Urăsc de moarte companiile de telefonie şi internet. Le urăsc publicitatea agresivă şi mincinoasă, amabilitatea teatrală, acoperirea precară şi ifosele de firme cu pretenţii, profesioniste, trainuite şi englezite, deşi în cele mai multe cazuri am avut parte de mai multă promptitudine şi eficienţă din partea unui vânzător de la chioşc decât din a vreunui angajat de-al lor, învăţat să spună poezii plicticoase la telefon, să-ţi mănânce nervii şi timpul, dar să nu-ţi rezolve problema.
În primul rând, e strigător la cer cum te obligă ei ca pentru fiecare rahat de serviciu pe care-l soliciţi în plus (pe bani, nu pe ochi frumoşi!) să te angajezi la încă cel puţin doi ani de contract, pe parcursul cărora, dacă eşti nevoit să reziliezi, plăteşti taxe usturătoare, de sute de euro. Vrei un telefon mobil nou? Da, cu preţ redus, că eşti clientul lor de 100 de ani şi ai strâns mii de puncte pe factură, semn că le-ai băgat deja grămezi de bani în cont. Că de-aia le numesc “puncte de fidelitate”. Ok, ai fost fidel, te răsplătesc şi eu cu un discount la rabla asta de telefon (care ţi se va strica într-un an, că nu mai e niciunul fiabil), dar tu pune mâna şi semnează cu noi pe încă doi ani fără întrerupere, vrei – nu vrei, că avem nevoie de proşti ca tine ca să luăm salarii uriaşe şi să oferim servicii execrabile.
Cele mai crunte meciuri le-am purtat în interes de serviciu (dar pe nervii şi Codaminul meu) cu un încrezut de la Orange. Cel care vorba vine se ocupa de contul firmei la care lucram, când catadicsea să-mi răspundă la telefon, îmi vorbea de parcă femeia de serviciu de la Casa Albă ar fi avut îndrăzneala să-l deranjeze pe Obama. Şi nu, nu puteţi opta pentru alt pachet business, ce dacă firma are acum 5 angajaţi şi înainte de criză avea 25! Asta e, aşa e contractul, aţi semnat pe minim 2 ani, deci la multă revedere! Bine, păi puteam să semnez pe mai puţin de doi ani, a fost scăparea mea? Doamnă, asta-i politica noastră! Şi aşa am făcut cam multe pentru dumneavoastră până acum, că tot timpul aveţi pretenţii! Chiar aşa mi-a spus domnul plătit să acorde consiliere şi suport clienţilor corporate – deci cei mai mari şi importanţi clienţi -, nu înfloresc de dragul poveştii. Îmi pare rău că nu l-am înregistrat, dar cică înregistrează ei convorbirile, nu ştiu de ce, că pe mârlani oricum nu-i dau afară. Probabil ca să le reasculte în gaşcă, pe la teambuilding-uri, şi să facă mişto de câte-o proastă care i-a sunat.
Cei de la RCS&RDS au, în general, servicii bunicele, cu excepţia perioadelor în care nu le mai au deloc, pentru că “ne confruntăm cu o defecţiune tehnică în reţea”. În plus, au o memorie extrem de scurtă şi de selectivă, în sensul că-şi amintesc perfect data scadentă a facturii tale, dar uită deadline-ul pentru remediat defecţiuni. “Nu, nu ştim în cât timp se va rezolva problema, echipa noastră e acum pe teren. (Sanchi!) Lăsaţi-mi telefonul dumneavoastră şi notaţi următorul număr de sesizare. A, şi ieri aţi lăsat datele de contact şi aţi notat un număr de sesizare? Şi alaltăieri? Păi mai notaţi o dată şi revenim noi. Mulţumim pentru că aţi sunat la RCS&RDS, vă mai putem ajuta cu ceva, doamna Grozea?”. De parcă până acum m-ai ajutat de te-ai rupt.
Altfel, îţi vine să-i strângi de gât de amabili ce sunt, îţi comunică la modul cel mai politicos că-i doare-n fund de tine şi de contractul tău.
De curând m-am bălăcărit ca la uşa cortului cu un bou de la Romtelecom – Dolce – Clicknet – Cosmote, acest balaur cu 4 capete care până acum câţiva ani deţinea monopolul serviciilor de voce din România, dar şi după ce i-a dat la cap concurenţa, tot la fel de nesimţit şi arogant a rămas, exact ca pe vremea lui Ceauşescu.
Aveam probleme cu conexiunea wireless, în sensul că laptopul alor mei părinţi nu mai detecta niciun fel de semnal de acest tip. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă îi suna mama, care abia scrie în Word, pentru că eu, care am pretenţia că nu-s chiar neştiutoare în materie de lucru cu calculatorul, m-am simţit mai umilită ca niciodată în încercarea mea firească de a pretinde ajutor, şi răbdare, şi bun simţ unora cărora le îndes lunar bani în cont. Iniţial, îmi răspunsese o duduie cu voce suavă, care habar n-a avut care-i baiul şi, după ce m-a plimbat prin o mie de setări şi prin indicaţii gen scoate firul, baga firul, pune o scobitoare în găurică şi apasă reset, s-a lăsat păgubaşă şi a zis că mă suna ea. Cum într-o oră n-a sunat, n-am avut de lucru şi-am revenit eu. Bineînţeles că tipa dispăruse din schemă, mi-a răspuns alt operator, deloc suav, căruia a trebuit să-i explic de-a fir a păr ce şi cum. Vorba vine “să-i explic”, pentru că mă întrerupea cu superioritate după fiece cuvinţel scos din gură şi m-a supus unui interogatoriu poliţienesc, menit să sublinieze cât de tută sunt eu şi ce mare sculă e el. L-am rugat, dacă-i ţâfnos, să mă paseze altui coleg, mai amabil, şi mi-a zbierat că el nu e plătit să facă pe telefonista.
Poluată fonic de acest cretin, chiar dacă până la urmă am restabilit wireless-ul, după o jumătate de oră eram cu nervii la pământ şi înjurăturile de Titan epuizate. Şi asta pe banii mei şi pe timpul meu, într-o societate în care aceşti mafioţi – şi nu mă feresc de sensul concret al cuvântului, nu e o metaforă – fac profituri uriaşe bătându-şi joc de clienţii care ar fi trebuit să le fie, conform zicalei, stăpâni.
Nu vreau să se simtă nimeni neglijat, aşa că amintesc şi de cei de la Vodafone, care m-au minţit că nu pot beneficia de o anumită ofertă dacă nu accept o cartelă sim în plus la contract – deci un alt abonament de plată. Până la urmă i-am prins cu minciuna, s-au oferit să-mi anuleze acea parte a contractului, dar rămâne fapta în sine: o corporaţie de nivel mondial încearcă să te fenteze ca la alba-neagra! Nu mai vorbesc de haosul din baza lor de date, de cum îmi trimit ei, drăguţii, sms, ca să plătesc naibii factura, asta la o săptămână după ce am plătit-o.
Ştiu că sunt scelerată şi latru aiurea pe blog, în loc să-i reclam la protecţia consumatorului, în loc să ies în stradă, cu pene lipite de fund, ca Mircea Badea, în loc să refuz orice fel de serviciu din partea acestor fiţoşi cu pretenţii corporate şi performanţe de aprozar. Poate dacă ne-am apuca toţi de mâine să citim mai mult, să facem sex mai des şi să frecăm netul mai puţin, poate dacă n-am mai butona atât telefoanele astea mobile care n-au semnal nici în centru de Bucureşti, poate dacă n-am mai saliva la ofertele lor de doi lei vechi, la minutele lor incluse, la toate gratuităţile care ascund capcane contractuale pe care le semnăm ca primarii, poate că atunci am fi trataţi cu mai multă consideraţie şi mai mult respect.
Lipsa noastră de vigilenţă e condamnabilă, e adevărat, dar lipsa lor de profesionalism nu încape scuze, oricât de naivi le-ar fi clienţii. Noi plătim, şi la propriu, şi la figurat, pentru prostia cu care înghiţim prostiile lor, dar ei când vor catadicsi să plătească? Şi de ce-ar plăti, până la urmă, dacă le merge şi-aşa…
PS: Pentru cei care se întreabă cum de a reuşit nebuna asta să se certe cu toţi, iată explicaţia: la serviciu aveam Orange, telefonul meu personal e pe Vodafone, acasă am cablu RDS, iar mama a rămas pe Romtelecom. Hai că de UPC nu m-am luat, dar sunteţi invitaţii mei! 🙂
Na, ca eu nu prea am multe de cartit 🙂
Am un telefon dragut, mititel ca un supozitor, luat pe puncte acum vreo doi ani si vad ca inca tine, desi n-a avut zile usoare. Pe la servici, a mai ajuns accidental in mana copiilor ce l-au folosit pe post de rontaitoare, caci dintisori aia nu mai vroiau sa iasa si ii mancau rau gingiile. Dar na, sa zic mersi, telefonul unei colege a ajuns fix in oala cu ciorba si copii se jucau de-a pescuitul acolo, deci am scapt ieftin 🙂
Ma inteleg cu Orange, desi ma cam irita ca nu pot trece pe un abonament mai mic ca valoare fata de ce am acum. Astept deci sa treaca cei doi ani, sau multiplu de doi caci nu mai stiu pana cand mi-e valabil contractul actual.
RDS e rezonabil cu exceptia momentelor in care imi pica netul si nu stiu ce sa-i fac. Dar astept si asteptarea mi-e rasplatita. Maximul a fost de o saptamana, timp in care am si uitat cam cum e cu viata virtuala 🙂
…
Am intins-o la pilates, zi frumoasa tuturor 🙂
Lotusule, la RDS, daca defectiunea nu se remediaza in 48 de ore de la data sesizarii, sunt obligati sa-ti scada din factura orele de nefunctionare. Bineinteles, trebuie sa stii asta si sa faci o cerere in acest sens.
Uite, d-aia esti tu asa de calma, ca mergi la pilates! 🙂
Alina, priveste si partea plina a paharului; la cat de incompetenti sunt, uneori mai uita sa taie semnalul de cablu dupa ce contractul a fost reziliat de aproape un an de zile…
Anca, ha ha ha! Mie nu mi s-a intamplat decat sa-mi taie cablul ca n-am platit, anticipat, factura pentru luna urmatoare. Asta acum ani de zile, intre timp legea a reglementat sa nu le mai dam astora de cablu bani in avans, ca la, scuzati, curve.
sunt niţel offtopic şi niţel grăbită azi (promit să revin pe seară cu lectură temeinică şi comentariu) voiam doar să te invit să ne fac o vizită azi… împreună cu milka! 😉
Ehehe.. Eu sunt la UPC. Sa nu crezi ca difera cu ceva serviciile lor fata de ale celorlalti. Pe langa faptul ca nu-mi ajung facturile acasa, si trebuie sa merg eu la ei sa platesc in loc s-o fac on-line, evident orice incercare de schimbare de contract trebuie sa se faca ca lungi negocieri. Norocul meu e ca am un sot insistent, care saptamana aceasta a reusit sa obtina o viteza mai buna la net, cu un tarif mai mic. Ma intreb cu cati ani ne-a prelungit contractul, ca eu am omis sa-l intreb si abia citind ce-ai scris tu mi s-a aprins un beculet ca ar fi putut sa ne lege de ei pe o perioada lunga de timp. Oricum… mai putin de un an nu cred ca are cineva…
psi, venim, venim! (cred ca te referi la blogul tau, nu la vreo alta intalnire pisiceasca! :))
Dana, firesc ar fi sa poti renunta la orice serviciu cand vrei, bineinteles cu un preaviz contractual de cel mult o luna, nu de pe o zi pe alta. Compententa serviciilor prestate n-ar trebui sa fie conditionata de longevitatea unei colaborari, ci invers. Daca voi, furnizorii, va faceti treaba cum trebuie, nici noi, consumatorii, nu vom rezilia contractul, ca n-avem motiv! Dar cum ei se stiu loaze, apeleaza la acest artificiu contractual, care ar trebui sa fie ilegal! Chiar o sa ma interesez ce se poate face, concret, in acest sens.
Tocmai am citit ca a murit Alex Leo Serban. Inca un om de valoare s-a dus. Imi placeau mult articolele lui din Elle, era sofisticat si incisiv, modern, deschis la minte si, cel mai important, avea umor.
Alina, pai sa-ti zic cum a fost cu RDS.
Pica netul. Si sun si vorbesc frumos, ca asa sunt eu. Mi se promite ca se rezolva urgent. Mai trece o zi si nimic. Si iarasi sun si iarasi ” buna ziua, ma numesc X, am si eu o problema, v-as ruga…”. Pe acelasi ton amabil mi se promite urgentarea cazului. Evident tot nimic. Spre sfarsitul saptamanii eram deja epuizata si ma consolasem cu ideea ca asta este, pana la urma, viata reala o bate pe cea virtuala.
Vine sora mea in vizita, o tipa super faina dar spurcata la vorbe .
Suna la RDS si le zice spumegand ca daca nu se rezolva in doua ore, face reclamatie peste tot si reziliaza contractul.
Si normal, dupa doua ore, netul meu mergea cu viteza luminii 🙂
…
Da, pilatesul calmeaza si iti da oaresce tonifieri ale spirirtului 🙂
…
Imi pare rau de Alex leo Serban, nu-mi vine sa cred parca ca s-a mai dus inca unul…
Lotusule, eu sunt o combinatie intre tine si sora ta: adica initial vorbesc frumos, dar daca mi se raspunde in doi peri sau arogant ma transform in diavolul Tasmanian! 🙂
Si am obs ca de vorba buna astia nu stiu, pana nu ameninti si nu te ratoiesti la ei, nu misca un deget.
Alina imi pare rau ca trebuie satreci prin atatea cu companiile de telefonie si internet. Cred ca si eu sunt ca tine… vorbesc frumos pana la un punc si apoi…intreb frumos” si cum spunei tu ca te chema? Ok draga… pot sa vorbesc cu supervisorul tau? Ah, tocmai nu e acolo? atunci cu seful lui… caruia ii mai explic o data care e nemultumirea mea si mai ales ca “Customer Service” ar trebui sa fie prima lor prioritate si ca nu numai ca ma voi muta la alt provider dar imi voi sfatui si toti prietenii sa fac la fel… In general am success si mai primiesc drept despagubire pentru nemultumirea mea si 10 dolari credit la urmatoarea factura. Pentru asta trebuie sa am timp si multa rabdare caci te pun pe hold de multe ori pana iti rezolva problema. Din pacate in Romania nu m-a bagat nimeni in seama cu aceasta tactica… acolo cred ca merge: sunt X-ulescu de la cotidianul/ televiziunea… vreau cu seful draga ca mi-a cazut internetul si maine va afla toata Romania ce servicii oferiti
Cristina, domnul de la Orange, de care am povestit mai sus, stia foarte bine ca cei care-i sunt clienti sunt companie de presa, ca suntem renumiti, ca putem sa-i facem antireclama, si nu-i pasa de nicio culoare. E vorba de revista la care am scris pana acum doua luni si la care nu eram numai editor, ci ma ocupam si de contractele administrative, de contabilitate primara, de facturi… etc.
Alina, atunci nu mai am ce sa spun!
Ce faci tu acum?
Ce se face revista fara tine… ca rezolvai cam multe?
Sau sa nu intreb?
Te pup
Cristina, mai bine nu intreba… Povestea e lunga si groasa. Si cica nimeni nu e de neinlocuit.
Alina, hai sa-ti ofer si un alt unghi de vedere la expresia ” nimeni nu e de neinlocuit “.
Personal, imi place varianta in care este un timp potrivit pentru a fi intr-un loc. Stai in acel loc, inveti ceea ce este de invatat, daruiesti ceeea ce stii, primesti ceea ce oamenii de acolo iti pot oferi. Apoi, logic cresti, ochii ti se deschid, cerni realitatea prin filtre perceptive mai complexe si mai rafinate, iar acel loc se poate sa-ti fie potrivit in continuare sau sa nu-ti fie. Fiind o alegere personala, ramai sau pleci.
Daca ramai, lucrurile sunt clare. Intre tine si locul cu pricina exista in continuare o compatibilitate.
Daca pleci, inseamna ca nu mai exista aceea compatibilitate, ati evoluat in ritmuri diferite si probabil e timpul sa treci la o alta etapa, unde vei avea altceva de invatat.
Si da, nu esti de neinlocuit, pentru ca in locul tau, va veni cineva care probabil se afla la acelasi nivel la care te aflai si tu cu ceva timp in urma. Deci altcineva, urmeaza sa invete o lectie.
Tu ai drumul tau, oamenii din acel loc au drumul lor.
Se pare ca dispozitia mea fiolosifica de dimineata, a intrat in prelungiri 🙂
…
Hai sa-ti suflu un secret: Cristina C e cea care mi-a soptit prima pe unde te-as putea gasi 🙂
Lotusule, tu esti un inger, dai mereu o aura suava lucrurilor care nu au niciun fel de aura, sunt numai zadarnicie si desertaciune. Stiu ca nu esti de acord cu mine, dar mai ales stiu ca n-o sa fii niciodata de acord (chiar daca ma intelegi, caci stiu si asta), si tocmai de aceea te admir. Ma bucur ca m-ai gasit, deci ii multumesc Cristinei! 🙂
Alina, citeam azi despre logoterapie si sensul vietii si zicea Viktor Frankl ceva de genul : esentiala este intelegerea naturii umane si compasiunea.
Mai adaug ideii, acceptarea unor lucruri si atunci cand le intelegi si cand nu le intelegi 🙂
…
Serios, nu sunt inger, sunt om, am picioarele bine infipte in realitate si dovada mai buna decat ca ciugulesc cas, ridichi si feliute de rosii, nu este . Ingerii nu mananca asa ceva 🙂
aşa cum am promis, am revenit. şi nu ca să te contrazic.
la finele anului trecut am încercam să reziliem contractul de telefonie cu vodafone, pentru că facturile tot creşteau şi convorbirile erau cam aceleaşi, iar din termenii contractului s-a ales praful şi pulberea. până la urmă am reuşit să le băgăm pumnul în gură, iar taxa de reziliere se va plăti mai vedem noi când…. în rate, în ciuda bombănelilor lor.
minunatul rds ne-a făcut surpriza să ne lase fără net o săptămână întreagă şi în ciuda telefoanelor zilnice şi a notării şi răsnotării sesizărilor- inutil să-ţi spun că înainte să sun îmi venea să iau o cutie de calmante- tot fixe şapte zile nu am avut internet, care pentru mine e ca undelemnul în mâncare.
cu cosmote nu am tangenţe şi romtelecomul a cam dispărut şi el din peisaj, iar orange, nici ei încă nu m-au enervat. dar asta nu înseamnă că-s lapte şi miere. cineva spunea că nu-i nimeni de neînlocuit, dar eu cred că problema e că-s toţi la fel… aşa că nu prea avem ce şi cu cine să înlocuim. e ca şi cu marfa proastă din magazine pe care oricum o cumpărăm.
Alina, intrebarea mea venea doar din dorinta de astii ca iti este bine. Sper ca da!
Si da, ai dreptate cand spui ca nimeni nu e de neinlocuit intr-un serviciu. Te afli acolo la un moment dat si cum eu te-am citit plina de entuziasm banuiesc ca si munca prestata de tine a fost la fel. Ia-o ca pe una din lectiile pe care trebuie sa le invatam in viata. Cu fiecare lectie ne apropiem tot mai mult de noi, cei adevarati si cresterea doare de cele mai multe ori.
Lotusulle tu poate crezi ca nu esti inger dar eu te asigur ca esti faorte aproape de ei!
Cristina, imi este chiar foarte bine, crede-ma, si cel mai bine imi este cu sanatatea, caci ajunsesem sa ma sting pe picioare din cauza oboselii, stresului si amaraciunii acumulate. Acum respir.
Lotusule, da de unde stii tu ce mananca ingerii??? 🙂
Cristina C, multumesc frumos :).
Alina, na ca la intrebarea asta nu stiu sa-ti raspund. Oare ce-or manca ingerii ? Asta daca mananca ceva, poate sa hranesc cu iubire, sac 🙂
Lotusule, noi toti amaratii ne hranim cu iubire, ma gandeam ca ingerii or manca si ei ceva mai de soi! 🙂
Alina, uite ca ai zis ce ai zis si eu o sa ma duc imediat la culcare, asa cumva fericita. Vorba asta, e vorba mare : ” noi toti amarati ne hranim cu iubire” si poate intr-o zi, o s-o transformi intr-o postare. Probabil de aceea iubirea e cea care ne apropie cel mai mult de ingeri si probabil tot de aia si datorita ei, ne putem depasi conditia de humanoizi amarati, devenind nemuritori prin iubirea ce-am simtit-o si daruit-o.
In pijamale de data asta albastre, zic si eu, nopate buna sa fie, tie si tuturor 🙂
Alina, Romania nu este cunoscuta pt calitatea Industriei Serviciilor, acest lucru este stiut. Insa ce se intimpla aici este foarte stresant si eu le spun prietenilor mei ca ma rog pt ei sa nu innebuneasca. Ma refer la tot ce inseamna servicii (telefoane, taxare, finante, asigurare, etc).
Va doresc sa aveti putere sa va luptati fara sa va consumati.
Eu iubesc tot ce inseamna comunicare si pt cei care au inventat telefonul, Skype, messenger, etc, am toat admiratia si recunostinta. Ce au facut companiile cu aceste descoperiri este o alta poveste. 🙂
Noapte Buna tuturor, de data asta in pijamaluta roz, cu cite o inimioara rosie insotita de cuvintele “The Queen of hearts”. 🙂
Ma indrept si eu spre patut, impijamalata in portocaliu. 🙂 Noapte buna!
Uite, cand s-a culcat toata lumea am venit si eu….. Acum am respirat si eu un pic si am ajuns pe aici, dar, chiar daca voi visati frumos la ora asta…eu tot va vorbesc :
Alina,mai bine si mai corect de atat nu putea nimeni descrie aceste situatia. Eu am inteles ca lucrurile scrise si cu numar de inregistrare sunt luate in seama si o perioada am facut-o….A fost perioada cand eram decisa sa sanctionez tot ce nu-i corect, ma ambitionam sa duc pana la capat orice sesizare/reclamatie/…….. Parte din ele imi dadeau satisfactia ca am schimbat ceva…….alta parte insa ma transformau in Oana Zavoranu …….
Consumul de energie e foarte mare…….iar idolenta celor din jur de aceasi dimensiune…… pentru ca stii, in definitv, nimeni nu-si poate permite mai mult decat ii permiti tu………
Ganduri bune !
deniss, bine ai spus ca “nimeni nu-si poate permite mai mult decat ii permiti tu”… Din pacate le permitem celor din jurul nostru mai mult decat ar trebui si o facem din varii motive: de teama, din comoditate, din neputinta, din nestiinta de a ne apara drepturile. Si uneori le mai permitem din dragoste… Vina e mereu impartita.
Ganduri bune si tie si-o duminica frumoasa tuturor! 🙂
Alina, mult noroc in noua casuta:)
Blanca, multumesc! 🙂
Pe mine cel mai tare m-au enervat cei de la Vodafone. Aveam 2 abonamente, unul personal si unul pe care-l folosea altcineva. Pe cel de-al doilea, la un momentdat, am vrut sa-l inchid, expirase demult perioada contractuala. La o reprezentanta Vodafone, sub nici un chip nu m-am inteles cu angajatul respectiv. Furioasa, am incercat sa sun, sa vorbesc cu un reprezentant insa dupa ce m-a plimbat robotul prin 10 meniuri, n-a fost chip sa pot lua legatura telefonic cu cineva din cadrul companiei. Am incercat pe my vodafone sa blochez apelurile de la acel nr, insa nici asta n-am putut. Eram in situatia caraghioasa in care desi pe numele meu, abonamentul era folosit de altcineva, iar eu plateam. Intr-un final, le-am transmis un e-mail suparat si m-am racorit. Mi-au raspuns in cateva ore si mi-au indicat niste numere unde pot suna sa vorbesc cu cineva din cadrul companiei. Imagineaza-ti ca mi-a raspuns tot robotul si am luat-o de la capat.
Alina, lipseşte ceva foarte util la “comments”: data şi ora postării acestora. Vorbeşte cu administratorul site-ului să activeze opţiunea din “general settings”. Spunea Deniss că “a venit şi el la ora asta…”. Şi eu am venit tot la ora asta şi sunt tare confuz că nu ştiu când este “ora asta”. Cred că este aceeaşi pentru toţi.
Să ştii că îngerii se hrănesc cu nori. Dacă este senin, înseamnă că le-a fost foame şi trebuie să te uiţi fix printre ramurile de cais înflorit ca să le vezi siluetele în zumzet de albine.
Dacă este înnorat, înseamnă că îngerii sunt sătui, dorm, iar Aghiuţă plânge cu lacrimi a potop.
Dacă Busu dă asta pe post, apăi de la mine ştie…
ODLM, nici nu mai conteaza ora la care ai scris si asta pentru ca ai facut-o intr-un fel absolut superb 🙂
Alina, ai vazut , ODLm stie cu ce se hranesc ingerasii 🙂
Mda…..eu am ajuns la concluzia ca indiferent de chestia reclamata…ei au dreptate…nici nu se poate altfel in tara in care traim…
Eu tocmai m-am intors de la Barcelona si am un cost de vre-o13 euro, pe care,dupa tarifele lor de roaming nu prea aveam cum sa-l fac…ca de’ am stat o saptamana nu o luna…dar oricum nu are nici un sens sa incep sa-mi stresez neuronii tocmai relaxati…..
Chestia cu OPC-ul e buna, eu am practicat-o de cateva ori:de la reclamatii in magazine in care cumpar produse vrac si m-au pus sa platesc punga, pana la gigantul Vodafone….
Se pare din oaresce motiv nu le plac controalele… 😀
Alina,
Ce să mai spun şi eu… după ce am citit tot ce ai scris tu şi ceilalţi?
Am început de ceva vreme(nu ştiu dacă am încetat total vreodată) să fac ce ziceai tu că ar fi mai bine să facem de mâine…
Nu cu mult timp în urmă te simţeai certată că nu te concentrezi pe lucrurile mai frumoase… aşa percepeai tu, dar eu nu mi-am permis să fac asta… în schimb, revenind şi la lectura pe net, constat că ne place răul(am zis, am citit tot) şi nu facem decât să-i alocăm spaţii largi şi aici, nu doar în viaţa noastră cea de toate zilele din această minunată ţărişoară condusă de aceşti oameni minunaţi pentru binele unui popor minunat care nu mişcă o piatră nici măcar atunci când semeni de-ai lor mor în faţa spitalelor care, ce să vezi, tocmai au fost închise… păi dacă noi permitem aşa ceva, ce spui tu e ca o plăcere de demult, când mergeam la film la matineu…
Scuze Alina… deci ce ai mai citit? Ce flori ai mai mirosit? Ce apus sau răsărit ai mai privit?
Vă rog să n-o deranjaţi! Alina este îndrăgostită şi de abia acum a sosit acasă, îşi bea ceaiul, işi leagă fundiţele şi zâmbeşte la ziua ce-a trecut.
madi, ma bucur ca nu-mi spune lumea ca am exagerat, din povestile voastre reiese ca situatia chiar asa e: maronie! Sau de fapt trebuia sa ma bucur daca exageram…
Lotusule, ODLM stie foarte multe lucruri, ma miram sa detina informatii lacunare tocmai in privinta ingerilor! 🙂
irina, nu stiu de ce am impresia ca pe colosii astia din comunicatii ii doare-n relee de drumurile noastre la OPC…
Leo, stiu ca nu contenesc in a nu-ti face pe plac, dar promit ca si atunci cand ma voi transforma in taurasul Ferdinand (varianta lui calma, aia care miroase flori), tot de aici, de pe blog, vei afla.
ODLM, habar n-am de ce commenturile voastre sunt atemporale, o sa ma interesez despre cum se poate remedia situatia. Cat despre ultimul tau comentariu, ce sa zic…sa ai tasta aurita! 🙂
Alina, scuze, dar Leo are dreptate….
eu una incerc sa ma inconjur de frumos….azi am cumparat o bromelia….si lalele…si muscate pentru balcon….some jazz…some rock….
..si ma doare in cot ca merge prost internetul….pur si simplu nu-mi stric ziua cu asa ceva…..
situatia e “cacao spre maro” in lumea tehnicii….dar sa nu devenim independenta de ea…
pardon vroiam sa spun dependenti…ce am? e frig aici…e aprilie?….
chiar foarte capricios…
uffff….ori merg la logoped….ori????
Dana, lasa logopedul, e absolut de inteles ce ai scris 🙂
Cred ca asta e si ideea, ca traind in realitate, asa cu piciorusele bine infipte in glod, sa nu uitam si sa cautam frumosul.
Stii ce e dragut ? Ca privind din unghiuri variate, fiecare are dreptate:
Leo are, Alina are, noi doua clar ca avem, restul lumii asisderea.
M-am tot gandit la asta si mi-am zis ca doar intelegerea profunda a firii umane, a varietatii ei e cea care ne salveaza de autolimitare si rigiditate.
Sunt topita dupa flori in ghiveci. Momentan am plantat patrunjel si marar si sunt voioasa ca din pamant si-au scos capsorul niste tulpinite verzi si fragede.
🙂
draga Lotusull….da avem toti dreptate….si-atunci io pe cine contrazic???? 🙂
esti de invidiat….desi mi-e bine acum…citindu-te imi vine sa zburd….SINCER….
o seara frumoasa! mai vorbim…ne mai ocoshim…
Dana, liber la zburdat, asa ca un iedut dragalas.
Si pe cuvant de cercetas, ca daca mai apare si Alina ca o pasnica Ferdinanda, cu flori roz ( ca-i place rozul ) in plete si adulemcand micsunele, e deja ideal.
Eh, zic si eu, prea scurt timpul aici pe pamant, sa-l pierdem contrazicandu-ne. La ce bun, zau asa ? 🙂
Helooo, iata si o veste buna, sa nu mai ziceti ca nu-s in stare si de de-astea: am un job nou si frumos, muncesc cu drag si spor, si de-aia am cam disparut din peisaj. Dar imi intru eu in ritm si revin, ca nu scapati voi de mine! 🙂
Dana, ai vazut ce intutie am ? Tocmai ce ziceam de Alina si din etern, hop si ea 🙂
Alina, ne bucuram, munceste cu spor acolo si noi facem la fel 🙂
Alina, stii cum se zice : “ti-ai schimbat locul, ti-ai schimbat nororcul” , asa ca pregateste-te pentru tot ce-i mai bun , tot ce-i mai nou (!?!?!), tot ce-i mai frumos…… Ai schimbat serviciul, schimbi si statutul, schimbi tot….in mai bine,evident.
Felicitari Alina!
sa-ti mearga bine si sa-ti fie bine!
Buura-te in fiecare clipa!
Alina…sa-ti mearga bine la noua firma…..sper ca ai colegi faini..
BRAVO! sa fie totul in culoarea ta preferata….
lotusull esti dragutza foc…..ador mieluseii dragii de ei…astept si vremea frumoasa ca sa pot zburda mai usor….aici e frig…..
De abia astept sa imi reziliez abonamentul la Vodafone. Sunt infecti. Sunt clienta de 7 ani si nu am nici o facilitate la abonament. De cand cei de la cartela cu 3 euro au o multime de sms incluse, minute nationale, internationale. Eu dupa 7 ani , am 30 de minute lunare in Vodafone.
MarMar, bine ai venit pe blogul meu! 🙂
Cat despre rezilierea abonamentului, mi-e sa nu cazi din lac in put, daca semnezi contract cu altii. Si eu am avut pana de curand 30 min gratuite, desi sunt clienta lor de 10 ani, insa am trecut la abonamentul Complet 500, cu 500 min in retea si 50 min nationale. Incearca-l pe-asta, dar fii vigilenta, ca sa nu-ti bage pe gat vreo cartela sau alt abonament “bonus” pentru care pana la urma vei plati. Deci nu accepta nicio gratuitate in plus si totul va fi ok. Succes! 🙂
Fetelor, va multumesc tuturor pentru urarile de bine! 🙂
Imi amintesc ca acum un an m-a sunat o d-soara de la Vodafone sa imi propuna o oferta de internet pe mobil. Am devenit un pachet de nervi la auzul acestei propuneri. E usor de verificat ce tip de telefon utilizeaza un client. Exista o optiune simpla.Din pacate pt ei, am lucrat si eu in trecut pt o companie de telecomunicatii .D-soara imi oferea un serviciu care nu era suportat de telefonul meu, la acea vreme o “herghelie” de telefon care abia mergea, depasit oricum de tehnologie si fara optiunea de internet pe el, gratie conditiilor contractuale care imi permiteau un telefon peste un an abia, desi primul nu m-a tinut pe cat am semnat, fiind nevoita sa il inlocuiesc provizoriu.
Asa ca i-am raspuns negativ si am facut si o sesizare.
Nu am sa mai semnez cu altii. Voi utiliza serviciile pre-platite. Intre timp mi-am luat si un telefon mobil la liber care imi place mult, asta ca sa nu cad in plasa lor cand ma vor suna sa incerce sa ma razgandesc. Acum 2 ani au reusit cu un amarat de telefon.
Alina, si eu ma bucur pentru noua ta slujba! Sper ca intr-o buna zi sa ne spui si noua despre ce este vorba; daca nu, dam noi de tine! Cum te-am gasit aici o sa te gasim si-n gaura de sarpe… santem pe urmele tale 🙂
Ce am mai ras… e a doua oara cand citesc articolul asta. Am vrut sa iti scriu, dar uite ca am avut nevoie de doua citiri… Acum imi dau seama de ce! Pentru ca ai spus tot! :)) Acasa nu mai vorbesc pe fix de ani. Ai mei au tinut sa schimbe Romtelecom cu RDS/RCS. Au avut o oferta buna si tanti mai tralala de pe scara i-a convins pe majoritatea. Dupa un timp RDS si-a luat-o in cap. Romtelecom a scos oferta mai buna, dar prea tarziu. Oamenii nu au chef sa mai schimbe iar si ii suporta pe astia cu R(de la retard) care nu sunt in stare sa anunte ca s-a depasit un termen ci taie telefonul direct… dar na, oricum nu il foloseam.
Multe de zi, prea plictisiti sa mai facem ceva, toti sunt o apa si-un pamant. Mielusei pana obtin ce vor, dupa aia Dumnezeu cu mila…
Andres
PS. Felicitari pentru job 😉 Sa fie totul asa cum iti doresti! te imbratisez cu drag!
Camellia, nu e niciun secret, am vrut doar sa mai treaca putin timp, sa ma linistesc, sa ma obisnuiesc, sa apuc sa ma integrez in atmosfera.
Acum lucrez in trustul Sanoma Hearst, editor pentru revistele Femeia si Femeia de azi, Sanatatea de azi, Mamica de azi (plus alte revistute dragute de pe la ei…) 🙂
Mi-e bine si mi-e frumos, am colegi simpatici si entuziasti, si sper sa continue totul pe cat de bine a inceput! 🙂 Tineti-mi pumnii!
Gandurile mele bune, Alina!
andres, Marilena, multumesc mult!!! 🙂
Alina, imi plac revistele astea. Las’ sa fie cu noroc!
am revenit.ce spui de nume .multa bafta in noul job. sa fie cu noroc.
camellia, eu aveam idei preconcepute, aveam capul plin de fumuri glossy, dar am descoperit aici oameni care scriu cu frumos si cu pasiune. Si mai sper sa descopar (deja semnele sunt bune) organizare, corectitudine, neincrancenare, fair play in relatia sef-angajat. Mi-e foarte dor sa descopar OAMENI.
larisza, e perfect! Multumesc mult, vezi ca vine vremea de gratar! 🙂
Si inca ceva, ca nu vreau sa creez confuzii: blogul meu va ramane aici, pe Boncafe, nu (mai) plec nicaieri! 🙂
unde vrei sa facem gratarul? La mama, la tine acasa sau la Coca( mama ta)?
Unde preferi 🙂
Pai n-ai zis ca ma duci la Magura?? 🙂
cred ca la Magura este inchis si urat. Nu mai este cum a fost demult, demult, cand eram noi………………..
dar putem sa facem la mama. Vb cu Coca sa intervina si ea.