17 Apr 2011 Tabloul de care m-am îndrăgostit

Să tot fie vreo doi ani (poate şi mai mult…) de când, pe blogul dragei de Amalia, am descoperit un link către o galerie virtuală, unde frumos aranjate, pe un perete de pixeli negri şi eleganţi, se dezvăluiau în toată splendoarea lor tablourile şi lucrările de grafică ale pictoriţei Doina Mihaela Iacob. Şi pentru că nu era de-ajuns să aibă un imens talent la desen, Mihaela scrie extraordinar , e tonică şi prietenoasă, m-a cucerit de la primul nostru schimb de comentarii postate pe vechiul şi rozul meu blog găzduit de blogspot.

Într-o zi, pe când mă aflam în vizită în expoziţia ei de pe net şi mă delectam online cu armonia de forme, tuşe, sentimente şi culori, un tablou anume mi-a făcut sufletul să tresară şi m-am pomenit că-mi doresc ca acea pictură să atârne de un perete de-al casei mele. Iniţial, mi-am gonit gândul din minte, mi se părea absurd să cred că aşa ceva chiar se poate întâmpla, că un om ca mine, cu buget şi cunoştinţe mediocre, poate avea acces la arta adevărată. Am scris apoi şi-am şters paragrafe întregi pe foaia de e-mail, până când mi s-a părut că găsesc tonul cel mai potrivit, cel mai puţin impertinent, cu care să îndrăznesc s-o întreb pe Mihaela dacă tabloul ce mă vrăjise este de vânzare şi dacă, printr-o minune, ar putea vreodată să-mi aparţină.

Eu sunt novice într-ale artei, nu mă pricep absolut deloc, nu ştiu să judec decât cu inima frumuseţea unui tablou, dar cam ce concluzii se pot trage despre valoarea şi calibrul unui artist român care expune la Chicago? Cu ce tupeu mi-am închipuit că lucrarea vedetă a câtorva expoziţii personale semnate Doina Mihaela Iacob şi găzduite de metropola americană şi-ar putea găsi loc într-un dormitor din Titan, deasupra patului meu?

Şi totuşi Mihaela, cu infinita ei delicateţe, s-a arătat chiar bucuroasă de îndrăzneala mea şi n-a dat Delete pe mailul pe care-l credeam obraznic (şi încă-l mai cred, nu ştiu dacă meritam atâta frumuseţe şi generozitate). Mi-a spus cât costă tabloul – un preţ mai mult decât decent, prea mic pentru un talent atât de mare – şi aşa a început incredibila aventură prin care minunăţia de mai sus şi-a găsit definitiv loc în sufletul şi în casa mea .

Doina Mihaela Iacob e un artist în toată puterea cuvântului şi un om cum nu prea se mai fabrică în ziua de azi. Rar mi-a fost dat să întâlnesc un spirit atât de curat şi nobil, încurajările ei mi-au dat căldură şi putere atunci când îmi simţeam sufletul îngheţat, şi asta fără să ne fi cunoscut niciodată personal (ne-au adus aproape scrisul meu şi picturile ei), căci ne despart miile de kilometri dintre Chicago, oraşul în care locuieşte ea, şi Bucureştiul unde-mi fac veacul. Da, internetul e o minune, acum mi-e limpede, mai ales că prin intermediul lui am avut norocul să întâlnesc oameni care mi-au adus mai multă lumină în viaţă decât mulţi alături de care am mâncat din acelaşi blid.

De când mi-a promis pictura, deşi s-a-ntâmplat să intru în tot felul de hârtoape financiare, Mihaela nu şi-a luat promisiunea înapoi, mi-a pus tabloul deoparte, mi-a spus că e al meu şi numai al meu, indiferent de momentul în care i-l pot plăti, şi l-a trimis peste ţări şi oceane, ca să facă damblaua nebunei ce se îndrăgostise nebuneşte (cum altfel?) de povestea de iubire zugrăvită în nuanţe calde, aurii, azurii, portocalii…

Acum, cei doi amorezi surprinşi la asfinţit de soare şi de temeri, definitiv îmbrăţişaţi, topiţi unul în celălalt, îmi veghează visele şi, ocazional, nesomnul. Iar eu ştiu n-o să-i pot mulţumi niciodată îndeajuns Mihaelei Iacob pentru gestul ei, dar uite că perseverez, şi cu ocazia asta vă invit şi pe voi să-i vizitaţi galeria cu splendori:

http://doinaiacob.blogspot.com/

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

34 Responses

  1. 1
    D Mihaela 

    Sincer…mi-au dat lacrimile! Esti prea generoasa, Alina…Iti multumesc, ma inclin si te imbratisez cu mult drag!

  2. 2
    amalia 

    ma bucur mult pentru voi doua ca lucrurile s-au potrivit asa.
    uneori chiar se intampla.

  3. 3
    lotusull 

    Alina, nu stiu daca am apucat sa-ti spun vreodata, dar printre altele, sunt fascinata de fotografii, in special de cele alb negru si de picturi. Evident, fascinatia mea e una naiva, nu am strop de formare si nici vreun talent in a aprecia critic vreo lucrare. Dar na, pana la urma e dreptul meu sa ma zgesiesc la ce vor ochisorii si sufletul meu 🙂
    M-am uitat pe link. Frumos. Sper ca nu se intelege ca ar fi vreun apropou daca spun ca-mi place cel cu fetita cu floare galbena in par 🙂

  4. 4
    camellia 

    Alina, esti norocoasa sa ai un asemenea tablou in casa…
    Mie imi plac mult mestecenii – iar pe blogul cu pricina sant doua tablouri cu mesteceni (sau cu niste copaci asemanatori), pictate in tehnici diferite.
    Iti dai seama ca nici nu indraznesc sa visez la vreunul…
    Dar imi doresc macar un pui de mesteacan pe care sa-l plantez in gradina.

    PS : m-a impresionat si omul Doina Mihaela Iacob !

  5. O saptamana frumoasa, Alina!
    Am sa te caut in noua revista!

  6. Wow! Uaaau! OOoooo!

    FELICITARILE mele Alina! … ei, vezi, nu a fost asa greu!

    Keep going Alina!

    PS: Pentru cine vrea sa cunoasca si alte trairi si sentimente ale artistei Doina Mihaela Iacob, exprimate si alfel decat prin pictura:
    http://iacobmiky.blogspot.com

  7. 7
    Alina Grozea 

    Mihaela, am facut-o cu tot dragul si cu sufletul plin de bucurie, pentru ca meriti!

    Si pentru ca am cunoscut-o pe Mihaela, iti multumesc inca o data si tie, Amalia! Tot vin eu la Chicago intr-o zi cu soare, nu scapati voi de mine! 🙂

    Lotusule, puteam sa jur ca pictura aia iti place! Am intrat la Mihaela pe site de curand si cum am vazut-o mi s-a parut ca seamana cu tine, desi nu te-am vazut in viata mea, doar am zarit un ciuf roscat intr-o poza…. 🙂

    Camellia, eu zic ca poti sa indraznesti, de ce nu? Un tablou este o investitie de suflet.

    Marilena, multumesc! Cred ca voi avea 3 materiale in nr de iunie, le pregatesc, am emotii… Ce grele si frumoase sunt inceputurile!

    Leo, stai asa, nu da din coada, nu te bucura prea tare, ca mai urmeaza texte negativiste si depresive, asta e, nu le poti avea pe toate in viata! 🙂
    Multumesc pentru link-ul catre blogul Mihaelei, am vrut sa-l dau si eu, dar din cauza vitezei l-am amintit numai pe cel cu galeria de arta.

  8. 8
    psipsina 

    alina, povestea ta este ca un joc al minţii. vezi? uneori trebuie să vrei cu adevărat şi… lucrurile se întâmplă. personal nu sunt atrasă, nu am fost niciodată de pictură, dar ştiu că într-o zi voi trăi pe viu minunea trecerii mirosului din floare în flacon. şi atunci să te ţii poveşti şi bucurie!
    dar până atunci, mă bucur pentru tine şi pentru artista care îţi veghează somnul cu culorile ei prinse într-o poveste… felicitări!

  9. 9
    Valin 

    Buna, psi. (stiu ca asa, doresti)
    Iti multumesc de ginduri. Zilele trecute am primit niste flori rosii in ghiveci, nedemn sa le pastrez, le-am pus linga o stinca. psi daca mai tin minte locul, peste un an poate voi gasi mai multe, au rostul lor.
    In Duminica Floriilor intr-un loc potrivit de alinare, aproape poate de zarile tale, am pus – printre altele – in loc ferit, doua luminite, iar alaturi si gindurile potrivite.
    Cu ceva timp inainte, m-am jucat cu copii, ne-am tavalit, (m-au calarit aproape toti), am sarit sotronul, am alergat in leapsa, am ras la “cit e ceasul imparate ?”, le-am spus cum trebuie sa se poarte in baie, le-am dat telefoanele sa le descarce (ca pot face si asta, si asta, si…).
    Mereu imi promit ca ii cert mai mult, ca sa raminem suparati, dar sunt slab si ajung iar sa plec fugind. Parca ii aud, parca ii vad spunind “cine zice ala e”.

    Buna, Amalia.
    Am citit cu interes si placere ce ai scris in blogul tau, in mintea mea aveam si mi-au ramas formulate comentariile, mai ales ca am dorit sa subliniez ce ne-ai impartasit. Iti multumesc acum pentru ginduri, poze si timpul impartit.

  10. 10
    Valin 

    Buna, Alina.
    Cindva (in trafic) m-a injurat o tipa de mi-a inghetat spatele.
    Dupa citeva luni intimplarea a facut de ne-am si cunoscut, peste o vreme am intrebat-o de masinutza pipernicita si saracacioasa ( o decapotabila sport f fasneatza ) si …. impreuna cu Martini, domnisoara in cauza mi-a explicat f multe, din care am retinut ca “poti sa treci cind e putin rosu ! “, si ” da, e ab-so-lut legal !” Pentru ca ma feresc de generalizari paguboase, am intrebat – in naivitatea mea – la care intersectie si semafor poti s-o faci, mi-a raspuns dar….eu nu cred ca e valabil la toate, poate la una, … eventual…. o data, f putin.

  11. 11
    Valin 

    Buna, Alina.
    Acum un an pe vremea asta (cu doua luni mai devreme), mi-am ajustat contractul de telefonie mobila, cu – o expresie draga vremelnicilor vremii – “o crestere negativa”, accentuat negativa completez eu.
    Urmand caile clasice, am discutat cu o persoana, (o domnisoara), cu care pina la urma chiar m-am intilnit si am discutat de mai multe ori. Desigur ca apoi, am urcat citeva trepte ierarhice si …. In citeva zile i-am explicat persoanei potrivite ca, eu, am o afacere – despre care nu glumesc – si am angajati, exact intr-o zona in care firma lor nu are semnal si ca…..intrucit eu ma consider parte inselata, am o propunere pentru a nu-mi mai pierde timp si bani.
    Alina, domnisoara despre care ti-am spus, m-a impresionat pentru ca dupa ce am stat de vorba cu cestile in fata, mi-a tras o imbratisare scurta de mi-a parait gitul, la fel apoi si …logodnicul ei. Iar cind ne-am intilnit dupa ziua mea, m-a rugat sa le fiu nas. Vezi ce aduce contractul captiv sau criza sau altceva… ?!
    Criza e f buna de exploatat, f buna de invatat, desigur dureroasa si grea.
    Stii doar Alina, ca dupa pleznelile din ’89 consumatorii din est au creiat “o crestere pozitiva” (de data asta) de valoare moderata (in comparatie cu ce ? sic) a economiilor apusene, a nivelului de trai al contribuabililor acestora, a economiei civile si militare; conjugate desigur cu drepturile omului, si etc. si bla-bla si la-la si ha-ha…
    Cit de liber eram pina sa primesc un mobil….ehe he

  12. Alina, tu ai pomenit mai multe (vreo trei) nume de reviste si m-ai derutat un pic. Sigur, la o adica, as putea sa le cumpar pe toate trei, dar cautarile ar dura prea mult (ma refer, pana ti-as gasi numele si articolele). Si chiar tin sa te citesc, inca de la primul numar (numar de colectie)… 🙂
    In privinta “fumurilor glossy”… si eu am, dar de cand va citesc blogurile, voua, si celor de aici, si celor de pe site-ul unde fiintez si eu, am ajuns sa-mi dau seama ca oamenii sunt cei care “fac” revistele, si nu invers, nu titlurile glamouroase fac din niste oameni obisnuiti, jurnalisti. Cu alte cuvinte, poti sa scrii prost, la o revista “mare”, sau sa scrii foarte bine, pentru o publicatie modesta, sau (cazul tau, particular), sa fii la fel de bun, indiferent de imprejurari.
    Dupa amiaza placuta si… spor!

  13. 13
    Alina Grozea 

    Marilena, cand am pomenit de cele 3 materiale, m-am referit strict la revista Femeia. Ca altfel, mai apar si in Femeia de azi, Sanatatea de azi (nr curent m-am ocupat de dosarul special despre conceptie si contraceptie), Mamica de azi… insa cu texte mai mult asa, de specialitate… Si nu stiu exact care si cum apar pe piata, ca nu ma-m dumirit nici eu, inca. 🙂
    Ai dreptate cu fumurile glossy, eu nu pot sa spun decat ca o sa incerc sa-mi pastrez standardul cu care m-am obisnuit, sa nu-mi fie rusine de articolele mele, indiferent cum se cheama revista la care scriu si care este nivelul celorlalte articole.

  14. 14
    Alina Grozea 

    Valin, asa e, din intamplari nefericite (sau enervante) se pot naste si lucruri frumoase. Numai ca-s rare cazurile, trendul e ca ce incepe prost sa se termine si mai prost.

  15. 15
    Alina Grozea 

    psi, si eu sunt nebuna dupa parfumuri, dar in ultimul timp n-am gasit unul sa-mi pierd mintile dupa el… poate imi recomanzi tu ceva. 🙂
    Apropo de pierdut minti, acum ani de zile am avut un parfum care se chema Head Over Hills, are o sticla superba si miroase excelent… Nu se gaseste la noi, dar cred ca o sa mi-l comand de pe net…

  16. 16
    Dana 

    Alina, un parfum care mie-mi place la nebunie: “Alien” by Thiery Mugler…..
    nu stiu are ceva intr-adevar science fiction…..
    tablourile Mihaelei: un vis….superbe (tablourile)….nu sunt experta in pictura, dar jocul culorilor…desenul…si expresia, ma misca….ma indeamna sa admir…ma simt invaluita de lumina…stiu, deep talking….dar, asa a iesit….
    sper ca-ti merge bine la noua revista….te voi cauta si-acolo…..
    mult noroc!

  17. 17
    Alina Grozea 

    Dana, Alien e prea dulce pentru mine…Mie imi place fresh-aromat, genul d eparfum care nu miroase a nimic concret, ncii a flori, nici a vanilie, a nimic reconoscibil… Imi plac parfumurile amarui…de ex. Oxygene de la Lanvin… iar parfumul meu de fiecare zi e Sunflowers, de la Elizabeth Arden..

  18. 18
    Dana 

    ok…Alien nu e dulce…am alt miros….si depinde si de piele…..
    mai sunt Eau Toride de la Givenchy….de fapt cam toate de la el….
    si mai am eu unul exotic Eden de la Cacharel……da si am un “no name”….Roger & Gallet…..si sincera sa fiu nu ma “asortez” dupa anotimpuri…
    o seara frumoasa, parfumata, instelata….linistita!

    gabidana

  19. 19
    Alina Grozea 

    Eden e foarte misto, da! 🙂

  20. 20
    lotusull 

    Nimci pe lumea asta nu-i mai frumos decat Fleurs de Cerisiers, credeti-ma pe cuvant 🙂

  21. 21
    Dana 

    Alina, asa e….astia stiu sa denumeasca parfumurile…e paradisul accesibil la “nenea” Cacharel…
    dar ce ma fac cu tablourile?…..ca mie imi place muuuuult Dali…
    eeeeee…..am un Eisele primit cadou…si nu-l dau pe nimic in lume…..

  22. 22
    Dana 

    hopa…Fleurs de Cerisiers?….ok…nu-l cunosc…chiar te rog Lotusull sa-mi spui cine-l produce…ce lacune am?…..
    multzam anticipat

  23. 23
    lotusull 

    Dana, e vorba de L’Occitane iar Fleurs de Cerisier e o apa de toaleta ce surprinde exact parfumul delicat si atemporal al florilor de cires 🙂
    ..
    Cred ca mi-e cam somn, ma duc si eu la vise frumoase.
    Asa sa va fie si voua visele.
    🙂

  24. 24
    andres 

    Prima data cand am privit tabloul nu mi-a spus nimic. Apoi am privit mai bine, i-am vazut pe cei doi, apoi… cu cat te uiti mai mult la el parca se tes povesti, parca spune povesti, soapte… E absolut superb!

    Andres

  25. 25
    Alina Grozea 

    Eu am Notre flore de la L’Occitane, si imi place mult..hai ca am transformat topicul in “parfumul de care m-am indragostit” Sorry, mihaela! 🙂

  26. 26
    Alina Grozea 

    Nu-i asa, andres, ca daca te uiti mai atent le vezi imbratisarea?…

  27. 27
    Dana 

    no zi asa L´Occitane….
    Alina, nu tu ai transformat topicul in parfumul preferat….sorry!!!
    Mihaela are tablouri superbe….ce pensula!!!!…..ce povesti!!!!…..
    ce nuduri!!!!…..cita expresie…
    Noapte buna cu miresme…colorata….romantica!!!!

  28. 28
    Alina Grozea 

    Dana, Mihaela nu se supara, ca are un suflet de aur, stiu eu! 🙂
    Gata, m-am parfumat de noapte buna, ma duc sa visez o iubire ca-n tabloul portocaliu…

  29. 29
    D Mihaela 

    Dragele si dragii mei…multumesc inca o data pentru faptul ca mi-ati vizitat galeria, chiar si virtual- si ma simt magulita stiind ca v-au placut, cat de cat, “mesterelile” mele! Ce bucurie mai mare ar putea avea un artist, un pictor…??
    Daca va simtiti atrasi in mod deosebit de vreunul din tablourile mele- cautati-ma, stiu a asculta si a raspunde.
    Va imbratisez pe toti cu toata caldura sufletului meu!

  30. 30
    lotusull 

    Alina, sa vezi ca dupa ce am scris m-am gandit ca poate Mihaela se va supara, putintel, dar uite ca nu s-a suparat, ce bine asa 🙂
    Na, cum se zice noi am ramas tot in registrul senzorial, am trecut de la imagini la din alea olfactive si acum ne intoarcem iarasi la vizual.
    ..
    Zi frumoasa tuturor 🙂

  31. 31
    andres 

    Pai da, imbratisarea era inclusa in povesti. D-asta mi-au placut intotdeauna desenul si cuvantul. Amandoua pot crea lumi intregi, povesti, pot reda vise… Si trecerea e foarte usoara din desen in cuvant si invers. De cele mai multe ori 😀

  32. 32
    lotusull 

    Alina, tie si vizitatorilor tai, va las aici zambet si gand de sarbatori luminoase 🙂

  33. buna..am vazut ca t ispira frumosul….si mai alea apreciezi…arta….am si eu cateva tablouri…zic eu care merita oarecum atentia ta…c spui….?! as vrea makr o parere…

  34. 34
    Alina Grozea 

    Ana-Maria, ma inspira frumosul, dar nu ma pricep la pictura… Nu stiu sa judec decat cu sufletul 🙂
    Insa o sa intru pe blogul tau sa-ti vad tablourile si o sa revin cu o parere… subiectiva!
    Bine ai venit pe blogul meu si te astept si la texte mai recente!

Leave a Reply » Log in