Tag-Archive for ◊ Top 10 ◊

01 Apr 2012 Top ten maxime ipocrizii
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , ,  | 13 Comments

Pentru că mă fascinează dualitatea naturii umane, m-am gândit să încropesc un Top 10 al celor mai întâlnite afirmaţii în care nu cred nici măcar cei care le fac. Unele dintre ele nu-mi sunt deloc străine – asta aşa, ca să-mi pun puţină cenuşă în cap înainte de a arunca alţii cu ouă.

  1. Eu nu mint niciodată. (No comment.)
  2. Eu nu judec pe nimeni, numai Dumnezeu are dreptul să judece! (După ce varsă această platitudine, orice demn urmaş al maicii Tereza începe să se laude cât e el de echidistant şi de neutru mai abitir ca Elveţia, mascând sub un discurs împăciuitor răutăţi mai mari decât ale acelora care-şi exprimă făţiş indignarea sau dezacordul faţă de apucăturile unui seamăn de-al lor.
  3. Ce dacă m-a părăsit, eu nu-i doresc nimic altceva decât fericire alături de noua pereche! (Da, ştiu, colcăie planeta de altruişti şi de adepţi ai iubirii necondiţionate, de-aia nu mai prididesc procurorii să instrumenteze cazurile de crimă pasională, iar administratorii de site-uri să şteargă spamurile veninoase ale frustraţilor în amor.)
  4. Pentru mine nu contează banii, eu muncesc numai de plăcere. (Culmea e că absolut toţi cei care debitează supărător de des gogoaşa asta răsuflată nu par deloc genul care să mănânce numai biscuiţi cu ceai.)
  5. Îi iubesc la fel de mult pe toţi copiii mei. (Puţine familii cu doi sau mai mulţi copii am întâlnit până acum în care să nu existe copilul-febleţe. Şi totuşi, aceasta e cea mai nobilă formă de ipocrizie, la care nu trebuie renunţat nici în ruptul capului! Cel mai grotesc lucru mi se pare să afirmi cu seninătate (sau, şi mai rău, să scrii) că îţi pasă mai mult de primul născut (sau de ultimul, după caz), că un copil e minune dorită, iar altul doar rupere de prezervativ. Cel din urmă simte oricum că-i pe locul secund, chiar nu are nevoie să vadă adevărul mâzgălit pe toate gardurile, dintr-un exerciţiu de stupidă şi crudă onestitate. Deci, în afara cazului puţin probabil în care un nazist dotat cu o cameră de gazare, ca în Sophie’s Choice, te pune să alegi, singurul răspuns corect este: Îi iubesc pe toţi absolut la fel!)
  6. Pe mine nu prea mă duce capul. (Ei, ştii că te duce, dar te alinţi, cum o facem cu toţii. Fiecare crede, în sinea lui, că are un mod de gândire exemplar şi o logică imbatabilă, dar de-aia s-a inventat modestia, cică nu-i frumos să defilezi cărându-ţi pumni în piept. Prostia şi răutatea sunt, invariabil, bolile de care suferă alţii, nu noi.)
  7. Aş vrea să-ţi spun ceva, dar nu vreau să te superi… (Ba chiar nu-ţi pasă absolut deloc, că altfel te-ai abţine. Ştii sigur că o să scoţi pe gură ceva ce mă va face să-mi ies din minţi, însă tu trebuie să spui chestia aia şi o vei spune. Iar dacă mă supăr, e numai problema mea.)
  8. Mie îmi plac femeile puternice şi independente, aspectul fizic nu contează, spuse el. Iar eu pun preţ numai pe sufletul unui bărbat, suspină ea. (Unu’, doi, trei, şi: Ha! Ha! Ha! Ha!)
  9. Eu îmi iau haine de firmă doar pentru că sunt de calitate. (Da, sunt absolut convinsă că ai dat 200 de euro pe maioul ăla Gucci doar pentru că rezistă perfect la zece de spălări!)
  10. Nu îmi pasă câţi intră sau comentează pe blogul meu. (Yeah, right!)