29 Apr 2011 Şi fu o nuntă ca-n poveşti…

Am urmărit azi, cu disimulată emoţie, nunta regală dintre William şi Kate. Alături de colegii mei de birou, strânşi ciorchine în faţa televizorului, am încercat să fac mişto (şi chiar am reuşit) de apariţiile fastuoase de pe covorul roşu, de muzica solemnă din Westminster Abbey, de începutul de chelie a mirelui, de obrajii rozalii ai mai tânărului Henry, de outfitul galben citron al reginei-bunică, de Camilla îmbrăcată în camel, de pălăriile ciudate ale damelor, de plozii cu sânge albastru ce se zbenguiau pe acolo, de sfiala miresei când repeta jurămintele, de îndărătnicia cu care William îi îndesa verigheta pe deget.

Însă dincolo de toate aceste motive de hăhăială, undeva ascunsă în carapacea ei, inima-mi tresălta de drag şi de admiraţie, iar simţurile mi se delectau cu frumuseţea gesturilor princiare, cu felul delicat în care păşesc damele din lumea bună, cu zumzetul discret al conversaţiilor dintre oaspeţi, înainte de începerea ceremoniei, cu somptuozitatea decorului din imensa catedrală, cu înţelepciunea vorbelor menite să-i unească, pe vecie, pe cei doi miri, în faţa supuşilor din regat şi a lui Dumnezeu.

În peisajul vulgar al zilelor noastre, aceste transmisii TV ne-au făcut şi pe noi, scuipătorii de seminţe, băutorii de bere, mâncătorii de mici şi ascultătorii de manele, părtaşi ai unei supreme lecţii de eleganţă şi distincţie. Bineînţeles, s-au găsit câteva fufe care să declare pe forumuri că ele nu se uită la prostia asta. Pun pariu că dacă triluia Adi Minune, se uitau.

Lumea monarhilor poate că are păcatele ei, ipocriziile ei, mizeriile ei poleite cu aur şi bătute în diamante, dar la capitolul maniere fine tot avem de învăţat ceva de pe urma acestor manifestări regale.

Îmi amintesc de o discuţie pe care am purtat-o acum mulţi ani cu o prietenă bună. Vorbeam şi ne ciondăneam opinând despre cum e bine şi frumos să te comporţi într-o situaţie sau alta. Cărţile de maniere elegante se contrazic în anumite privinţe, unele îndemnuri par depăşite în raport cu secolul în care ne aflăm… Mă rog, la un moment dat ajunseserăm cu discuţia la capitolul “cum trebuie să-şi ţină picioarele un bărbat, când stă pe scaun”. Iar Andreea, prietena mea, mi-a spus: “Păi caută o imagine cu prinţul Charles şi vezi cum le ţine el. Aşa trebuie. “

Într-o societate modernă, în care pentru mulţi monarhia pare desuetă, o simplă maşinărie de trăit pe banii poporului, măcar asupra unui aspect am putea cădea de acord. Că uitându-ne la regi şi regine, la prinţi şi prinţese, la nunţile lor cu alai, la veşmintele lor fine, la paşii lor demni şi la vorbele lor măsurate, putem învăţa câte ceva despre nobleţe, stil şi bun gust. Şi să aplicăm, apoi, măcar pe sfert, din ce am învăţat.

Dar să revin la William şi la Kate…

În visele cu care femeile independente de azi se ruşinează, apar un prinţ, o prinţesă şi, obligatoriu, o dragoste până la cer şi înapoi. Apare o rochie ca o spumă de nori, apoi un văl lung, purtat de îngeri, şi-o tiară ce-l ţine captiv, într-un dulce prizonierat, pe însuşi Luceafărul de sus…

În visul nerostit al oricărei femei doborâte de iubiri mincinoase şi de mezalianţe sufleteşti greu de îndurat, apar întinderi parfumate de flori gingaşe şi albe, precum cele din buchetul de nuntă ce se sprijinea azi pe încheietura fină a proaspetei ducese de Cambridge.

În visele noastre ascunse, în speranţele noastre oprimate de pragmatism, toate am vrea să fim, măcar din când în când, măcar o singură şi splendidă zi, prinţese. Ziceţi voi că nu-i aşa…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

24 Responses

  1. 1
    Dana 

    Frumos mai scrii, fata draga…

  2. 2
    lotusull 

    Alina, ca sa-i continui ideea Danei, da – frumos si adevarat mai scrii fata draga.
    Desi nu scuip seminte, nu beau bere, iar mititei imi cam provoaca indigestie, m-am uitat, asa printre picaturi, la nunta regala. Si mi s-a incretit pielea pe mine, la scena sarutului ( minutul 25 , n-am cum sa uit asta ).
    Dincolo de toate, de eticheta/ rang/ imagine, ramane bunul simt. Si acesta n-are de-a face cu sangele albastru, verde ori roz ciclam ce ne curge prin vene.
    Iar un barbat trebuie sa-si tina picioarele asa ca un barbat, demn si bine infipte in pamant. Si bineinteles sa aibe privirea inainte, coloana vertebrala, pasiune, un strop de nebunie, maturitate, intelepciune…cred ca tocmai am schitat profilul unui print 🙂
    Nu stiu cat mi-ar place sa fiu printesa, dar stiu sigur ca uneori m-am simtit ca o printesa. Alteori, ca o fetita cu chibrituri. Dar eu zic ca tot nu-i rau, bine ca n-am ajuns in postura de Baba Cloanta.
    Sa aveti zi buna cu toti si toatele 🙂

  3. 3
    Moi 

    Alina, ai subliniat exact ceea ce si pe mine m-a impresionat si ma impresineaza la ceea ce am vazut ieri si la monarhii, in general.
    Poate o sa par putin prea intransigenta dar chiar cred ca tine de sangele albastru un comportament impecabil in societate. Ma refer in general, nu in situatii deosebite cand s-a intamplat ca si sangele albastru sa se reverse si sa dea pe dinafara intr-un rosu atat de aprins ca pare de-a dreptul tiganesc. 🙂
    Cred insa cu tarie ca avem ce invata de la casele regale si intorcandu-ma la ceremonia de ieri, pot spune ca a fost perfecta, asa cum ne asteptam sa fie. Nu mai spun altceva pentru ca s-au spus destule cuvinte frumoase pana acum si sigur se vor mai spune. Lotusull are dreptate cand spune ca bunul simt este foarte important si tine de educatie si sigur il intalnim si la ceilalti oameni, intr-o masura mult mai mica raportat la intreaga populatie.

  4. Din ce în ce mai puţine sunt ţările în care eleganţa princiară dă lecţii republicilor cu o gloată de uninominali prinşi cu fofârlica.
    Aş prefera să fiu supus al curţii, decât supus la cazne într-o republică a poporului de cetăţeni cu ceafa în falduri, mărginiţi doar la rolul de “aşa nu” de la gazeta de perete a punctelor vamale, româneşti desigur…
    Nu pot visa la a fi prinţ, prinţesă cu atât mai mult, dar măcar un cal alb pe care să-l mângâie ducesa de Cambridge, sau Oxford, sau Manchester United, aş putea fi. I-aş lua pe amândoi cât sunt de frumoşi şi de tineri şi i-aş plimba până la Viscri, cu o plăcuţă de înmatriculare “Just married” şi cu cutii goale de bulion zornăind în coadă. Un cal alb nu poate fi ridicol cu aşa o încărcătură emoţională şi fizică.

  5. 5
    Odille 

    Alina, felicitari pt aceasta postare atit de minunat scrisa. S-a intimplat sa fiu intr-un restaurant cu o foarte buna prietena, cind a avut loc ceremonia. Cum aveau un TV mare, ne-am uitat cu placere, impreuna.
    A fost o nunta foarte frumoasa si eleganta, insa mie imi este draga ideea de nunta in general. Este asa de incarcata cu dragoste, cu emotii puternice, cu vise spledide si cu promisiuni, incit toti cei prezenti parca traiesc un basm.

    Insa, nu cred ca trebuie sa fie cineva print, sau printesa pt a ne da lectii de bune maniere. Intr-o societate civilizata, bunele maniere ar trebui sa fie la ordinea de zi.

    Generatiile trecute au stapinit aceasta arta, care, insa s-a cam pierdut in Romania zilelor noastre.

    Iti voi da un exemplu, care poate acum ar parea exagerat, al unui unchi din familia mea, cu citeva generatii inaintea noastra. Se spunea despre el ca statea intotdeauna in casa numai in pantofi, niciodata in papuci, pt ca in fata unei femei-doamne, nu poti sa stai decit incaltat.
    ( Bineinteles ca a ajuns la Canal, detinut politic, de unde a iesit abia in 1964, cred).

    Si nu avea singe albastru, era numai educat, asa cum erau cei din generatia lui.

  6. 6
    CristinaC 

    Da Alina, ai scris frumos si drept.
    Si eu am auzit ” draga eu am fost democrat si monarhiile ma enerveaza… sunt anacronice.”
    Asa o fii pentru unii carora de fapt le e ciuda ca nu pot fii asa ca ei, cei pe care toti i-am admirat ieri, chiar daca multi nu au recunoscut.
    A fost o coborare din poveste aici printre noi cei care doar am citit despre asa ceva.
    A fost o nunta minunata si totul e fost perfect. Pana si soarele care a rasarit la momentul potrivit sa le spuna ca daca ei vor vrea vor fi fericiti de-a pururea si o zi.

  7. 7
    Odille 

    Alina, iti voi arata rochia de care m-am indragostit. Este a 15-a imagine, rochia de un albastru – paun, purtata cu palarioara aceea albastra, in forma de floare.

    http://royalwedding.yahoo.com/photos/sets/1085/Notable-wedding-guests.html

  8. 8
    lotusull 

    Moi draga, am ramas la ideea ta cu sangele albastru. Probabil ca are si el rolul lui, dar imi spun : uite la Kate cat este de delicata si de frumoasa si nu are sange albastru.
    Ma intrebam daca Briana, printesa noastra cu iz autohton are sange albatru, ca e cam atipica pentru o printesa.

    ODLM, ai fi un murg alb pe cinste.

    Odille, rochita aceea e frumoasa si chiar e foarte albastra.

    Cristina C, te salut cu zambet frumos.

    Tuturor, un smile 🙂

  9. 9
    Alina Grozea 

    Am adaugat postarii o fotografie oficiala, care imi place foarte mult. Mirii sunt frumosi, iar plozii aia de vitza nobila, adorabili! 🙂

    Dana, multumesc… Nu ca ma alint, dar aseara tarziu, cand am scris si am postat, chiar am avut impresia ca e un text slab. Si inca o mai am, dar daca voua va place, nu pot decat sa ma extaziez! 🙂
    Lotusule, ai dreptate cu bunul simt, il putem intalni la toate categoriile sociale – si asa ar fi normal, sa-l intalnim – , insa inteleg si ce vrea sa spuna Moi. E vorba de fineturi de comportament, de modul de a fraza, de o anume postura, de un simt inradacinat al elegantei, pe care numai cei din familii vechi, aristocratice, il au. Cat despre Kate, si-a insusit bine rolul, ramane de vazut cat o sa-i ia pana calca stramb – la eticheta ma refer, pentru ca daca n-o ai in sange, e greu sa fii natural non stop, respectand-o.
    Ca sa dau un exemplu – rautacios, stiu – uitati-va la actritele de la Hollywood, la Oscaruri. Unele pot sa-si puna si pe mama lu Armani pe ele, ca tot parca au un aer rigid, de fund de Texas, sau ma rog, de pe la ce coada a vacii se trag. De anumite “dive” de pe la noi, nu mai vorbesc…. ca si asa or sa ma injure destui dupa remarca de mai sus.

    ODLM, oi scrie eu frumos, cica, dar tu scrii si mai si! 🙂 Si mai hazos! Imaginea calului alb cu zdranganele de coada ma face sa rad cu gura pana la urechi – deci nu ca o printesa, asta e, sunt din Titan! Pardon, din Colentina, in urma mutarii care mi-a mancat ficatii.

    Odille, din pacate bunele maniere nu sunt la ordinea de zi. Dimpotriva, as putea spune. Asa ca lectiile sunt binevenite de oriunde ar veni. Insa daca avem indoieli, daca nu vrem sa dam gres, tot la aristocrati e bine sa tragem cu ochiul…
    Rochia e superba, ma refer la cea care ti-a placut tie… Mie cam toate mi-au placut, toate cucoanele, cu foarte mici exceptii, aratau impecabil. Criticii de moda nu cred sa aiba prea mult de lucru, lorzii astia stiu sa se imbrace, ce mai tura vura. Si stiu sa poarte ce imbraca, asta-i si mai important.

    Cristina C, imi place cum ai spus: “fericiti de-a pururea si-o zi.” Ziua aia dupa “de-a pururea” face toti banii, cred. Pardon, lirele! 🙂

    Lotusule, Briana Cardaja are sange albastru, desi se cam dezice de el si coboara in popor. Insa daca o urmaresti cu atentie, vei observa ca vorbeste ca cei din lumea buna – nu ma refer la vocabular, ci la intonatie. Toti astia mai “de rasa” vorbesc pe un ton egal, fara inflexiuni vocale prea evidente. Si cand se cearta o fac tot asa, molcom, fara sa se “chiraie”, cum zice mama.

    Cat despre mine, sunt in afara oricarui pericol de a deveni printesa, ca-mi place sa sparg seminte – de dovleac – si sa mananc mici. 🙂 Ai vazut ce slaba e Kate? Crezi ca ea pune gura pe carnati? 🙂 Ups…

  10. 10
    lotusull 

    Alina, acuma dupa ce ti-am citit comentariul cel luuung, sunt aproape sigura ca am ceva sange albastru, macar printr-o vena, asa tur-retur 🙂
    Zic asta pentru ca este imposibil sa se certe cineva cu mine, eu la randu-mi nu ma pot certa si daca zic totusi ceva, e ” fara sa ma chirai ” si fara sa tip 😛
    Si nu injur, singura chestie mai iesita din comun e ” spuma marii ” , desigur rezevata momenetelor cand sunt foarte nervoasa.
    Ultima propozitie n-am citit-o 🙂

    Una peste alta, fotografia ce-ai postat-o are ceva din ” ca pe vremuri “, parca numai bunica mea mai statea asa in fotografii.

  11. 11
    CristinaC 

    lotusull… ti-am spus eu ca si tu esti coborata din poveste… am o prietena ca tine, de fapt e cea mai buna prietena a mea,…careia pot sa ii spun ca se sfarseste lumea maine daca nu injura si ea macar odata… si lumea atunci s-ar termina.

  12. 12
    lotusull 

    Cristina, nu stiu daca e bine sau rau asta 🙂
    Citisem undeva ca injuraturile au efect pozitiv atunci cand nu sunt folosite excesiv , ci doar ca modalitate de descarcare a tensiunii.
    ( Ma gandeam in timp ce scriam ca acusica o sa apara Alina si o sa zica ca ea injura 🙂 )
    Acuma oricum n-am nimic cu nimeni, fiecare sa vorbeasca asa cum simte. Singurul lucru ce mi-e greu sa-l tolerez este cand cineva foloseste doar limbaj coprolalic, in rest 🙂

  13. 13
    CristinaC 

    E bine lotusull… iti spun eu, ingerii si zanele bune, coborate din poveste nu stiu asta.
    Sa stiu ca si eu mai injur… ca si Alina. Niciodata pe cineva… in genereal o situatie si da, te racoresti… se descarca tensiuni.. Se vede ca n-am sange albastru si nu ma trag din vite aristocrate.

  14. 14
    lotusull 

    Ei Cristina, eu zic sa nu-ti faci griji pentru niste injuraturi.
    Ceea ce conteaza este omenia. Si faptele bune si poate marunte ce le facem in jurul nostru. Si capacitatea de a vedea frumosul acolo unde el exista.
    Uite, prietena mea cea mai buna ami injura. Ca sa nu mai zic de sora mea cea sloboda la gura 🙂
    Asta nu schimba cu nimic faptul ca sunt Oameni.
    🙂

  15. 15
    nuami 

    nu zic nimic- atita doar ca ai dreptate, ca ai surprins esenta-demnitate , noblete , bun gust , educatie …sa ne uitam zici dupa Print …de dragul tau o sa ma uit !si daca vine …il iau de mina si-l aduc la tine …ti-l aduc …tie!

  16. 16
    Alina Grozea 

    Nuami, draga te tine, te vad in stare sa iesi la vanatoare de printi pentru mine! 🙂

    Fetelor si baietilor, faceti va rog o vizita la Nuami pe blog, ca a postat un text superb de-al lui Nicolae Steinhardt. Il ador pe omul asta, Jurnalul fericirii e cartea mea de capatai. El stie sa prezinte credinta, religia, dintr-un unghi prietenos si corect, din punctul meu de vedere. Merita sa-l cititi, va va lumina sufletul…

  17. 17
    camellia 

    Alina, acum vreo luna de zile – cand am avut buget pentru carti- “Jurnalul fericirii” era singura care lipsea din librarie. In jurul meu nimeni nu are cartea; motivul pt care vreau sa o citesc este tocmai aceasta abordare a religiei (despre care am auzit)cu care si eu am o problema.
    Frumoasa prezentare a nuntii, asa cum numai tu stii sa faci!
    Iti doresc sa apara si printul tau, sa chefuim si noi cu maniere sau fara…

  18. 18
    irina 

    E drept…ca in povesti fu’ nunta…
    Si eu m-am uitat vineri timp de 2 ceasuri cum vin palariile, cum vin mirii si capetele incoronate, cum se casatoresc si asa mai departe….
    Eu detest nuntile: urasc cum un lucru asa de frumos si inaltator se transforma in societatea noastra( si mai ales in tarisoara asta) intr-o caterinca de zile mari, cu mult tambalau, nervi si barfa!
    Mi-a placut la nebunie nunta regala pentru ca cei doi erau frumosi, indragostiti si pentru ca o ceremonie cu aproape 2000 de oameni a reprezentat maximul de eleganta si discretie pe care il puteam vedea…
    Mi-a placut simplitatea,decenta si felul in care au fost uniti doi oameni in fata lui Dumnezeu, doar ei doi, fara o armata intreaga de nasi, fini, cumetri si neamuri care mai de care mai bagator de seama…
    E drept ca undeva spre vineri seara deja eram suprasaturata de aceleasi si aceleasi imagini..insa cum a concluzionat un bun prieten de-al meu: nu e mai bine sa vedem nunta regala decat divorturile: Moni-Iri sau Oana-Pepe?
    Ps: mi-a placut mult printul Harry…simpatic, ciufulit, pus pe sotii si traand cu ochiul la mireasa a reusit sa transforme o ceremonie regala rigida intr-una calda si mai aproape de oamenii fara sange albastru..

  19. 19
    Alina Grozea 

    camellia, cauta mai bine Jurnalul fericirii, ca merita s-o gasesti… Poate la Diverta, ca acolo au multe titluri… Sau pe net!
    Cat despre cheful de nunta, mi-ar placea cu maniere la inceput si fara maniere dupa miezul noptii, cand suntem toti mai troscaniti! 🙂

    irina, e adorabil printul Harry – (acum am vazut ca i-am scris numele gresit in text – deci cum e bine Henry sau Harry, ca pe net scrie in ambele feluri?). Numai ca nu recunosc ca-mi place pustiul, sunt prea batrana sa o fac! 🙂 Chiar, si mie mi s-a parut ca trage cu ochiul la Kate, o avea fantezii cu proaspata lui cumnata? 🙂

  20. 20
    andres 

    Printesa am visat sa fim cu toate, macar o data in viata. Si unele mai visam inca. Dar o singura data, nu mai mult. Devine obositor… adevarul e ca nu e chiar usor sa poti pe umerii privirile intregii lumi, sa porti eticheta cu capul sus si fruntea senina, sa nu poi manca fructe de pare (apropos de interdictiile printesei noastre)…

    A fost o nunta superba, ne-a dat sansa de a spera in iubiri posibile, in dorinte implinite…

    Si daca fetele noastre ar fi sa invete ceva, le-as recomanda sa priveasca bine rochia printesei. E superba prin simplitatea ei. Eleganta si frumusetea nu vin din cm de piele dezgolita sau pietrele cat mai mari si luminoase… Din pacate nu cred ca a urmarit nunta cine trebuia sau avea nevoie 😛

    Andres

  21. 21
    MR 

    Nu, printesa de-asta cu rochie de nor si print in uniforma nu mi-am dorit sa fiu. Dar cred ca mi-ar fi placut sa fiu un soi de Pocahontas sau de printesa Mononoke.

    Oricum, eu nu m-am uitat la nunta nici cu mici, nici cu emotie. Am frunzarit Vogue britanic si online dupa cateva zile ca sa vad tinutele invitatilor 🙂

  22. 22
    Corinas 

    Alina, parca ne-am uitat cu aceiasi ochi la evenimentul asta. Si eu am observat inceputul de chelie a printului si felul in care inelul se incapatana sa intre pe degetul nu tocmai silfid al printesei 🙂
    Dar, una peste alta, a fost frumos, incat la un moment dat, chiar mi-au furat o lacrima, ai naibii, cand si-au spus juramintele…

  23. 23
    Alina Grozea 

    Corina, asa suntem noi, niste romantice deghizate! 🙂 Cu un ochi radem (de altii) si cu altul plangem cand suntem atinse la punctul sensibil!

  24. 24
    Alina Grozea 

    MR, iarta-ma ca-ti raspund cu intarziere, am vrut s-o fac de cand am aprobat commentul si m-am luat cu alte prostii! 🙂
    Ma bucur ca ai venit (si) aici, nu stiu de ce ti-ai prescurtat – de mai demult – numele ala frumos, dar e alegerea ta.
    Si eu am barfit tinutele dupa mare nunta, am gasit un site de gossip la o prietena pe Facebook si sa te tii! 🙂
    Te mai astept…

Leave a Reply » Log in