19 Jun 2012 Cuvinte urâte, cuvinte frumoase
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , ,

Mă tot străduiesc să găsesc partea bună a faptului că companiile de servicii din România m-au transformat într-o sinistrată cu vilă. (Uite că n-am vrut să evit cacofonia, idioţii ăştia merită tone de cacofonii, cu moţ!) De mai bine de-o săptămână, de când m-am mutat în casă nouă, mă confrunt cu vechile metehne ale furnizorilor de aşa-zis confort către populaţie, cărora,unde s-a pus problema de contract nou, le-am plătit branşările integral în avans, ca la curve: lumină am pentru că am păstrat instalaţia de şantier, de la Enel să nu credeţi c-a venit cineva să pună contoare şi mă introducă – pe banii mei, nu altfel – în legalitate. Idioţii de la Distrigaz promit mieros, ca un Casanova uns cu toate alifiile, că vin azi, ba mâine, ba poimâine, ba luni, dragă, dar mă duc cu vorba şi mă lasă contemplând centrala termică proaspăt desigilată, modernă, dar care nu ştie să facă sărăcuţa nimic nebranşată la conductele lui Putin.

Jegoşii siniştri de la Romtelecom, că altfel nu pot să le spun şi nici nu vreau, habar n-au să gestioneze o simplă procedură de relocare pachet de servicii – au reavoinţa şi neştiinţa unei obscure firme de apartament, nu resursele unei companii cu pretenţii de concern gigant care colcăie de profesionişti. Au copiat de la fraţii lor eficienţi din alte ţări numai stupidul limbaj de lemn, de o amabilitate contrafăcută, enervantă, al operatorilor telefonici. Penibilii ăia altceva în afară de “bună ziua, doamna Grozea” şi “cu ce informaţie vă mai putem ajuta, doamna Grozea?” nu ştiu să spună. De parcă m-ai fi ajutat până acum cu vreo informaţie, boule! Sau vaco, după caz. Am reziliat contractul cu ei şi cică-s bună de plată penalităţi pentru încetarea contractului înainte de expirarea termenului limită al ofertei de care „am beneficiat”. Da, poezia asta ştiu să o recite articulat, pe un ton superior, de un calm autistic (în timp ce eu ţip ca nebuna că n-am net, tv, telefon de două săptămâni, dar le plătesc la zi). Îmi voi angaja un avocat să scap de lichelele astea şi de penalităţile lor invocate abuziv şi voi încerca să le dovedesc în instanţă lipsa de profesionalism. Dacă nu voi reuşi, le doresc să-şi ia lumânări şi tămâie de banii mei.

Probabil vă întrebaţi când or să vină şi cuvintele alea frumoase de care pomenesc în titlu, căci pentru isterii şi-njurat timp de ore-n şir fără să mă repet cred v-am convins deja că sunt mai mult decât calificată. Ei bine, aici ajungem la “partea bună” a acestei tragicomedii. De câtă vreme sunt cam ruptă de lume şi mai ales de Facebook (la care mai lăicuiesc sporadic, în timpul orelor de program), citesc, nenică! Nu statusuri, nu bloguri, nu explicaţii la poze şi citate inepte din Coelho, ci literatură! N-am mai citit atât, adică 3-4 ore zilnic, de când eram studentă! Plus ca acum mă plimb nouă staţii dus, nouă întors, cu metroul, deci timp şi spaţiu berechet să-mi răsfoiesc nestingherită e-book readerul. Acum vreo două zile am dat click pe ultima pagină a romanului Deşertul tătarilor, autor Dino Buzatti. O bijuterie de carte, o poveste în care, deşi este vorba despre o fortăreaţă, despre soldaţi, despre un aşteptat război ce n-a fost să vină vreodată, e vorba şi despre viaţa mea. Sunt eu toată desenată acolo, în acel decor al pornirilor sufleteşti contradictorii, al speranţelor înăbuşite de convenţii, al aşteptărilor absurde şi ilegitime, al disciplinei care ucide visuri şi al visurilor prizoniere unei firi păgubos de duplicitară. Când dornică de fugă, când dependentă de aparentul confort al temniţei, când scrutătoare către orizont, când sătulă doar cu maiaua tabieturilor zilnice. Sfâşiată intre supunere oarbă şi orgoliu rebel, între entuziasm şi blazare.

Vreau să îi mulţumesc lui Mirel Curea pentru minunata recomandare şi îl întreb public de ce? De a insistat să citesc această carte, şi asta imediat după ce el a citit cartea mea? De unde a ştiut că o să-mi placă atât de mult, că o să mă răscolească în aşa hal?

Acum citesc Jocul cu mărgele de sticlă. OK, faceţi mişto, uite că n-am catadicsit să pun mâna pe capodopera lui Hesse până la vârsta mea, dar niciodată nu e prea târziu, nu? Cel puţin aşa se zice…

Recunosc că primele pagini m-au cam plictisit, citeam şi reciteam fraze pentru că-mi fugeau gândurile la ale mele, la ce am de scris pentru job sau la ce înjurături să mai inventez pentru Distrigaz şi Romtelecom. Apoi, m-au pocnit revelaţiile. Am descoperit în romanul lui Hermann Hesse idei şi principii cu care rezonez profund sau modele de gândire ce au darul de a-mi modifica iremediabil percepţia asupra lumii şi vieţii. Sunt abia la jumătatea cărţii, nu vreau să mă hazardez în a trage concluzii, dar tot o să vă înşir un pic mai jos câteva citate care m-au impresionat, pe care le-am subliniat febril, cu emoţia pe care o nutresc în faţa unor mari descoperiri.

Vorbele de duh, vorbele frumoase şi înţelepte cu care îmi permit să închei acest articol lipsit de noimă sunt extrase şi din “Deşertul tătarilor”, şi din “Jocul cu mărgele de sticlă”. (E-readerul meu ştie să extragă citate, aşa că le las cum le-a extras el, cu data şi ora când au fost subliniate de mâna electronică  şi mângâiate de ochii mei).

Dino Buzzati – Deşertul tătarilor | Added on Monday, June 11, 2012, 06:26 AM

Drogo îşi dădu seama că oamenii, oricât de mult s-ar iubi între ei, rămân întotdeauna cumplit de singuri, de izolaţi: dacă unul suferă, durerea este în întregime a sa, nimeni altul nu poate să ia asupră-şi nici măcar o fărâmă din ea; când unul suferă, ceilalţi nu simt durerea lui, oricât de mare ar fi iubirea ce-i leagă, şi aici se află pricina însingurării omului în viaţă.

==========

Dino Buzzati – Deşertul tătarilor | Added on Monday, June 11, 2012, 08:27 PM

Şi totuşi, timpul zbura; fără să-i pese de oameni, se vântura de colo-colo prin lume, ucigând tot ce era frumos; şi nimeni nu izbutea să fugă de el, nici măcar copiii abia născuţi, care nu aveau încă un nume.

==========

Dino Buzzati – Deşertul tătarilor|Added on Monday, June 11, 2012, 08:32 PM

Drumul e părăsit, pustiu, dinspre nord nu va veni niciodată nimeni – şi deşi acestea fuseseră cuvintele sale, glasul inimii îi spunea cu totul altceva; absurd, refractar la trecerea anilor, se păstra neştirbit în el, încă din timpul tinereţii, acel presentiment întunecat al unor întâmplări fatale, o tulbure credinţă că partea bună a vieţii avea să înceapă abia deacum încolo.

==========

Jocul cu mărgele de sticlă (Hermann Hesse) | Added on Thursday, June 14, 2012, 06:42 AM

Fiecare dintre noi nu e decât un om, o experienţă, o fiinţă aflată în drum spre ceva. Dar trebuie să se afle îndrum spre desăvârşire, să năzuiască spre centru, nu spre periferie. Ţine minte: poţi fi logician sau gramatic pur şi totuşi plin de fantezie şi cu dragoste de muzică. Poţi fi muzician sau jucător cu mărgele de sticlă şi totuşi plin de devotament faţă de norme şi ordine.

==========

Jocul cu mărgele de sticlă (Hermann Hesse) | Added on Thursday, June 14, 2012, 06:45 AM

Învăţătura absolută, desăvârşită, singura care să te poată face înţelept, aceea nu există. Nu trebuie nicidecum să năzuieşti către o învăţătură desăvârşită, prietene, ci către propria ta desăvârşire. Dumnezeirea se află în tine însuţi, nu în noţiuni şi în cărţi. Adevărul este trăit, nu predat ie la catedră.

==========

Jocul cu mărgele de sticlă (Hermann Hesse)| Added on Friday, June 15, 2012, 06:21 AM

Tocmai atunci când te-ai împotmolit în dificultăţi şi te-ai abătut de pe drumul cel bun şi ai cel mai mult nevoie de o corectare, tocmai atunci simţi cea mai mare repulsie faţă de o revenire pe drumul normal şi faţă de corectarea normală.

==========

Jocul cu mărgele de sticlă (Hermann Hesse)| Added on Monday, June 18, 2012, 03:44 PM

Eu, de exemplu, n-am rostit în viaţa mea în faţa elevilor o vorbă măcar despre «sensul» muzicii; dacă există vreunul, nu are nevoie de mine, ca să-l scot la iveală. Dimpotrivă, am pus întotdeauna mare preţ pe faptul că elevii mei să-şi numere frumuşel foarte corect optimile şi şaisprezecimile. Fie că vei deveni profesor, savant sau muzician, eşti liber să porţi cel mai mare respect «sensului», dar nu-l considera drept ceva pe care alţii să-l poată învăţa de la tine.

==========

Jocul cu mărgele de sticlă (Hermann Hesse)|Added on Monday, June 18, 2012, 03:45 PM

Îndatorirea profesorului şi a învăţatului constă în cercetarea mijloacelor şi în grija de a transmite cunoaşterea acestora, conservarea purităţii metodelor, nu trezirea şi accelerarea trăirilor care nu mai pot fi exprimate prin cuvinte şi care sunt rezervate celor aleşi ― aceştia fiind adesea cei loviţi şi sacrificaţi.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

10 Responses

  1. 1
    andra 

    mă bucur că ţi-am suportat revoltarea din prima parte a postării, ca să ajung la cea de-a doua parte! 🙂 Minunat! Cărţile se adaugă la lista mea, care-mi face semne disperate, din bibliotecă, atunci când o ignor prea multă vreme.

    “Eu, de exemplu, n-am rostit în viaţa mea în faţa elevilor o vorbă măcar despre «sensul» muzicii; dacă există vreunul, nu are nevoie de mine, ca să-l scot la iveală. Dimpotrivă, am pus întotdeauna mare preţ pe faptul că elevii mei să-şi numere frumuşel foarte corect optimile şi şaisprezecimile. Fie că vei deveni profesor, savant sau muzician, eşti liber să porţi cel mai mare respect «sensului», dar nu-l considera drept ceva pe care alţii să-l poată învăţa de la tine.” – am avut o revelaţie 🙂
    Mulţumesc! O zi frumoasa!

  2. 2
    Corinas 

    Am citit Lupul de stepa a lui Hesse si de o vesnicie vreau sa citesc Jocul cu margele de sticla! Mi-ai facut pofta, am s-o caut neaparat!
    Citeste, citeste! Asa iti mai trec nervii,uite … 🙂

  3. 3
    lotusull 

    Hai ca printre virusi si viroze, mi-ai inseniat ziua cu a doua parte, saru’mana 🙂
    Mi-a placut enorm asta :

    ” Învăţătura absolută, desăvârşită, singura care să te poată face înţelept, aceea nu există. Nu trebuie nicidecum să năzuieşti către o învăţătură desăvârşită, prietene, ci către propria ta desăvârşire. Dumnezeirea se află în tine însuţi, nu în noţiuni şi în cărţi. Adevărul este trăit, nu predat la catedră.”

    P.S. Daca ai chef sa pui cuvintele astea pe FB, sa fii sigura ca o se le distribui. Daca n-ai chef, nu-i nici un bai
    🙂

  4. 4
    Alina Grozea 

    Bre, da’ ce aveti cu prima parte a textului meu? Mie aia mi se pare mai interesanta! 😀
    Lotusule, pune tu citatul, daca-ti place! 🙂

  5. 5
    Alina Grozea 

    Andra, si eu la fel! Tot la citatul acela! 🙂 Ca traiam cu impresia ca e musai ca cineva sa ne dezvaluie sensul lucrurilor si tainele artelor. Fiecare cu sensul lui! 🙂

  6. 6
    Alina Grozea 

    Corinas, eu mai degraba as mai citi din Buzatti… m-a atins rau de tot. Stiam ca imi trec nervii citind, numa ca-s si nervii buni la ceva cateodata, ca altfel nu mai rezolvi nimic! 🙂

  7. 7
    Cătălin 

    Fă un exerciţiu de imaginaţie: cum ar fi arătat postarea fără prima parte? Aşa, vezi, se leagă; se compensează. Şi ne stârneşte interesul. Din Hesse a apărut şi “Narcis şi Gură de Aur”…foarte, foarte frumoasă carte.

  8. 8
    Alina Grozea 

    Catalin, numa’ eu puteam sa scriu de Romtelecom si de Hermann Hesse in aceeasi postare! :))))

  9. 9
    Cătălin 

    Acum, aşa-de dragul vorbei, eu am lucrat la telefoane…de muuult de tot. Inutil să-şi spun că ai dreptate până la virgulă, interesantă este abordarea, intriga, suspansul…că mai sunt şi alţii care citesc, dar nu aşa de pasionant (pasional?)

  10. 10
    INTJ 

    multumesc ca, cu ultimul citat, mi-ai reamintit de ce (dupa multi ani traiti cu motto-ul “nici o zi fara o carte citita”) am decis candva sa nu mai citesc carti.

    da’ fiindca tot sunt la capitolul “amintiri din copilarie” si legat de postare, voi comenta “matematic” ce-ar fi de comentat in rest: demon + inger = om 🙂

Leave a Reply » Log in