Nu ştiu dacă mi-au murit lăudătorii (ultima dată când i-am controlat, nu muriseră), dar pentru că nu vreau să-i deranjez la ora asta, o să mă laud singură, începând cu un anunţ de senzaţie: primul tiraj al cărţii mele s-a epuizat!
Şi pentru că nu vreau să dau în vileag chiar toată bucătăria acestui proiect iniţiat pentru sufletul meu, dar care am văzut că a bucurat, spre uluirea mea, foarte multe alte suflete, n-o să dezvălui câte exemplare de carte am comandat la tipografie întâia dată, dar vă asigur că nu e o cifră nici uriaşă, nici ruşinos de mică. A fost una potrivită bugetului şi, până la urmă, notorietăţii mele. Sau lipsei mele de notorietate – nu ştiu cum să mă exprim mai corect.
Ce pot să spun e că previziunile mele privind modul în care va fi primită această carte au fost depăşite în cel mai neaşteptat şi emoţionant mod. Au fost vreo două săptămâni în care mă duceam la poştă zilnic cu 2-3 colete (sau îl trimiteam pe tata), de au început să ne cunoască doamnele de acolo. Faptul că eram buni clienţi nu le împiedica să fie scorţoase şi nesuferite, dar asta-i altă poveste…
Recunosc, o mare parte din tiraj a ajuns la prieteni, la colegi, la cei apropiaţi mie, însă dincolo de feedbackul cantitativ, am fost impresionată în mult mai mare măsură de cel calitativ. Nu mi-a venit să cred câte mesaje de apreciere primesc pe mail, pe blog sau pe facebook – scrise în văzul lumii sau în mesaj privat. În cuvinte al căror impact asupra mea mi-e greu să vi-l descriu, mi-au mulţumit pentru carte şi pentru ce scrie în ea persoane despre care habar n-aveam că mă citesc şi că mă plac, pentru că nu se făcuseră niciodată văzute, nu mă cunoscuseră personal şi nu-mi comentaseră niciodată pe blog.
Am citit plângând mail după mail şi mesaj după mesaj şi nu-mi venea să cred că-i vorba despre mine… E o senzaţie extraordinară şi acum încep să înţeleg că-i greu să nu ţi se urce la cap când cineva te ridica în slăvi fie şi datorită unor simple vorbe aşternute pe hârtie…
Nu ştiu dacă merit toate laudele primite şi toate lucrurile frumoase care mi s-au întâmplat în ultimul timp, dar mulţumesc din suflet pentru ele şi le accept fără să clipesc. Şi dacă şi eu, la rându-mi, am reuşit să aduc bucurie sau măcar un strop de linişte în sufletul cuiva, cu poveştile, impresiile şi opiniile mele, pot spune că toată această tevatură cu editarea unei cărţi n-a fost în van.
Dincolo de orgoliul de-a descoperi că sunt citită de oameni absolut speciali, starea mea de bine şi de satisfacţie a fost alimentată în primul rând, recunosc, de faptul că nu mi-a fost dat să aud sau să văd niciun comentariu negativ. Nu ştiu dacă să mă îngrijoreze lucrul ăsta, dar, pe bune, nimeni nu m-a înjurat, nimeni n-a strâmbat din nas la auzul veştii că am scos o carte (sau, în orice caz, n-am văzut eu), nu mi-au ajuns la ureche răutăţi şi nu mi-a pus piedică niciun gest care să mă facă să regret demersul pe care am crezut că unii-l vor considera arogant, inutil, nebunesc.
Şi ca s-o fac lată, vă anunţ că am făcut o nouă comandă la tipografie, deci a doua ediţie a cărţii mele îşi aşteaptă cititorii. Iar pentru ca lauda de sine să fie plenară, mai jos vă prezint poze multe şi frumoase cu câţiva dintre cititorii mei frumoşi şi deştepţi, cu care mi-e drag să mă fălesc! Mai mult cititoare, dar e şi-un băiat pe-acolo, deci nu pot folosi femininul. 🙂
Fotografia care ilustrează acest text este trimisă tot de o cititoare de-a mea, Ramona Palumbo, din Italia. Mulţumesc, Ramona!
Fac o reverenţă, chiar dacă numai în scris, şi vă mulţumesc tuturor din suflet, încă o dată. Mulţi dintre voi mi-aţi spus că v-aţi regăsit în poveştile, temerile şi gândurile mele şi că asta v-a ajutat. Ei bine, nici nu vă daţi seama cât de mult a înseamnat pentru mine să vă descopăr şi ce mâna fermă mi-aţi întins ca să mă ridic de prin tristeţile în care mă bălăceam. Să vă ajut pe voi mi-a fost în primul rând mie de mare şi preţios ajutor.
PS: Pentru cărţile noi, calde, abia scoase din cuptorul de făcut cărţi, vă aştept comenzile pe alinagrozea@yahoo.com. Detalii, după cum deja se ştie, aici.
meritai asta, alina. o meritai pe deplin. mă bucur mult că a apărut şi al doi-lea tiraj şi aşteptăm cu emoţie… a doua carte! 😉 pentru că poţi.
He, he psi… pana la a doua carte, daca o mai fi, mai e! :)) Multumesc!
Astept sa mai scoata si altii carti, sa mai fiu si eu cititoare, ca m-am saturat de munca! 😀
promit că te fac la rândul meu cititoare. am promis public, pe blog, că voi publica ce scriu. 😳
de la 1 noiembrie intru la munca manuscrisului…
Stiam ca asa se va intampla. Si mie mi-e cam rusinica acum ca nu am reusit sa pun mana pe ea. Offfff!!! Cate s-au intamplat de ultima noastra vedere la ochi… vrut si nevrute, cu soare si cu ploi. Sper sa te citesc inainte de epuizarea noului tiraj!
psi, bravo!!!!! Asa te vreau! 🙂
andres, a ta e pusa deoparte de mult! N-am dat-o nimanui, te asteapta in dulap la mine, la birou! 😉
Eu, iti multumesc , Alina ! Si ma bucur enorm pentru succesul tau !
Alinaaaa
In primul rand felicitari si abia astept (si vad ca nu sunt singura) cea de-a doua carte. Iti doresc forta, putere si inspiratie s-o scrii. Ma inscriu de-acum pe lista de comenzi.
In al doilea rand, imi pun aici cenusa in cap, ca desi ai fotografie cu mine si cu cartea eu sunt din aia care nu ti-au trimis nici un feed-back nici pe mail, nici pe facebook, niciunde… si nu pentru ca nu mi-a placut cartea, ci pentru ca sunt o lenesa, pentru ca am tot amanat momentul pana cand nu mi s-a mai parut oportun. Dar te citesc cu drag de fiecare data pe blog, si cartea a facut un tur de forta si pe la vreo doua prietene.
Marina, ce sa mai zic… sunt foarte bucuroasa, asa ca o sa fac ping-pong cu multumiri si-ti mai multumesc o data! 🙂
Dana, nu-ti face probleme, ca fiecare vorba de-a ta musteste de feedback! 🙂 Iar unii n-au trimis poze, au trimis doar vorbe – am vrut sa public pe blog fragmente din niste mailuri la care am bocit, dar am zis ca e prea de tot sa ma dau in spectacol asa… Insa pentru mine e chiar ceva deosebit, nu joc teatru, ma bucur sincer, ca un copil! Sper sa nu par penibila, dar daca par, asta e, ma iertati voi! 🙂
Alina, felicitari! Meriti acest succes, si ma bucur foarte mult pentru tine.
La mai mare!
Ai tot ceea ce-i trebuie unui scriitor de succes si stiam ca asa va fi! Sufleca manecile si apuca-te de a doua carte, Alina- ai un stil (eu personal il ador, intim, aerat, fara imbuibari obositoare) care creeaza dependenta si ar fi pacat sa nu profiti de asta-iar de noi ar fi pacat sa asteptam prea mult 🙂
Cu mult drag
Alina, asa zen cum sunt eu tare ma bucur de bucuria ta 🙂
Si ma bucur si pentru viitoarea carte a lui Psi. Tot asa mult 🙂
Victoria, multumesc mult de tot! 🙂
Mihaela, pictorita mea draga, ma ierti daca o sa intri in sevraj de mine, dar pe bune, nu stiu cand si daca o sa ma urnesc cu o noua carte. Important e sa am ceva de spus si sa ma arda rau, ca altfel sunt lenesa, nu scriu asa de amoru’ artei… 🙂
Lotusule, nu stiu ce m-as face eu fara zenul tau! 🙂 Si eu ma bucur pentru psi, abia astept s-o citesc si pe hartie! 🙂
Tanaaaa! Si pentru ca ma plangeam in text (ca asa sunt eu, plangacioasa si miloaga) ca pana acum nu am primit absolut niciun comment negativ referitor la carte – si atata unanimitate chiar ma speria 🙂 -, va anunt ca miracolul s-a produs! Nu l-am aprobat, pentru ca nu este un comentariu negativ-argumentat, ci unul negativ-rautacios, si poate cu intentii de recidiva, dar vi-l reproduc eu mintenas: “au ajuns milogii sa publice milogeli si apoi sa cerceasca online aprecierea prostilor…” Ortografia apartine autorului, care nu este un nume, ci un numar.
Ii multumesc pe aceasta cale doamnei sau domnului respectiv, mai ales pentru originalitate: miloaga nu m-a mai facut nimeni pana acum. Mai degraba mi s-a reprosat, pe ton malitios, ca am de toate: casa, masina, salariu, nu ma trage niciun copil de fusta. Juna sunt, de nimeni nu depand. 🙂
Cat despre IQ-ul cititorilor mei, garantez eu pentru el, sa nu-si faca probleme. Si da, “cercesc” apreciere, afectiune si tandrete – dati-mi doua tiruri, va rooog! 🙂
:*:*:*
Incercam saptamana viitoare? O intalnire la Victoriei… 😀
Sa vedem, sa vedem!
andres, pai eu zic sa-ncercam, nu? Poate iese de data asta! 🙂
Alina,
am citit ceva tare frumos si mi-a ramas in minte. Suna cam asa : ” lumea este oglinda in care te privesti “.
In acest context, iti dai seama ca se potriveste de minune vorba aia : cine spune, ala e ” :). Nu e altceva decat o banala proiectie, adica o expluzie in exterior a unui continut interior resimtit ca neplacut si evident neacceptat. Cel mai adesea, aceasta proiectie e folosita ca mecanism de aparare. Si uite asa, fara sa fim nevoiti a descoase pe cineva, i-am aflat si punctul vulnerabil. Din cateva cuvinte… 🙂
Dar hai sa nu cad in pacatul psihanalizei de taraba. In fond asta e treaba specialistilor.
Eu zic sa fie sanatos/ sanatoasa domnul / doamna numar.
In rest, numai de bine 🙂
Aaa, si mai ceva :
Prin prezenta, declar pe proprie raspundere ca valoarea I.Q meu este una rezonabila, motiv pentru care imi rezerv dreptul de a selecta persoanele cu care intretin o conversatie. Si nu, nu prostia – termen foarte general de altfel, e motivul pentru care nu accept dreptul la replica. Ci rezerva-mi in ce priveste doza de bun simt.
🙂
P.S. Cu inteligenta emotionala ma laud data viitoare, da ? 🙂
Alina, ai vazut ca ai ajuns si la reusita finala, adica la epuizarea primei editii. Ma bucur pentru tine, iti spun inca o data ca m-au emotionat poeziile tale, in mod expres si ca imi face placere sa le recitesc. Iti doresc succes la noua reeditare a cartii! Te imbratisez, cu regretul ca in poza am iesit prea serioasa. gandeste-te ca stiu si sa zambesc. 🙂
Alina, draga, deci tot nu poti sa spui ca ai avut “comment negativ” la carte, ca din cate inteleg eu nu se referea la continut, ci la promovare. 🙂
Proastei de mine i-a placut cartea ta. Dar, cine sunt eu, ca sa-mi dau cu parerea (si fara sa mi-o cercesti, adulmec un iz de discriminare, adica, mie de ce nu?).
Mi-ar placea sa citesc si ceva scris de d-nul/d-na Numar. Ceva mai consistent decat un comment. O critica a ratiunii pentru care nu-ti gasesti si tu pe cineva, de exemplu. Una pura! 🙂
Lotus, eu n-am avut curajul sa-mi masor IQ-ul niciodata… Cred ca e mai bine sa nu-l stiu. Nici pe-al meu, dar nici pe-al celor din imediata mea vecinatate. S-ar putea sa-mi rastoarne intreg sistemul meu de valori upside down… 🙁
Intai de toate, felicitari, Alina!
Apoi, si mie mi-a placut cartea. Din fericire pentru mine 😛 nu ma simt amenintata de niciun ilustru anonim care ma face proasta. Stiu cine, ce si cum sunt si n-am nevoie de parerea nimanui, nici pozitiva, nici negativa. Totusi e un spatiu public, acest blog, si fiecare are dreptul la o parere.
Am incarcat cu afectiune si apreciere vreo cateva vagoane in gara la Brasov 😀 ajung in cateva ore la Bucuresti 🙂
Marilena, norocul meu e ca nu reduc fiinta umana la un I.Q. Asa ca, liber la evaluat 🙂
Aura draga, super faina ideea cu vagoanele pline, incarcate ochi via Bucuresti 🙂
Alina, eu te-am felicitat deja live, dar vreau sa-ti spun si aici ca m-am bucurat pentru tine asa cum m-as fi bucurat pentru mine insami. Este extraordinar ce ai realizat si, uite, roadele sunt bogate, asa ca presimt eu ca-i vei mai deranja pe cei de la tipografie si anul viitor!
Sa dea Dumnezeu sa fie tot asa si mai bine!
🙂
Corina, multumesc, dar eu presimt ca nu-i voi mai deranja prea curand! I-am deranjat destul! :)) Ia mai deranjati-i si voi! 🙂
Aura, primesc cu drag vagoanele tale! 🙂
Marilena, numai de “proaste” ca tine sa am parte in viata! Amin! 🙂
Moi, stiu ca stii sa zambesti. Am vazut live cat zambet si cata caldura imprastii in jurul tau. 🙂
Lotusule drag si zen, ce-mi place cand imi iei apararea! Sho pe micuti! :))
Buna,este o placere sa te citesc,”incantata de cunostinza” virtuala;-) mi-a adus nostalgie cartea ta si asta mi-a placut mult…..si…..la mai multe editari Alina!
primit cartea ieri, citit ieri şi astăzi… comentariu negativ: nu are partea a doua! e prea scurtă, se termină prea repede…. să mai spun?:D
recunosc, unele texte mi le-am amintit eu, pentru unele te-am invidiat că-s lungi şi sincere şi personale, aşa cum eu nu scriu sau îmi place să cred că nu, habar nu am…
da lasă că te văd eu curând şi te bat la cap să scrii, să scrii ,să scrii…
Ma simt extrem de onorata sa ma regasesc aici.
Iti multumesc si te pup 🙂
Silvia