Au fost odată ca niciodată trei băieţi care s-au născut într-o ţară un pic îndepărtată (slavă Domnului!) de ţara în care copii de vârsta lor scuipă seminţe, ascultă muzică de dat din buric şi disecă fascinaţi aberaţiile unui oier retardat pe nume Becali.
Ei bine, aceşti trei băieţi, Piero Barone (17 ani), Ignazio Boschetto (16 ani) şi Gianluca Ginoble (16 ani), găsindu-se ei în frumoasa şi muzicala Italie şi neavând la-ndemână butonul de manele şi nici telecomanda către fotbal de joasă speţă, s-au gândit să se apuce de cântat împreună. Şi nu oricum, ci dumnezeieşte. Aşa s-a născut Il Volo, o trupă de cântăreţi adolescenţi care preiau arii celebre şi le transpun într-un pop duios, mai pe-nţelesul tinerilor din ziua de azi, cam neduşi la Operă.
Eu i-am descoperit pe când urmăream American Idol, sezonul ce tocmai s-a încheiat, şi m-au lăsat, literalmente, cu gura căscată. Sunt monstruos de talentaţi, de deştepţi, de simpatici, capabili să cânte absolut desăvârşit în orice condiţii, fără artificii de sunet şi microfoane sofisticate.
Mi-am permis să-i alint precum în titlu, dar sper că se-nţelege că am făcut-o cu drag şi admiraţie, fără pic de maliţiozitate. Mi se par fabuloşi, trei voci diferite, dar perfect armonizate, trei muzicieni care nu seamănă nicicum, nici la chip, nici la cânt, dar care împreună au uimit deja juma’ de planetă şi nici cealaltă jumătate n-are scăpare, căci le prevăd un viitor frumos, bogat şi celebru.
Când mă izbesc minunat şi revelator de exemple gen Il Volo, îmi întăresc convingerea că nicio formă de artă nu poate atinge atât de adânc şi de profund sufletul aşa cum o face muzica. Cu pielea încreţită de emoţie, când aud voci de înger admit că totuşi există Dumnezeu, oricât de cinică şi sceptică aş fi în restul timpului. Mai păţesc asta doar când privesc marea – desăvârşita Lui capodoperă, imensitate de ape în faţa căreia nu mă simt măruntă, ci puternică şi nemuritoare ca ea.
Dar revenind la muzica celor trei puştani magnifici, pot spune că deja am un preferat – pe Piero Barone, “tocilarul”. Glasul lui puternic şi senzual îl găsesc într-un delicios contrast cu imaginea de băiat care nu prea iese din bibliotecă.
Vă las mai jos un link (şi mai găsiţi pe You Tube o grămadă) – l-am pus şi pe Facebook, l-am trimis pe Messenger, i-am înnebunit pe toţi la cap cu filmuleţul şi deja s-au îngroşat rândurile celor fascinaţi de aceşti băieţi. Câte ediţii de Românii au talent trebuie să organizăm ca să descoperim şi printre noi talente de aşa calibru?
S-a incretit pielea pe mine. Ce copii minunati ! Ce voci minunate !
Cred ca daca as fi mama oricaruia dintre ei si as asista la un concert, mi-ar expanda inima precum popcornul, de fericire.
🙂
Alina draga, mi-ai facut seara mai frumoasa! Si “tocilarul” tau e absolut superb… ce voci superbe 😀 Il dau si eu mai departe sa auda lumea.
Multumesc,Alina!
Lotusule, cred ca mamele lor nu-si mai incap in pene! 🙂
Andres, asa, foarte bine, fa-le reclama, ca merita!
mylady iris, n-ai pentru ce! Si bine ai venit la mine pe blog! 🙂
italienii au multe emisiuni muzicale în care promovează talentele tinere, reamintesc vechea şi clasica lor muzică, se bucură pur şi simplu să cânte. nu ştiu dacă il volo au fost descoperiţi la o emisiune de genul “italienii au talent” poate că emisiunea aceasta nici nu există la ei: italienii sunt mari cântăreţi, mereu au fost, talentul lor e recunoscut deja.
ştiu însă că au o emisiune în care interpreţi ajunşi la o respectabilă vârstă au ocazia să îşi vadă şi audă cântecele reinterpretate de tineri într-o altă manieră, mai proaspătă. am avut ocazia preţ de o săptămână să văd în fiecare seară cum un cartier întreg urmărea cu sufletul la gură, la cină, acest spectacol impresionant. ceea ce la noi… nu este cazul.
cei trei sunt într-adevăr speciali, talentaţi, nici eu nu-i ştiam, aşa că mă bucur că i-am găsit la tine.
în românia ne vom mulţumi să ştim că românii au talent, dar îl promovează, îl etalează în alte patrii: compozitorul cărător de copiatoare bogdan ota în norvegia, scriitorul taximetrist marius daniel popescu în germania şi exemple ar tot fi.
In Romania, n-ar fi avut nicio sansa, ca multi alti tineri talentati, de altfel. Fiindca pe plaiurile mioritice, talentul se masoara in cupe de sutien (de la D in sus), si culmea, uneori, mai prinde si la vecini! Vezi isteria pe numele sau Inna…Dar aici e si o problema de cerere, publicul scuipator de seminte asta vrea, ca atat poate el sa inteleaga, cu asta rezoneaza, ce sa-i faci? De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!
Alina, imi este draga postarea ta, pt subiect si pt frumusetea, caldura si sensibilitatea cu care a fost scrisa.
Acesti tineri asa de talentati si de dulcei, fac parte din categoria celor care aduc clipe de fericire milioanelor de oameni care indragesc muzica.
Cred ca noi am fost iubiti de soarta ca in timpul vietii noastre sa avem posibilitatea sa-l ascultam pe Luciano Pavarotti, a carei voce era de o frumusete si o puritate incit aveam impresia ca a atins perfectiunea.
Acesi tineri cred ca fac parte din aceesi categorie. Din suflet le doresc sa aiba tot succesul pe care-l merita din plin.
psi, din cate am aflat eu, baietii au debutat la Rai Uno. Da, asa e, italienii au multe concursuri si festivaluri de muzica. Toate, de calitate.
Simona, vad ca la noi au sanse toti ciudatii, caraghiosii, care chiar daca au voce sau alt talent, au o prezenta hilara, care inspira amuzament sau mila. Eu vreau ca un performer sa ma emotioneze, sa ma inalte, sa aiba prestanta, nu sa ma uit la el si sa zic: vai, saracu, dar ce voce frumoasa are…
Odille, rosesc! 🙂 Multumesc mult! Am citit pe blog la ODLM ca ai fost/esti in Bucuresti. Sper ca ti-e bine si frumos in tara. 😉
Alina, postarea ta mi-a facut ziua frumoasa, pt ca ai scris ceea ce am simtit si eu, dar nu as fi putut scrie.
Am sosit la Bucuresti pt rezolvarea unor probleme de familie. Insa de Bucuresti ma bucur din toata inima. Cred ca si pe lucrurile mai putin frumoase, sufletul meu le impodobeste in haine de sarbatoare.
O zi frumoasa!
De azi avem un nou si haios Oaspete pe Boncafe, il cunoasteti probabil sub numele de coramica! 🙂
Fabulos!
Drept sa-ti spun , cand am inceput sa citesc nu prea aveam chef sa merg pana la capat ca am oroare de emisiunile astea cu cine ce talent are, pentru ca la noi totul se rezuma la …..oportunism…asta cred ca e cuvantul!
La noi se bate toba numai pe noroc-asa-s si reclamele la emisiunile de genul: care are talent, nu care a muncit (evident si talent trebuie)….
In schimb baietii astia canta minunat…chiar impresioneaza pana la lacrimi!
Si mai ales ca la 17 ani nu le-a fost rusine sa cante o melodie splendida, mai de “moda veche” sa spunem……
Superb! Cred ca am sa fac o mica incursiune piratereasca pe net sa vad ce mai pot gasi….. 😀
irina, crezi ca ma oboseam eu sa scriu pe blog despre ei daca nu erau deosebiti? 🙂
Si eu tot asa am facut dupa ce i-am descoperit, am cautat pe You Tube tot ce se putea gasi cu cei trei, impreuna sau separat.
Eu chiar am descarcat albumul lor……. 😀
irina, vreau si eu!!!
🙂
Buna Alina!sunt o necunoscuta dar ii ascult pe baieti de vreo doua luni de cand am avut dorinta sa caut pe you tube niste catece celebre…chiar discutam aseara cu sotul meu ce rarrisima e o intalnire/prietenie de acest calibru….probabil la fel de unica ca si eclipsele solare, numai ca baietii astia nu-si stirbesc unul altuia stralucirea…sunt intr-o sincronizare perfecta in “zborul lor”(“il volo”).La noi insa tot ce-i frumos se acopera ori in paiete, ori in noroi, ori…in uitare. Si Narcis Iustin Ianau e un talent la inceput de drum. dar marea masa a romanilor sunt ssuperficiali, instictuali si confuzi. … sa-i ascultam si sa le urmam exemplu in prietenie si mesaj sufletesc, poate, poate vor exista si printre ai nostrii astfel de destine…numa’ bine
RECTIFIC:….. frumosul romanesc se acopera cu paiete ori cu noroi sau… cu uitare.