Tag-Archive for ◊ rugaciune ◊

13 Apr 2012 Pioşenii nefolositoare, îndemnuri absurde
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , , ,  | 3 Comments

Ca de fiecare dată înainte de Paşte (sau de alte sărbători ce implică slujbe, rugăciuni şi mese întinse), preacuvioasele şi nutriţioniştii încep să moară de grija noastră.

E drept, azi am fost în supermarket şi lumea se călca în picioare – dar n-o să mă apuc acum să strâmb din nas cu superioritate vizavi de lăcomia maselor, că eu ce Doamne iartă-mă căutam acolo, dacă nu tot candele, cola şi carne de mici? Încercând să-mi strecor căruciorul prin mulţimea ce se-agita brownian şi gălăgios, am filosofat totuşi în gând pe marginea faptului că străbaterile noastre religioase sunt cu mult mai diluate decât entuziasmul culinar. Aşa stau lucrurile şi aşa vor sta în veci, dar suntem neobosiţi în a remarca an de an, cu indignare ipocrită, că burta iese câştigătoare în lupta inegală cu firavele trăiri divine.

Cei care altă treabă n-au şi vor să echilibreze balanţa nu apelează însă la inocularea blândă şi eficientă a conceptelor sănătoase, ci vor să taie bolnavul cu toporul, fără anestezie, pentru a extrage răul din el. De-aia bolnavul le râde în nas şi nici nu se aşază pe masa de operaţie. Azi, când mă întorceam, după cum v-am spus, de la supermarket, la radio o tanti ne amintea că numai mâine nu-i poimâine, învie Isus, iar în noaptea sfântă vom da iama ca disperaţii în ouă roşii şi drob. Soluţia dumneaei? Să mergem la slujbă, cu pas mărunt şi capul plecat, bineînţeles. Iar când ne întoarcem acasă, cu lumină în mâini şi gol în stomac, să nu care cumva să ne treacă prin minte să umplem golul cu bunătăţi pregătite conform tradiţiei! Ci să mergem la culcare şi abia dimineaţă să mâncăm, dar ghici ce: fructe şi salată! (?!?!)

Pe bune, nu vreau să fac apologia îmbuibării, dar voi cunoaşteţi vreun pui de creştin care să vină de la slujba de Înviere şi să aterizeze direct în pat? Iar a doua zi să mănânce, în loc de pască, leuştean? Ce şanse sunt să nu mai umple românii saloanele de terapie intensivă în urma acestor intervenţii radio-tv  fandosite şi cretine? Absolut niciuna! Dacă vrei să eviţi înroşirea liniei 112, fă o campanie realistă, nu-ţi răci gura şi nu mânca spaţiul publicitar cu tâmpenii pe care, pe bună dreptate, nu le ia absolut nimeni în seamă! Aminteşte-mi c-ar fi indicat să nu mănânc de Paşte chiar tot drobul, ci doar câteva feliuţe. Să ciocnesc ouă cu toţi din neamul meu, dar să nu le bag la ghiozdan în aceeaşi zi. Să pun pe masă şi un bol de fructe, lângă stufatul de miel. Să fac pauze între felurile de mâncare, să nu beau până cad sub masă, să am grijă să nu exagerez cu nimic, mai ales dacă am ţinut post, căci organismul nu poate face faţă unui brusc dezmăţ bahic şi culinar. Dă-mi sfaturi pe care să le pot urma, nu mă umili cu îndemnuri pentru care, în cel mai bun caz, şi asta dacă sunt în toane bune, mă voi abţine să te înjur.

Şi de ce n-aş fi în toane bune, vine Paştele şi dereticarea prin toate cotloanele spiritului e în toi. Pe Facebook a început frenezia ideilor de gândire şi acţiune care-ţi asigură fir direct cu Ăl de Sus. Se începe în forţă, că n-avem timp de încălzire. Iartă-ţi duşmanii! – nechează învolburat dudui cuprinse de transa facerii de bine, iar eu mă gândesc cu groază că am mari probleme în a nu-mi mustra pe faţă sau în gând prieteni buni care mi-au făcut nişte nefăcute. Până la a-mi ierta duşmanii – ceea ce nu cred că se va intampla în viaţa asta, poate în următoarea – mă gândesc că ar fi drăguţ ca, măcar la ceas de sărbătoare, să-mi ţin gura şi să nu mai scot pe ea critici tăioase şi miştouri deranjante. Să mai fac economie de bârfuliţe fără rost, să-mi reprim pornirea de a face pe deştepta, de-a reteza frazele care nu-mi convin, de-a răspunde mutros la întrebări când sunt ocupată cu altceva, de a-mi da ochii peste cap când trebuie să explic cuiva un lucru care mie mi se pare simplu de tot. Deci, să mă iertaţi, dar eu mai am de umblat la reglajul grosier, până la fineţuri de-astea gen a-i absolvi de vină pe cei care mi-au pus destinul pe butuci mai e cale lungă. Şi aş putea pune pariu că n-am rămas ultima creştină căreia nu-i e tocmai la îndemână să-şi pupe călăii. Dacă mă înşel, felicitări celor care au reuşit să se lepede de toate meschinăriile de care sunt în stare şi pot sări câte două trepte către cel mai înalt nivel de şlefuire interioară! Altfel, sunt doar trufaşi şi caraghioşi, şi n-au reuşit altceva decât să mă facă să mai păcătuiesc niţel, scriind aceste rânduri deloc pioase, în prag de sfântă sărbătoare.

Pe care, atât cât mă pricep eu, v-o doresc liniştită, îmbelşugată, calmă, odihnitoare pentru trup şi, pe cât posibil, primenitoare pentru suflet. Paşte fericit!

22 Apr 2011 Rugăciune de Paşte

Nu sunt o bisericoasă, nu pup icoane, nu mă-nchin în autobuz şi nu-mi atârn cruci chicioase de oglinda retrovizoare, dar cred că ştiu să recunosc nişte vorbe frumoase şi înţelepte atunci când le văd (sau le ascult).

Am găsit o rugăciune pentru suflet şi minte, în care mă caut şi mă regăsesc, şi pe care vreau s-o împart cu voi, în prag de sărbătoare sfântă.

Să aveţi un Paşte senin, curat şi bogat!

 

Doamne,

Ajută-mă să le pot spune celor puternici adevărul în faţă.
Să nu mint doar pentru a câştiga aplauzele celor slabi.

Dacă-mi dai noroc, nu-mi lua fericirea.
Dacă-mi dai putere, nu-mi lua raţiunea.

Dacă-mi dai succes, nu mă lipsi de umilinţă.
Iar dacă-mi dai umilinţă, nu-mi lua demnitatea.

Ajută-mă ca întotdeauna să văd şi reversul medaliei
Şi nu mă lăsa să-i învinovăţesc pe ceilalţi, pentru că nu gândesc ca mine.

Învaţă-mă să iubesc oamenii ca pe mine însumi.
Învaţă-mă să mă judec ca pe restul.

Nu mă lăsa să alunec în orgoliu
şi nici în disperare sau eşec.

Mai bine aminteşte-mi că eşecul
este experienţa care precede triumful.

Învaţă-mă ca, în ciuda suferinţei, să merg înainte.
Învaţă-mă ca, în ciuda decepţiilor, să nu-mi pierd încrederea.

Învaţă-mă că a ierta este cel mai important lucru pentru cel puternic
şi că răzbunarea este semnalul primitiv al celui slab.

Dacă îmi iei norocul, lasă-mi speranţa.
Dacă îmi iei succesul, lasă-mi puterea de a trece peste eşec.

Dacă eu greşesc cuiva, dă-mi curaj să-mi cer iertare.
Dacă cineva-mi greşeşte, dă-mi curaj să-l iert.

Doamne, dacă eu uit de Tine
Tu să nu uiţi de mine!

Vino in inima mea,
Binecuvântează-mi familia
şi pe toţi cei pe care-i iubesc.

Amin.