Acesta este un text de reclamă. Spun de la început, să fie limpede, că nu-mi plac povestirile dulcegi, cu iz publicitar prost mascat.
Nu m-a obligat sau plătit nimeni să scriu asta, dar vreau să fac o promovare entuziastă, plină de patos, mulţumiri şi emoţie salonului Fason by Cristina Grama. Aşadar, dragi bucureştence şi voi, cele care poposiţi ocazional în Capitală, vă sfătuiesc insistent să nu ocoliţi în căutările voastre într-ale frumuseţii şi răsfăţului oaza de stil şi eleganţă a Cristinei, situată chiar în buricul târgului, în zona Sfântu Gheorge, la aşa-numitul kilometru zero.
Cristina Grama e cel mai optimist om pe care l-am întâlnit în viaţa mea, iar eu, pentru ea, cred că am întruchipat, o vreme, prototipul clientei de coşmar. Ne-am cunoscut acum câţiva ani – colaborează cu revista la care am trudit şi eu o bucată de viaţă – şi, într-o deplasare de serviciu, pentru un pictorial, m-a prins într-un moment foarte nesuferit al vieţii mele (unul dintre multele prin care am trecut în ultimii ani). Atunci, pentru că aveam draci pe mine, iar tonul ei pozitiv şi luminos nu se asorta furtunilor din sufletul meu, am ţinut morţiş s-o pun la curent cu faptul că mie mi se pare o tâmpenie să mergi la coafor. Că nu văd nicio relaxare în a-ţi umbla cineva, ore în şir, în păr, niciun răsfăţ, ci mai degrabă un stres, în a defila printre necunoscuţi mâzgălită de vopsea sau cu bigudiurile-n cap. Iar să stai la tuns găsesc că-i un calvar. Dar Cristina mi-a ascultat cu calm, zâmbet şi răbdare impoliteţurile, încercând să-mi demonteze argumentat şi suav fiecare afirmaţie isterică şi să-mi îmblânzească nesăbuitele accese de cinism. Mi-a spus că lucrurile se vor schimba în viaţa mea, dacă şi eu vreau să le schimb, că nu am dreptate să mă-nvârtoşez atât în privinţa mersului la coafor, dar nici în privinţa altor subiecte, că viaţa-i mai frumoasă când ai părul fumos, gândul curat şi sufletul senin…
Săptămâna trecută, pe ultima sută de metri, am rugat-o să-mi facă o programare, dar să fie musai înainte de ziua mea. De crizată ce sunt, eu mă programez la coafor ca la dentist – în ultimul moment şi numai când dezastrul ajunge la dimensiuni apocaliptice. Nu voiam să mă găsească cei 38 de ani cu rădăcinile cărunte şi cu vârfurile negre şi ciumpăvite de nepriceperea unei proaste cu pretenţii de stilist, la care fusesem înainte.
M-a putut primi seara, pe 1 iunie, şi de la opt până pe la zece jumate, Cristina a avut grijă de părul şi de inima mea. Am vorbit de toate în timp ce mă decapa cu dibăcie – cred că i-am consumat tot Blondorul – ca să mă transforme dintr-o brunetă pesimistă într-o fată cu nuanţe mierii în plete şi cu soare în suflet. A amestecat apoi într-un bol, că o vajitoare pricepută, pigmenţi şi oxidant, şi a dat părului meu cea mai frumoasă culoare pe care-a avut-o vreodată.
Am vrut să-mi fac poze, ca să mă credeţi pe cuvânt, dar n-am găsit în timp util un aparat performat şi-un fotograf iscusit, ca să pună-n valoare opera de artă. Cum să vă spun, nu sunt nici blondă, nici brunetă. Nici şatenă, nici castanie. Port în plete adieri de tutun nobil, sclipiri de coniac de-ăla bun, dulceaţa mierii de salcâm, neliniştea roibului sălbatic, dar arămiul e ponderat de umbre cuminţi, în nuanţa cafelei timid pârguite.
În afară de faptul că-s maestră la comparaţii ciudate şi metafore scăpate din frâu, cred că n-aţi înţeles mai nimic din descrierea de mai sus. Dar din următoarea o să înţelegeţi perfect: sunt fericită, fericită, fericită!
Aşa am plecat de la salon, foarte târziu şi foarte fericită. Ploua mohorât, dar eu zâmbeam – de fapt, eram cu gura până la urechi – şi am lăsat-o pe Cristina dereticând la locul acţiunii, deşi acasă o aşteptau trei prinţese care o sunaseră înnebunite, căci nu puteau adormi fără mama lor…
Vreau să le laud şi pe fetele din echipa Fason, şi să le mulţumesc, căci au muncit cot la cot cu Cristina şi-au rămas la serviciu mult peste programul lor obişnuit, ca să-mi facă mie minuni în păr şi să-mi ofere toată intimitatea şi relaxarea de care aveam nevoie pentru o astfel de operaţiune.
Iată adresa lor de pe net: http://www.fason.ro
Iar când purcedeţi la musafireala virtuală (care vă doresc din suflet s-o preceadă pe cea reală), să trageţi cu ochiul şi la tarife – veţi avea surpriza să descoperiţi că nu-s deloc înspăimântătoare, ba chiar modeste, în raport cu faima stilistei, priceperea echipei şi calitatea produselor folosite la operaţiunile de înfrumuseţare şi înseninare a clientelor mutroase. 🙂
***
PS: vreau să-i dezvălui acum Cristinei ceva ce mi-a fost ruşine să-i mărturisesc miercuri: părul meu arăta într-un hal fără de hal pentru că acum vreo lună m-am bucurat la un voucher cumpărat pe net, de-ăla care-ţi promite că te tunde, vopseşte, coafează şi-ţi face şi-un masaj la tălpi, totul cu reducere de 80%. Reducerea e reală, dar am regretat şi cei 20% pe care i-am plătit. Chiar sunt curioasă dacă voi aţi avut păţanii de genul ăsta cu vaucherele care au creat o adevărată isterie în ultimul timp.
Eu încep să mă conving, după cum mi-a spus şi Cristina, că firmele serioase n-au nevoie să facă reduceri uriaşe ca să-şi atragă clienţii. Profesionalismul îşi merită fiecare bănuţ.
Alina, eu zic ca e bine ca asta te-a facut fericita 🙂
Ma intrebam retoric asa, oare de cand, a vorbi de bine despre cineva, s-a transformat in reclama ?
Cred ca mai demult, am topait si eu prin punctul acela zero. Mi se parea ca e asa o chestie de unde pleaca toate energiile.
Patanii ciudate cu vauchere din acelea n-am avut pentru ca nu intra in aria mea de interese. Serios vorbesc :). In general, stiu ca ma pot insela, am o ezitare in ce priveste chestiile prea ieftine sau cu reduceri prea mari.
Cred ca majoritatea dintre noi am trecut printr-o chestie de-asta cu reclama sclipicioasa si interior…..asa si asa…
Eu ma tund de vre-o 4 ani la o tipa care imi facea o freza ok…..in ultimele dati insa, ba mi-a lasat o suvita mai lunga (nu asimetrica), ba cararea nu era klumea, ba mi-a ars prea tare suvitele…cred ca din comoditate m-am tot dus la ea…pana de Pasti, cand am mers acasa la mama si m-a vazut frizerita care are salon la parterul blocului meu. Mi-a zis frumos si delicat ca ce am eu in cap nu e bob….si m-a tuns bob! Da’ de-ala ca in revista! Care sta cum trebuie numai cu putin uscat si putina placa….Si ce-i mai dragut e ca a fost si gratis…acum insa freza mea nu mai sta chiar cum trebuie ca a mai crescut pleata….asa ca sper ca intr-o luna o sa ajung din nou la Suceava intr-o frizerie de cartier pentru o tunsoare de revista….
cristina grama ştiu că venea şi prin braşov, la aranjat de mirese, dar eu nu prea le am cu coaforul. adică merg, da mai rar. am o fată simpatică la care dau puţini bani, jignitor de puţini, am descoperit-o din întâmplare, dar se pricepe la pensat. chiar foarte bine. cu tunsul la mine e relativ simplu pentru că am părul ondulat şi deci puţine opţiuni, pentru că nu vreau să-l întind. iar în chestii de-astea cu reduceri nu cred nici picată… cu o singură excepţie: voucherele anticarului meu, cel pe care nu-l cunosc personal, dar îl stresez deseori cu cărţile mele vechi… 😆
Vai, nici eu nu suport sa merg la coafor! Merg sa ma tund o data, de doua ori pe an, atat. Daca vrei sa ma pedepsesti, da-mi un gift certificate la: coafor, spa, masaj, orice inseamna sa stau locului in timp ce altcineva se ocupa de mine. Nici la manichiura n-am fost in viata mea. Fac ce pot acasa si, ce nu pot, ignor.
Stiu ca as putea gasi o stilista fermecata care sa-mi faca si mie o opera de arta in cap, dar apoi mi-e ca va trebui sa merg la ea mereu pentru mentinere. Si, nu stiu de ce, nu-mi place ideea asta.
Imi place foarte mult poza de la articol!
Inainte sa mi se nasca bebe Alex, mergeam la coafor cam de 3 ori pe an, si la cosmeticiana pentru epilare cu ceara in fiecare luna. Acum, de cand il am pe Alex, ajung mult mai rar. 🙂 Ultima oara am fost saptamana trecuta (dupa mai bine de un an), cand am avut vacanta. Sotul meu a fost plecat din localitate, copilul meu a mers la gradinita, asa ca am avut la dispozitie o saptamana doar pentru mine, si am mers la 3 programari de beauty — coafor, epilare cu ceara, si o sedinta de mentinere pentru epilare definitiva cu laser.
Eu sunt clienta fidela in ce priveste saloanele de frumusete, nu imi place sa experimentez pe pielea mea (la propriu). Am descoperit-o pe cosmeticiana mea la care ma epilez cu ceara acum 5 ani, dupa ce incercasem alte 3 saloane, si in sfarsit servicile ei mi-au placut cel mai mult, si nu am mai schimbat-o. La hairstilistul meu merg tot de 5 ani, si niciodata nimeni altcineva din Toronto nu m-a coafat. Odata stilistul meu m-a intrebat daca m-am mai tuns in alta parte de la ultima noastra intalnire, si i-am zis nu, tu esti singurul in tot orasul asta care te atingi de parul meu. Omul s-a simtit foarte flatat si mi-a multumit. 😀
Cu vouchere din astea nici eu nu prea am treaba. Am folosit unul o singura data, la un salon Yves Rocher, pentru epilare cu ceara, 30% reducere. N-a fost rau, dar tot cosmeticiana mea obisnuita o facea mai bine, asa ca luna urmatoare m-am intors fuguta la ea, si de atunci n-am mai incercat nimic cu nici un fel de vouchere pe la alte saloane de frumusete.
Manichiura mi-o fac singura acasa, la fel si pensatul. Ce pot sa fac singura, fac acasa, ce nu, merg la salon.
Buna dimineata, la toata lumea!
Si eu care credeam ca sunt falimentul coafezelor, manichiuristelor, cosmeticienelor si, prin extindere, al croitoreselor… 🙂
Alina, eu cred ca m-ai convins sa merg la un tuns. Ma chinui de foarte mult timp sa gasesc pe cineva care sa nu ma lase dezamagita dupa o experienta care ar trebui sa ma faca sa simt fericita, cum ai spus si tu. Si ai dreptate, preturile nu mi se par mari in comparatie cu alte saloane.
Alina, eu chiar vreau sa te vad in poze!
Cu toate am vrea sa fim ingrijite, numai ca asta costa!
Incerc sa fac acasa ce pot – sa- mi pastrez unghiile curate, sa ma demachiez seara si sa ma dau cu crema dimineata, sa-mi intretin calcaiele, mainile, sa ma pensez si sa ma epilez ( cu aparatul). Asta pentru ca nu-mi permit sa platesc pentru toate astea , nu ca nu mi-ar placea sa merg la salon.
Si la coafor ar trebui sa ajung mai des; dar daca as avea bani m-as duce mai intai la stomatolog si la doctor si apoi la saloane de frumusete.
Alina, mi-ai adus aminte de coafeza la care ma duceam acum vreo cativa ani…Singura care intelegea ce voiam si de la care plecam, ca si tine, extrem de fericita. Insa, ca majoritatea oamenilor buni din tara asta, a emigrat. Citind cele scrise de tine, as cam bate drumul pana la Bucuresti, preturile sunt mai mult decat ok, chiar mai mici decat unde merg eu 🙂
Fetelor, va pup pe toate si pe rand! 🙂
O sa pun poze cu mine si o sa o schimb si pe cea de sus cu una mai foarte recenta! 🙂
camellia, mi-ai adus aminte ca si eu trebuie sa trec pe la dentist! Neaparat!
Alina, daca locuiam in Bucuresti as fi fost interesata mai degraba de un stomatolog bun dar mai ales ieftin. 🙂
camelia, am un stomatolog excelent, in plus e si tanar si dragut. Si nu-i scump deloc. Daca vrei iti trimit pe mail telefonul lui, pentru programari. 🙂
Am un prieten care este extrem de fericit când soţia lui este la coafor. Libertatea dobândită prin cele două-trei ore de făcut de cap atârnă ( mai degrabă invers!) foarte greu în bugetul existenţei unei vieţi conjugale de hăis şi cea.
Alina, iti inteleg fericirea! Am avut si eu parte de mici fericiri de acest gen.. am facut experimente si am fost salvata mai apoi de Florinul meu, stilistul. Momentan sunt impacata cu mine, cu pleata mea in crestere. Dar mi-a placut atat de mult cum ai descris experienta ca parca m-as avanta si eu…Am retinut salonul, just in case!
😀
PS. POZE!
ODLM, uite ca la fericirea celui care (nu) asteapta acasa sa-i vina consoarta de la coafor nu m-am gandit! 🙂
andres, in curand, pe frontispiciul blogului, noul meu look. Pe facebook am pus deja o gramada! 🙂
Daaaa!!! Acum am vazut! Frumos, foarte frumos… sau sa zic frumoasa! >:D<
Esti o noua versiune a ta, absolut superba!
:*
Alina, am văzut pozele pe FB. Păi, eşti mai frumoasă decât te descrii tu…
Am tras si eu cu ochiul. Acum mi-e ciuda ca mi-am inchis din nou culoarea parului, dupa ce ajunsesem aproape blonda… E mai frumos asa, am putut sa vad asta si comparand pozele intre ele, cele in care erai bruneta si cele de acum, in care esti mierie (de la miere)…
Poti sa-l crezi pe ODLM!
Multumesc mult pentru complimente, andres, ODLM…! 🙂
Da, Marilena, blondul mai indulceste trasaturile, te face mai tanara si mai ..vesela! Sau pentru ca sunt mai vesela m-oi fi facut mai blonda? Tre sa mai cuget la asta! 🙂
Hai ca mi-ai facut si mie pofta sa merg la coafor!
Sa pui poze, sa te vedem si noi 🙂
A! Si ma bucur daca esti (spre) blonda. Cu nuante de cafea parguita si tot tacamul, ideea e sa fie mai deschis! Asa iti sta tie bine, am zis 🙂
Alina, am vazut pozele pe FB si arati SUPERB!
Este culoarea care te prinde cel mai bine. Te rog sa nu te mai faci bruneta! (vezi ca am pus si semnul exclamarii 🙂
Si mie imi place sa merg la coafor, si la salon pentru manichiura si pedichiura.
Coafeza mea e suedeza si mi-a luat nu mai putin de vreo 7 ani ca s-o gasesc … da, nu exagerez, am incercat mai toate natiile de aici, am fost si la saloane ieftine de $15 tunsoarea, si la d-alea de fitze in care mi-am lasat salariul pe 3 zile si-am plecat plingind de-acolo.
Pe Maria am gasit-o dintr-o intimplare de genul “la barza chioara ii face Dumnezeu cuib” … dupa atitea experiente neplacute, m-a incercat talentul, sau mai bine zis lipsa lui, sa-mi fac suvite si sa-mi tai virfurile singura … a iesit un acordeon franjurat in nuante portocalii si, disperata, am intrat in primul salon din mall care mi-a iesit in cale, in speranta ca, se va gasi cineva sa repare tsunami-ul din parul meu :).
Părul meu este creţ, natural. Şi cum se spune, nimeni nu este mulţumit cu ce are. Mi l-aş fi dorit drept, mai potolit …dar nu se poate. Am încercat şi mi l-am îndreptat de câteva ori, dar totul a ţinut până la primul duş şi rădăcina s-a încreţit din nou, cu încăpăţânare astfel încât… arăta destul de aiurea.
Cât despre tuns, mai bine este definit pe un păr întins, orice formă i-aş da prin tunsoare părului, se pierde. M-am încăpăţânat şi deşi nu a fost recomandarea coafezei, acum sunt tunsă bob. Chiar îmi place, este comod şi uşor de întreţinut.
Cât priveşte competenţa celor care ne umblă în păr…eu sunt convinsă că şi aici este nevoie de talent şi inteligenţă.
Cunosc un personaj, care îl tunde pe soţul meu, fost ucenic la o frizerie, care este un talent înnăscut. Am experimentat pe fiica mea mică, de 8 ani. Din comoditate, l-am pus s-o tundă. A ieşit operă de artă, nu-mi venea să cred…
Săracul de el provine dintr-o familie numeroasă, fără posibilităţi financiare şi îşi câştigă existenţa, tunzând vecinii în special.
Nu întotdeauna firma contează ci priceperea şi talentul omului.
Uneori, din dorinţa de a obţine tunsori şi coafuri inedite cei care le fac greşesc, experimentând de cele mai multe ori pe capetele noastre.
o zi, maximă!
Alina, frontispiciul tau va duce lumea in eroare! “Unde e Alina? Unde e Alina?” Frumos asa!
Mihaela, eu de fel sunt cu parul mai salbatic. Nu sunt creata rau, dar se onduleaza al naibii de mult si e enervant. Inca multumesc celor care au inventat placa si indreptatul parului… dar pe mine ma tine cam pana la prima ploaie, ceata, baie… Mi s-a intamplat intr-un an sa merg la mare si – pentru ca era pationar deschis pe plaja, am profitat din plin. Am intrat cu parul drept si am iesit cu el cret. A fost foarte tare faza, Transformers imi spuneau prietenii :))
Si cand e lenea mare, raman in forma naturala… si se mai trezesc unii: dar te-ai coafat? Si e asa haios! De-ar stii ei ce ma cert cu pleata asta. Offf!
Andres
Alina…Andres..eu de fel nu-s normala….le-am innebunit pe toate coafezele pe care le-am asaltat cu pretentiile mele…mai ales la fostul bretonas…care trebuia tuns intr-un fel..pentru ca am virtejuri in zona….
bun..am fost coafeza…sa te fereasca Dumnezo de cliente coafeze 🙂
am reminiscente..si cred ca saracele fac psihoterapie dupa ce ma tund pe mine 🙂
offf..am fost blonda….calvar…nu ma prinde, la ten…asa ca am ramas saten inchis….nu rideti, de fapt nu mai stiu ce culoare am la par…e nevoie? 🙂
..ma refer la culoarea naturala…uff
Yuuupii, mi-a aparut poza cea noua la blog! 🙂
Sofie, nu promit ca nu ma mai fac! 😉 Bruneta, adica. Mai stii ce ma apuca?!
Mihaela, si eu toata copilaria mi-am dorit sa fiu creata. Si in seara asta imi doresc, asa ca mi-am facut doua codite spic si maine o sa am coama de leu! 🙂
andres, nu abuza de placa! 🙂
dana, si eu am avut breton mai mereu, la toamna poate-mi tai iar. Ca intinereste! 😉
Acuma…nu că-mi dau cu părerea, dar îţi stă bine şi fără breton. Faţa îţi este luminoasă şi ochii ies mai bine în evidenţă. Şi crede-mă, este al naibii de greu să-ţi laşi bretonul să crească…Eşti foarte drăguţă, cu noua culoare, într-adevăr, n-o poţi defini, decât prin comparaţie cu natura.
EŞTI DEJA TÂNĂRĂ ŞI FRUMOASĂ, NU AI NEVOIE DE ARTIFICII!
Alina, nu abuzez, e prietena buna si se comporta bine, isi face datoria si minunea e la mine acasa.
Dana, apropo de cliente pretentioase… eu sunt asa draguta 😀 serios! stiu ca atunci cand se apuca de mine (chiar si la un simplu tuns) au de tras ca mi-a dat mama par mult :)) Uneori am fost multumita pe moment pentru ca mai tarziu sa ajung acasa si dupa prima spalare sa ma enervez ca nu mai sta de nicio culoare – si ma refer in principal la breton. Mi s-a intamplat sa imi taie bretonul si sa nu fiu prea incantata dar dupa spalare sa stea mai bine decat as fi vrut (la baiatul asta ma duc de obicei sa ma repare, pentru ca stiu sigur ca ii iese).
In concluzie sunt draguta mereu, dar nu mereu ma intorc la respectiva coafeza. Si am schimbat destule… Saptamana viitoare cred ca incerc una noua, ca parca mi-a trecut cheful de lasat bretonul sa creasca 😀
Andres
Andres…am exagerat…eu dau doar indicatii:)….si le mai las si bacsis coafezelor….cu toate ca nu se mai prea practica, aici.
Breton nu mai am.
o seara frumoasa:)
Dana
Alina, ca mi-am amintit acuma de postarea aia a ta, in care cereai pareri, in legatura cu o posibila culoare a parului. Cred ca la vremea respectiva, am scris rosu tizian sau cam asa ceva. Habar n-aveam ce ziceam. Culoarea asta iti vine manusa 🙂
Hello. Am vazut pozele pe facebook.Super culoarea. Imi place cum iti sta.Eu ma duc la coafor cam de 4 ori pe an. Nu-mi place sa ma vopsesc foarte des si nici nu am nevoie. Pentru coafat la coafor cateodata sau acasa.Am un tip care ma coafeaza si ma vopseste super. Cred ca ma duc la el de vreo 12-14 ani daca nu ma insel. Am parul lung si ma pot coafa si singura acasa.Dar ma duc la 3 saptamani obligatoriu pentru epilat si manechiura, pedichiura.
Asta imi place foarte mult. Este bine sa mergem la coafor chiar daca nu foarte des dar macar sa ne simtim bine sa schimbam ceva la noi, sa fim fericite. Asa este Alina? Cum te-ai simtit dupa vopsit si coafat? Am citit ca ai fost super fericita.Un efect super. Eu cateodata cand sunt suparata imi place sa-mi cumpar ceva ….parfumuri ……. sa am ceva nou de care sa ma bucur. Tu nu faci la fel?un weekend excelent.
larisza, si eu fac exact la fel! Sesiuni de shopping cu efect curativ, da, da! 🙂
M-am gandit la tine mult in ultimul timp, sa stii. Si ti-am fost alaturi, fie si numai cu sufletul, in greaua incercare prin care treci cu sora ta. Sper ca se simte mai bine…
@Alina- sper că te bucuri de o sâmbătă şi-o duminică şi-o luni cu prisoase de bucurie. Trandafirii galbeni sunt ai tăi dacă aş şti că te fac fericită măcar cât un vopsit.
Nu-ţi închipui cât mă bucur că ai devenit o prezenţă tare agreabilă la comment-urile de pe blogul meu.
Eu te vizitez de-ar fi să stau în vestibul la coadă şi o lună, până postezi ceva nou.
ODLM, recunosc ca-s lenesa la comentat, si peblogul meu, si pe ale altora.. 🙂
Si tocmai am postat ceva nou! 🙂
cât te-a costat?
kathy, nimic, a fost un cadou de ziua mea, anul trecut. Dar tu poti intra pe site-ul lor, au preturile publicate acolo. 🙂