27 Nov 2011 Nu mai vreau să scriu
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , ,

Mă gândeam zilele astea ce-aş mai putea scrie pe blog şi mi-am dat seama că nu mai am chef să scriu nimic. Pentru că, şi dacă mi-ar veni cheful, aş răscoli iar toate relele lumii şi toate revoltele din interiorul meu. Aş striga în gura mare lucruri pe care cred că nu mai merită să mi le spun nici mie însămi, pe care le-aş ignora autistic, dacă aş putea, printr-un exerciţiu al detaşării cu care încerc, fără mare succes, să mă deprind.

Nu mai vreau să scriu despre oameni care nu-mi plac, care mă fac să sufăr sau despre străini care pur şi simplu tropăie pe nervii mei. Nu mai vreau să constat c-am devenit foarte sigură pe dispreţul pe care-l nutresc faţă de unii (nu s-a dovedit niciodată c-ar fi neîntemeiat), dar c-am ajuns să admir cu rezerve şi să mă entuziasmez cu sfială de o apariţie, de o frază meşteşugită, de un cântec reuşit sau de o ispravă a cuiva, de teamă să nu descopăr mai apoi noroaiele din spatele splendorii. Pot să afirm cu toată tăria când cineva mi-e nesuferit, pentru că arareori îmi vine să-mi retrag cuvintele, dar am fost adusă-n situaţia de-a mă-ndoi profund de aerul blajin, vorba caldă, gândul suav, de aparenta lipsă de cusururi a unora ce-mi populează blogul, feisbucul, viaţa. Pentru că, de câte ori simt c-aş oferi tot creditul meu unui om pe care abia-am avut norocul – cred eu – să-l cunosc, gândurile mele curate fac un pas înapoi, întrezăresc falimentul sufletesc care ar putea să mă pască dacă pun iarăşi botul la dulcegării şi inima pe tava vreunui personaj care sună a gol, dar e tare la capitolul autopromovare.

Nu mai vreau să scriu, pentru că m-am săturat de falsitate, de ipocrizie, de vorbe-n vânt – incusiv de ale mele. Nu mai vreau să scriu, pentru c-aş scrie de rău şi, nu ştiu de ce, lumea mă vrea veselă şi pozitivă, se pare că-i o modă a vizionării vieţii prin ochelari roz, te calci în picioare de-atâţia optimişti. Mai ales acum, în prag de sărbători, când e o isterie a primenirii sufleteşti şi trupeşti, când mulţi se-nghesuie să se laude că ţin tot postul şi să-şi spele toate păcatele în public. Şi au impresia că, dacă-şi umplu maţul numai cu ştevie şi-şi înşiră, negru pe alb, defectele, chiar înseamnă că se leapădă de putregai. Dar eu nu pot să mă fac că nu observ falsele asumări, numerele de iluzionism prin care te faci că arunci cu cenuşă în propria ţeastă, pentru a câştiga sau recâştiga simpatia publică. Şi, după ce dai Sign Out, rămâi de fapt la fel de negru în cerul gurii ca înainte de convingătoarea pledoarie virtuală – pentru că năravul din fire nu-şi găseşte leac nici de Crăciun, nici de revelion şi nici la Paştele Cailor.

Nu mai vreau să scriu, o vreme, pentru că de sărbători debutează campionatul de spus şi scris fraze drăgălaşe, iar dacă mă-ncordez, mi-e să nu-l câştig. :)
Îi invit pe alţii să o facă, inclusiv aici, pe Boncafe, printr-un concurs despre care puteţi citi mai multe amănunte pe blogul Oaspete.

Mi-am propus, în ultima vreme, să bat câmpii mai puţin şi să trăiesc mai mult. Să ignor porcăriile care mă deranjează sau măcar să nu-mi mai zgândăr nervii scriind despre ele. Să mă bucur de aspectele frumoase ale vieţii, de fericirile de moment, de bucuriile ce ţin cât o bătaie de aripi şi care, credeţi-mă, cu cât sunt mai autentice, cu atât nu-şi au rostul etalate pe pagini de blog.

Dar poate că săptămâna viitoare voi fi în cu totul alte toane şi nu voi mai da doi bani pe tot ce-am înşirat mai sus. Poate iar mă va călca cineva pe coadă, mă voi dezice de omerta autoimpusă şi voi trânti pe blog un text supărat. Ori poate fericirile vor năvăli grămadă peste mine şi, simţind că nu fac faţă tăvălugului de noroace, le voi aşeza în cele mai duioase cuvinte.

Om trăi şi om vedea.

***

PS: Vă rog totuşi să-mi aplaudaţi absurda performanţă de a susţine în scris că nu am chef să scriu.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

29 Responses

  1. 1
    D Mihaela 

    Tu stii ca eu te aplaud oricum, Alina…sa nu te lasi, totusi, de scris!

  2. 2
    Ioana 

    Ce-mi place cum scrii. Cum sa nu mai scrii?Pe noi cine ne mai racoreste?Si de ce trebuie sa vezi numa relele?Ca sa te incarci numa cu “energie negativa” si sa-ti otravesti sufletul?Esti o fata mai faina decat crezi poate.Eu zic sa stai tu cu tine de vorba si ai sa vezi ca viata e frumoasa daca vezi partea plina a paharului. Cu drag si respect, Ioana.

  3. 3
    INTJ 

    poate ca asta te va motiva sa continui … iar daca nu, nu … macar am incercat.

  4. 4
    Aura Balint 

    Sunt de acord cu Ioana. Dar…nu pot, totusi, sa nu te-nteleg. Fiecare mai avem nevoie de cate o pauza. Iar bloguri, feisbucuri si alte dichisuri sunt OK atata vreme cat nu tin loc de viata sau ajung sa fie singurele leacuri pentru singuratate. Asa ca live on, sister! Fa ce crezi tu ca e mai bine ca sa te remontezi, ca de revenit ai sa revii, nu sunt ingrijorata deloc. Se va gasi cineva sau ceva care te va face sa te intorci la tastatura si sa te exprimi asa cum doar tu stii, sunt sigura. :)

  5. 5
    lotusull 

    M-am gandit sa dau copy paste la ce a spus Aura, cumva ea e exprimat in scris tot ceea ce as fi vrut sa-ti spun si eu :)

  6. 6
    Alina Grozea 

    Mihaela, si eu te aplaud! :)

    Ioana, pai asta cam am de gand – sa stau de vorba mai mult cu mine. Si sa stau de vorba in general, sunt nevorbita de mult! ;))

    INTJ, in primul rand, bine ai venit la mine acu, tocmai cand plecam! Glumesc. Am vazut filmuletul, fabulos! Cred c-o sa copiez ce zice nenea ala si pun pe blog, daca tot nu mai am chef sa gandesc cu mintea mea. :)

    Aura, ma crezi ca am momente in care ma gandesc sa-mi inghid blogul si sa sterg pagina de facebook? Cateodata simt ca-mi agreseaza feng shui-ul (acu scriu un articol despre asta si de-aci imi venii ideea). 😉

    Lotusule, te acuza Aura de plagiat! :)) Ia sa vedem, hai, da copy-paste! :))

  7. Cei ce scriu, aşa cum faci tu, scriu dintr-o pornire interioară irezistibilă, aşa că tot ceea ce ai scris mai sus este de fapt o manifestare a bucuriei de a scrie. Cum altfel – un om care iubeşte slova – să-şi descarce revoltele? Deci conţinutul postării nici nu are sens să îl mai comentez şi ar fi absurd să te contrazic, când nici tu nu eşti convinsă de ceea ce susţii în legătură cu o aşa zisă renunţare la a scrie. Şi dacă prin absurd, chiar aşa ar fi, atunci înseamnă că nu ţi-a plăcut niciodată să scrii, dar ai facut-o din anumite raţiuni, ceea ce ( luându-mă după minunata dantelă de cuvinte, de tine croşetată) nu cred.
    Deci fată dragă, fiindcă acum te-am descoperit şi îmi place ce scrii, te anunţ că voi veni din nou la tine pe interesant-ţi blog, şi în zilele ce vor urma.
    Spor la scris, cuvintele te aşteaptă să le alinţi!

  8. 8
    Alina Grozea 

    Aurora, pana vin, mai citeste si tu din urma – sau cartea, ca sa nu te plictisesti. :) Bine ai venit si-ti multumesc mult de tot pentru vorbele tale. Asa e, ai dreptate, insa nu stiu daca scriu cu bucurie. Scriu cu sufletul, e ca o exorcizare, si deseori ma oboseste, imi ia toata vlaga. Cand sunt fericita nu prea am chef sa scriu – asta o fi insemnad ca acum sunt fericita? Stai sa ma duc sa ma intreb. :)

  9. 9
    INTJ 

    am pus link-ul la filmulet pentru continut … si pentru ca si Carlin se repeta (am toate show-urile lui) atunci cand, de-a lungul timpului, se loveste de aceleasi probleme. asta nu inseamna ca trebuie sa te repeti (imo el se repeta deoarece deja are raspunsul optim la o situatie anume) … ci ca nu trebuie sa renunti … iar pauzele, au si ele rolul lor … nefiind de neglijat.

  10. 10
    psi 

    păi crezi că scapi neaplaudată? 😀 hai că e scurtă săptămâna asta… scoatem noi zâmbetul la iveală. vrei? 😉

  11. 11
    Alina Grozea 

    psi, ai o sticla cu un nene cu baston pe ea? ca aia ma face sa zambesc. 😀

  12. 12
    psi 

    alina, te voi dezamăgi profund. eu nu cunosc sticlele după bastoane! 😳 de fapt nu le cunosc decât pe cele din ferestre… :(

  13. 13
    Mihaela 

    Nu ai voie şi nu trebuie să te laşi de scris. S-a creat, pentru mine cel puţin, o obişnuinţă, o dependenţă, dacă pot să spun aşa, în a-ţi citi blogul. Eu aş fi mulţumită şi fericită ca cineva să mă scuture,să mă aducă la realitate în felul în care o faci tu. Dojenile tale sunt tonice ca un duş relaxant într-o zi de vară, sunt pline de bun simţ, adevărate lecţii de viaţă. Şi ce dacă nutreşti dispreţ, e omeneşte…Continuă tot aşa, nu superi pe nimeni, dimpotrivă dai naştere la introspecţii. Cei care au urechi de auzit, să audă…să se corecteze, să se spovedească propriei conştiinţe. Sunt sigură că dacă o vor face, o să fie surprinşi de adevărul pe care nu voiau să-l recunoască sau să-l vadă.Vor fi oameni mai buni, în adevăratul sens al cuvântului, fără false aparenţe. te sărutăm şi te iubim.

  14. 14
    Alina Grozea 

    psi, las ca-ti fac eu cunostinta cu ele! :)))

    Mihaela, nu ma las eu de scris, nu de tot, in orice caz. Dar in perioada asta nu stiu ce m-a apucat… De fapt, a ajuns sa ma enerveze ce scriu, faptul ca sunt mereu revoltata de cate ceva, insa daca tu zici ca-i de bine… Multumesc!:)

  15. 15
    camellia 

    Alina, si eu sant perfect de acord cu Mihaela. Te citesc si invat cum nu trebuie sa fiu, ce nu trebuie sa fac… ma revolt odata cu tine si vad ca mai este cineva care vede lumea ca mine.
    Ne-ai obisnuit sa fii aici; te-ai intrebat ce-o sa facem noi in timpul asta?
    Scrie, Alina, scrie!!!

  16. 16
    lotusull 

    Si daca pun ghilimele si citez sursa, Aura n-o sa ma mai acuze de plagiat, sâc :)
    Fata draga, fa o pauza si apoi vezi tu. Nu e nimic obligatoriu.
    Nevoia ta e fireasca. Pentru fiecare din noi exista un timp al reasezarii, al regasirii, al introspectiei.
    Normal, eu m-as bucura sa te recitesc. Dar stiu ca si scrisul e o alegere.
    Asa ca astept. Am tot timpul din lume.
    :)

  17. 17
    gabidana 

    Alina… iar mi-o luat-o banatanca inainte….ca doar banatu-i fruncea….hihi…
    no, io te rog sa mai scrii…..am o rabdare de fier (o fi si de aluminiu ? :))
    io sunt o revoltata, de cind ma stiu….dar, noroc ca mai fac cite-o pauza….
    ….ma revolta toti si tate, citeodata….stie si Lotusull….ori ba ?.
    va tzuk pe amindoua
    ma duc sa lucru, ca munca innobileaza….pai daca sunt nobila de ce am inca singe rosu??? :)

  18. 18
    lotusull 

    Copilas aiurit,

    sa vezi ce frunte de banateanca inteligenta am. E plina de pistrui si are si vreo doua riduri care ii dau un aer chic :)
    Ai sange rosu ptr ca tu ai un suflet nobil aparte, atipic.
    ( Ia zi serios acuma, tu ai vazut pe cineva cu sange albastru ? Eu nu :) )
    Or fi avand si revoltele rolul lor. Macar te ajuta sa nu uiti cine esti, iar ispita de a fi ca turma nu mai e atat de mare.

    Ce fain de mine, unii lucreaza iar eu plec la sala, ta-na-na-na :)

    Pupa lotusul pe tine
    :)

  19. 19
    Mona 

    Ok, eu una sunt de acord cu pauza ( de sarbatori, bineinteles). Ai si tu dreptul la odihna, la urma urmei. Deci …citim la anu’ texte faine, nu? Pana una alta…la multi ani, de mos Nicolae ( ca el e primul),apoi …Craciun fericit! si An nou, fericit, plin de bucurii si realizari!

  20. 20
    Moi 

    Alina, ma crezi sau nu, chiar te inteleg. Dar stiu un lucru, mai sigur ca orice. Gandul bun si starea pozitiva ne ajuta in primul rand pe noi si si pe ceilalti de care vrem, nu vrem ne intersectam destinul, chiar si pentru clipe.
    Alina, adeseori gandurile scrise de tine le-al gandit si eu, in diferite imprejurari, dar chiar stiu ca nu-i bine. Caracterul e cel care ne influenteaza gandurile. La mine asta e motivul principal pt care nu pot intoarce si celalalt obraz cand vad ca am fost plesnita pe unul. Dar ar fi mult mai bine. Inainte de orice eu as fi castigata ca nu as mai avea indarjirea si supararea generate de gestul respectiv si as avea multumirea ca poate eu sunt un strop mai buna. Cred ca a fi bun e mult mai benefic decat a fi rau si de aici staruinta mea in bine, desi gandul si starea adeseori sunt opuse. Evident sunt factori externi care genereaza acest lucru, dar important este cum decid eu sa fiu. Restul este deja in afara mea. Si atunci ma afecteaza mai putin sau deloc.
    Eu cred asemeni celorlalte care au scris ca vei reveni, exact cand iti va fi un dor nebun de a spune lumii ceea ce simti. Numai bine, draga Alina! :)

  21. 21
    Aura Balint 

    De ce sa te acuz, draga Lotusule, ca gandim la fel? Ma bucur! Habar n-ai cat…sunt atat de putine minti cu care rezonez… :) Hai sa ma opresc, ca sa nu mai bag lumea-n ceata :) Pa, Alina! Ne mai vedem. Voi astepta cu nerabdare scrierile tale, pentru ca imi plac mult.

  22. 22
    gabidana 

    Lotusel….io nu mai stiu la ce ora ti-am scris…alzheimer???..poate….
    da, sa pleci la antrenament cind io muncesc….curat murdar!!!
    am singe atipic??? 0….donator universal…stii cit singe mi s-a supt???
    metaforic….ca n-am murit! :) :) :)….da, tata lumea vine la mine si-mi ia din sufletel….si ia si ia si ia…to be continued…
    scuze…nu vreau sa acaparez….

    pup copila

  23. 23
    andres 

    Mie imi place cum scrii si cand scrii si cand nu scrii… Asta e farmecul blogurilor, poti sa citesti pe cineva iar si iar, poti sa citesti azi putin si maine inca putin. Si mai stiu ca scrisul e parte din tine si nu vei renunta la el cum el nu renunta la tine. Pauza? Da, e ok, o zi doua, cinspe, dar te vei intoarce sa ne impartasesti un gand, o dorinta, un cuvant.

    Si daca nu iti place realitatea asta stupida, de ce nu scrii niste fantasy-uri 😀 Sunt curioasa ce ar iesi…

    Andres

  24. 24
    massyaf7 

    Alina, ufff, daca ma intreba cineva inainte de ce am retinere in a posta ceva pe un blog, ei bine…cred ca acum am raspunsul. Tocmai pentru ca este pentru prima data cand se intampla acest lucru. In orice caz, nimic nu este intamplator. Si uite asa, cautand bloguri folk, am ajuns aici. Am citit, mi-a placut, imi plac oamenii de aici, cuvintele lor. Ce sa mai, bravos(intr-un cuvant). Dar, asa cum o minune tine doar 3 zile, la al treilea “post”, constat ca totul a luat sfarsit… Zbang… Fain, cool etc etc. Ei bine, nu. Nici chiar asa. M-am regasit in multe dintre povesti, experiente impartasite si…sper ca nu sunt deplasat, desi am fost dezamagit de multi oameni(asa cum, la randul meu, probabil am dezamagit multa lume :) ), am ramas cu acea incredere in existenta. Cad, ma ridic…iar si iar…dar, in fond, asta este viata, da? Suntem vii, EXISTAM. Uff, gata, deja am scris enorm pentru prima data pe un blog :) .

    Deci, EXISTA in continuare, caci iti reuseste de minune.

    O zi minunata tuturor …

  25. 25
    Alina Grozea 

    Dragii mei, nu stiu de ce a sunat asa de apocaliptic, n-am avut intentia asta. Am zis ca nu mai vreau sa scriu acum, in perioada asta, ca n-o sa mai postez asa de des, dar asta nu inseamna ca nu voi mai scrie deloc!
    Deci, massyaf7, bine ai venit, si fii pe faza, ca blogul asta nu se inchide, n-a luat nimic sfarsit! :)
    Pana atunci – ca sa-mi fac iar putina reclama :) – poate te delectezi (sau te enervezi) cu volumul meu de impresii si povestiri.

  26. Alina, concediul se programează şi el de la începutul anului. Păi acum mă anunţi? Pe cine să pun eu să scrie în locul tău, luna asta? Că eşti de neînlocuit.
    Uită-te te rog pe blogul meu, la acest clip:
    http://blog.digitalreviews.ro/?p=4598
    Îţi va schimba percepţia despre relele şi neajunsurile care ne înconjoară la tot pasul. Mai sunt şi sufleţelele mari ale celor mai buni prieteni ai omului.

  27. 27
    psi 

    ţi-am zis io că ai speriat lumea? acum se gândesc deja că scoţi a doua carte! 😆 aşa că nu mai scrie acolo, scrie la cărticică.

  28. Pofta vine mancand! Valabil pentru toate: mancat, baut, iubit, trait, scris, citit…

  29. 29
    VirtualKid 

    Daca nu mai scrii, macar niste fotografii poti sa scoti din sertar!

Leave a Reply » Log in