “Bogle versus McDonalds”. Bogle a fost un caz similar in Anglia, care a fost respins inainte de a ajunge pe rol … la fel ca toate celelalte procese impotriva Starbucks, Burger King, Wendy si bineinteles notoriul Bunn-o-Matic – proces care, l-a determinat pe Frank Easterbrook – Chief Judge pe Seventh Circuit, sa publice un statement, in care spune, in cei mai politici corecti termeni, ca pe tarlaua lui nu se vor mai accepta astfel de reclamatii.
    Astazi, toata lumea vinde ceai si cafea la temperaturi intre 82-96 grade celsius, similar cu cafeaua care a ars-o pe ms. Liebeck 🙂 … dar asta este “farmecul” democratiei americane :).

    Cristina, mie mi se pare culmea absurdului, chiar asa, pentru dureri de spate? Ce asigurare a avut doamna aceea? Intreb, fiindca mi se pare incredibil, mai ales ca nu s-a ajuns la trial, a obtinut toate acestea printr-un settlement, care si ala trebuie sa treaca prin Court … ce judecator a aprobat asta? Sigur trebuie sa fie mai mult decit ce ti-au spus tie … ori nu ti-a spus adevarul legat de injury – poate a afectat-o la mansarda, atacuri de panica (?), ori au exagerat cu beneficiile.
    Te rog nu te supara, dar imi vine f greu sa cred, am lucrat cu asigurarile – pe credite si mortgageuri, e un cosmar, firmele de asigurari lupta – murdar, pina la ultimul cent …

  38. 🙂 Sophie, cei de la Lectric Law dau o sursa acolo, mi-ar placea sa cred ca nu e inventata. Din cate stiu, sunt un site respectabil. Mi-ar placea sa cred ca e asa cum zic ei si ca n-a innebunit lumea chiar de tot, it gives me hope.
    Na, ca mi s-a ars o clatita cat raspundeam la comentariu! Eu pe cine dau in judecata acuma? 😛

  39. 39
    Odille 

    Sofie,
    Cristina C a spus un mare adevar, asigurarea pt masini s-a marit ingrozitor de mult in urma abuzurilor care au avut loc.
    Iti voi spune despre un caz real care s-a intimplat, insa, cu citiva ani in urma. O cunostinta, rominca, statea la stop si nefiind atenta nu a pornit cind stopul a devenit verde. Masina din spate i-a lovit masina, insa impactul a fost mic, ambele masini neavind viteza.
    Rominca a acuzat imediat dureri de cap si spate, a mers la urgenta, etc.
    Era insa sanatoasa tun, asa cum povestea peste ceva timp.

    Insa ce m-a amuzat si intrigat a fost faptul ca si sotul ei a facut plingere si a primit despagubire pt faptul ca sotia avind dureri si fiind deprimata, el nu se mai bucura de relatii intime cu ea.
    A primit despagubiri! 🙂
    Repet, insa, acest lucru s-a intimplat cu ceva ani in urma.

  40. 40
    Sofie 

    Cat, imi pare rau ca te dezamagesc si ai ars si clatita, dar linkul de la Lectric Law se bazeaza pe o sursa din 1995 … Bogle e un caz din 2002, iar Bunn-o-matic e recent, 2006-2007 parca.
    Si daca nu ma crezi pe cuvint, ia un termometru cind te duci la Starbucks si ceri o tall dark 🙂 … eu intotdeauna ma ard la limba, fie ca e ceai, fie cafea 🙂
    Cica astea-s temperaturile la care trebuie consumata cafeaua, conform celor de la Asociatia cafelei: 90-96 la preparare, iar sub 80-85, isi pierde din aroma si calitati.
    La McDonalds, nu-mi place, ca insista sa-mi puna ei zahar in cafea … probabil de frica sa n-o vars pe mine :).

  41. Pai eu de Liebeck ziceam, ca de ea vorbeau in Seinfeld, iar de celelate doua nu am auzit si nu stiu detaliile. Nu beau cafea, dar m-as duce la Mac sau la Starbucks daca mi-ar garanta cineva arsuri macar cat sa scot de-o masina :)). Sau as putea sa dau in judecata Mac ca fetele alea doua care s-au ingrasat mancand produsele lor (clatitele de la miezul noptii nu au nicio legatura!).

    Dar, Alina, ca sa mai ai un motiv de insomnie, uite aici: http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/actor-wins-sex-claims-gagging-order-2267639.html
    La asta mi-a sarit mie tandara rau de tot :)).

  42. 42
    Alina Grozea 

    Ah, imi place de mor conversatia voastra, desi nu inteleg mare lucru! 🙂
    Parca ma uit la un serial cu avocati americani, la mine pe blog! Cool!
    Sofie, scrii adorabil cu americanismele alea, esti dulce rau – nu stiu daca asta intentionai! 🙂
    Si sa stii ca nu trebuie sa-ti iei niciun angajament pt proiectul cu Oaspetele, trebuie doar sa-ti dai acordul ca eu sa preiau un text de la tine de pe blog. In rest, toata munca o fac eu. 🙂 Tu doar vii si raspunzi la comentarii, dar nici asta nu e obligatoriu. 🙂
    Catintherain, da clatita incoa, asa arsa cum e! Mi-e poofta!!!
    Va pup, am de munca pana peste cap azi, sa vad pe cine dau in judecata pentru surmenaj. Ne vedem deseara. 🙂

  43. 43
    Dana 

    no, servus fetelor….te rog Alina sa-mi lasi o parte din clatita…..fi generoasa :)….aoleu n-am bani de procese….si trebuie sa ma intorc la “galere”
    Sofie….eu nu beau cafea la Starbucks nici la Mc Donalds…..am devenit o vieneza sclifosita….SIC!!!….si cu toate astea tot voi vizita SUA cindva…in Canada am fost….si vin cu cafeaua in termos:)…..glumesc….hihihihihi…

  44. 44
    CristinaC 

    Sofie, ai dreptate eu am scurata povestea… a durut-o spatele, nu miavoia sa isi sugeasca gatul la stanga si la dreapta… durereile de cap erau ingrozitoare si se lasau sa curga pe spate, pe coloana… Primul medica care a facut assessmentul la urgenta a fost si el dat in judecata ca nu stie meserie si s-a mers la un specialist… in ale durerilor, etc… DRagele de ele au apelat la un avocat care stia cum sa se joace cu sistemul si care le-a spus ca preia cazul ca are sanse de castig… apoi a cerut 30% din cat a cereut el prin settlement…
    Tanti care suferea a fost trimisa la un specialist in coloane vertrebarle dupa doi ani de catre nadin companiile de asigurare si domunl doctor a trimis un fax la avocat si la noi la birou care spunea asa: “the assessment culd not beperformed because the patient refused to underess as she did not were underware…”
    FAxul l-am ridicat eu de pe masinarie si evident ca fiind subliniat si boldat … am vazut ca tanti nu purta chiloti si am venit candida si am intrebat-o pe colega mea de ce nu poarta partenera chiloti…. pentru ca deja se obisnuise cu mine ( foarte directa) mi-a raspuns ca o apasa elsticul pe coloana si o apuca asa o durere de cap….
    Pe urma s-a dus si l-a dat in judecata pe nenea docorul ca a facut publice informatii private… aica chiloti nepurtati cand trebuie…
    Va rog sa ma credeti ca nu mint… va dau nume daca vreit sa cercetati dar daca spuneti ca stiti de la mine s-ar putea sa trebuiasca sa imi vand tot ce am ca sigur ma da in judecata si pe mine….

    A si uitasem… dupa ce au incasat banutii dumneaei si-a cumparat si o motocicleta…

  45. 45
    CristinaC 

    Alina… am scris plin de greseli… pe langa foarte directa sunt si f repezita… scuze te rog.

  46. 46
    Alina Grozea 

    Fetelor, nu ma simt prea bine, parca-s lovita de tren. Ma duc sa zac in patut, dar inainte de asta va spun ca maine intra pe Oaspete un text de-al lui andres…
    Ma bazez pe voi s-o primiti cum se cuvine, daca eu voi fi tot asa chiauna…
    Si ii multumesc inca o data Lotusului pt ca a acceptat ca acest proiect sa debuteze cu o scriere de-a ei.
    Pup, noapte lina.

  47. 47
    lotusull 

    Alina, placerea a fost de partea mea 🙂
    Grijeste de tine acolo.
    Andres mi-e draga, astept textul ei 🙂

    Zi frumoasa tuturor 🙂

  48. 48
    Alina Grozea 

    andres e in vizita pe boncafe! Navaliti la citit, admirat si comentat! 🙂

  49. 49
    andres 

    Uite cum faci tu mare valva! Multumesc Alina! Si sa stii ca azi am avut un zambet mare, mare! O sa tin cu dintii de el ca e al naibii de bine… Parca si vremea e mai “moale”…

    Imbratisari!
    :*

  50. 50
    Alina Grozea 

    Pentru fetele din Bucuresti sau de pe-aproape…. o invitatie de la Nuami, la ea pe blog.

  51. Dialog intre mine si fiica mea:
    Ea: Ce faci cu revista “Femeia”?
    Eu: O citesc pe Alina.
    Uite-asa se nasc brand-urile!
    🙂

  52. 52
    lotusull 

    Marilena, chestia cu ” asa se nasc brand-urile ” e super amuzanta 🙂

  53. 53
    Alina Grozea 

    Marilena, ma tem ca brandul Femeia exista pe piata cu mult inaintea venirii mele… De fapt, e cea mai veche revista pentru femei de pe la noi – eu am acasa una din 1979!
    Sau te refereai la brandul “Alina”? Ala da, asa se naste! 🙂
    In sedinta de azi am propus multe materiale si mi-au si fost acceptate, asa ca in revista de iulie ma vei vedea pe o gramada de pagini…
    In nr. de mai n-am decat un text, care e semnat sub pseudonim – dar la acea rubrica ma pot juca cu cuvintele, altfel caracterul pragmatic al revistei nu prea-mi da voie… Asa ca apar la rubrica de jurnal si in iunie… si la diete!
    Imi place ca scriu despre de toate acum, inclusiv despre bebelusi, in MAmica de azi sau despre boli si tratarea lor, in Sanatatea de azi. In Femeia de azi am in pregatire horoscoape dragute, dar si articole psiho… Subiecte diverse, care imi pun mintea la contributie. Nu-mi vine sa cred cat de interesanta e activitatea de editor la niste publicatii mass market, credeam ca glossy e tot ce poate fi mai frumos in materie de presa. Dar nu e.

  54. Data viitoare, fii sigura ca n-o sa ma mai intrebe: “Citesti Femeia?!”, ci direct: “O citesti pe Alina?”
    In general, eu nu citesc publicatii, ci jurnalisti. Nu importa unde scriu, daca scriu bine. Si am fler, ii descopar si sub pseudonim… 🙂
    Tot ce poate fi mai frumos in materie de presa, e libertatea de exprimare.
    Imi vine in minte un joc de cuvinte acum: de ce se spune “bun de tipar”, niciodata “bun de presa”?
    Eu zic ca tu esti din… prima categorie. 🙂

  55. 55
    Alina Grozea 

    Marilena, multumesc mult. Ma faci sa rosesc, mai ales ca aprecierile vin de la un om extrem de talentat, nu stiu cat de bun pentru presa, dar sigur bun de tipar literar. 🙂

  56. 56
    Sofie 

    Uuuf, n-am mai apucat sa raspund aici, asa nu-mi plac mie zilele din mijlocul saptaminii, micile placeri personale ramin intotdeauna pe ultimul loc :(.
    CristinaC – am ris cu lacrimi la faza cu chilotii, e nemaipomenita, si medicul acela chiar ca si-a meritat-o, auzi, sa trimita pe fax astfel de informatii (!).

    Catintherain – arsurile cred ca sunt depasite, dar poate te scoti cu o indigestie 🙂 … si data viitoare cind faci clatite, trimite si invitatii, eu vin cu gemul de capsuni si cirese amare.

    Dana – nu merita sa te iei la harta cu securitatea din aeroporturi pentru termosul cu cafea vieneza :), mai ales cind aici exista cafeaua Kona, care este de departe – The Best!

    Alina – citesc revista Femeia de cind aveam vreo 14 ani … uuups, nu spun anul, doar ca era pe vremea impuscatului 🙂 … lista revistelor pe care le cer din Romania, includ asa, in ordine: Femeia, Tango, Unica si Ioana (au niste retete dementiale acolo) … iti dai seama ca de-acum o sa citesc Femeia si cu mai multa placere 🙂
    Cit despre blog si oaspete, ofofof, chiar nu stiu ce sa zic … uite, imi dau acordul, daca tu gasesti ceva interesant pe blogul meu. Eu scriu doar cind am timp, nimicuri de toata ziua, nu am nici pe departe talentul Lotusului, al lui Andres, sau al Marilenei.

    Un weekend frumos la toata lumea!:)

  57. 57
    CristinaC 

    Sofie… cafeaua Kona?
    Nu cunosc si nici nu cred ca am vazut? Unde cumpar?
    Eu am ramas la fixurile mele europene… Dalmayer Prodomo
    Daca e nord americana sa fie Starbucks…

  58. 58
    Sofie 

    Cristina, cafeaua Kona provine din Hawaii si este una din cele mai scumpe cafele din lume. A fost adusa in Hawaii – Big Island, din Brazilia, dar in combinatie cu solul vulcanic si clima hawaiiana, a iesit o specie care intrece cu mult calitatile cafelei braziliene.
    Mie mi-a fost servita de raposata bunica a sotului – hawaiiana la origine – , care, cind a auzit ca nu servesc ceai decit cind sunt bolnava sau din respect pentru gazde, mi-a zis “well, if you drink coffee, then you should drink a good one” … si dreptu-i ca, dupa prima ceasca, m-am “indragostit” si de Grandma Vi si de cafeaua Kona :).
    Eu o cumpar de la Save-on-foods sau Whole Foods, sub forma de boabe, si o macin la risnita aia lor din magazin, dar se gaseste si in pungi gata ambalate.
    Fiind insa foarte scumpa si avind morcovul crizei bine infipt in creier si in alte parti :), am inceput sa cumpar pentru uzul zilnic si sub forma de “blend”, iar in weekend ne rasfatam cu originalul. Kona blend contine cam 10-20% cafea Kona si restul e cafea columbiana sau braziliana, dar oricum e mai buna si aromata decit toate cafelele la un loc … apoi mai sunt blendurile aromate: vanilie, macademia, ciocolata etc, dar nu ma omor dupa ele.
    Neaparat sa incerci cafeaua asta, sunt convinsa ca o sa-ti placa … eu ii zic “paradisul cafelei” 🙂 … dar ai grija cind cumperi, daca scrie Kona peaberry – aia e facuta din boabele de calitate inferioara … te uiti dupa Kona Select sau Kona Prime.

  59. 59
    Dana 

    Buna Sofie…..cafeaua nu poate fi vieneza….si era vorba despre cafeaua ametita care se bea in America in cafenele…am auzit de la localnici
    in alta ordine de idei….de cafeaua Kona am auzit si noi europenii….SIC!!!
    si crede-ma ca nu tusesc daca nu beau Kona:):):)
    si inca ceva…..mai sunt si alte cafele de calitate…iar gusturile nu se pot impune.

    toate cele bune si un weekend frumos

  60. 60
    Alina Grozea 

    Sofie, nu-ti face griji, nici eu n-am talentul lor, si uite ce mare si tare ma dau pe blog! 🙂
    La subiectul cafea m-ati pierdut, asa ca ma duc sa pun un text nou, o leapsa restanta de la Lotus. Enjoy! 🙂

  61. 61
    Sofie 

    Dana, garda jos please, ca n-am intentia sa ma iau cu nimeni in sabii … nu ma intereseaza ce cafea bei, cit de vieneza sclifosita esti, iar povestile auzite de la varul cumnatei vecinei de la 4, m-au amuzat intotdeauna.
    Eu ii raspundeam Cristinei, ea m-a intrebat de cafeaua Kona!
    Si da, pentru buzunarul mediu, cafeaua Kona este considerata no 1, asa zic si cei de la Forbes, nu numai eu … cind voi cistiga la loto si-mi voi permite sa beau la micul dejun Kopi Luwak si Esmeralda geisha, atunci o sa spun ca alea-s cele mai bune, fara intentia de a le impune nimanui, doar a ma lauda. Capisci? 🙂
    Weekend placut!
    ps
    Sic – pe vremea mea se folosea la gradinita, insotit de scoaterea limbii … uite ca nu stiam ca acum face parte din vocabularul adultilor … da’ na, la cite schimbari a suferit saraca limba romana, nu ma mai mira nimic.

    ps2
    exista cafea vieneza … se numeste Wiener melange 🙂

    Alina – astept cu nerabdare textul cu leapsa.

  62. 62
    Alina Grozea 

    Sofie, am pus textul cu leapsa! 🙂
    Si nu va mai certati, ca va bat! Aveti mancarici? 🙂
    Eu va contrazic pe toate si va zic ca nicio cafea nu e buna, nici macar aia din caca de marmote (sau asa ceva :).
    Stiti ce beau eu? INKA!!!
    Adica naut! E cereala, e sanatoasa si nu-mi da palpitatii, ca am tahicardie.

  63. 63
    Sofie 

    Ooof, si ce-mi facusi cu Inka? 🙂 mi s-a facut un dor de numa … dar nu de Inka asta moderna, frumos ambalata, ci de Inka aceea de pe vremuri, care se vindea la alimentara, in pungi maronii.
    Vaaaiii ce batrina sunt 🙁 … oare mai sunt cititoare pe aici, in afara de Cristina C, care sa-si mai aduca aminte de alimentara, inka si pungile maronii (?) 🙂

  64. Eu!
    Babelor!… care suntem… 🙂

Leave a Reply » Log in