12 Feb 2012 Nu-mi place să mănânc sănătos!
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , ,

Oamenii fără vicii nu trăiesc mai mult, doar li se pare că trece greu timpul.

Anonim

Deşi ador să fiu la modă, pe val, în pas cu noutăţile cam în fiece aspect al existenţei mele, trendul ăsta ce propovăduieşte mâncatul sănătos (deci cât mai crud, cât mai verde, cât mai puţin, cât mai anost şi suficient de rar) nu s-a lipit de stomacul meu şi pace.

Aud, tot mai des, în jur: Vai, ce-aş mânca o salata! De când s-a cocoţat salata de la rolul de garnitură la rangul de fel principal de care să ţi se facă şi poftă? Pe vremea mea, era chestia aia fleoşcăită, ieftină şi răcoroasă, în bol mic, din care gustai ca să nu-ţi cadă greu şniţelul.

Aşadar, să fie şi salată, dar să stea unde-i e locul, adică lângă ceva mai gustos decât ea. Îmi plac şi ouăle fierte, dar le dau oricând pe o omletă suculentă, tolănită pe un pat de bacon rumenit. Fructe pap doar când îmi aduc aminte, pe unele mai mult din obligaţie faţă de carcasa asta în care vieţuiesc, între porc şi pasăre bifez mamiferul guiţător, iar apele ar putea seca de peşte, că eu nu i-aş simţi lipsa. Poate, un pic, conservei de ton… 😀 Şi nu mă omor deloc, da’ deloc, după soteuri, pilafuri şi piureuri. În schimb, aş hăpăi cartofi prăjiţi şi-n sculare şi-n culcare, la toate cele trei mese ale zilei. N-o fac, însă din raţiuni de păstrare a siluetei, nu de conservare a sănătăţii. Când eram mică, visam chiar să scriu o carte intitulată “Cartofi prăjiţi cu orice”, dar am înţeles că o americancă mi-a luat-o înainte.

Şi ştiţi care-i oftica mea cea mare? Că natura asta cică ştie ea să rânduiască totul, dar a dat rasol tocmai într-un domeniu extrem de important: alimentaţia. De ce pe bucatele care dăunează grav sănătăţii le-a dotat cu un gust de nu te mai poţi opri din mâncat, iar pe cele mai pline de vitamine şi de nutrienţi le-a făcut fade, acre, urâte? (Vouă vă place cum arată ţelina?). De ce fursecurile ţi se topesc tandru în gură, iar grepfrutul îţi strepezeşte dinţii? Ştiiiu, o să-mi spuneţi că fursecul nu-i făcut de natură! Dar atunci cine i-a pus omului destulă inteligenţă la mansardă ca să descopere focul, să inventeze roata, să cearnă făina, să stea juma din zi la masă (şi cealaltă jumătate în maşină sau în pat) şi să strâmbe din nas la mersul biped? Că am fi fost şi astăzi toţi supli şi agili ca Mowgli, molfăind numai scoarţă de copac, dacă natura ar fi vrut aşa.

Când n-am altceva mai bun de făcut, frunzăresc din curiozitate bloguri de-ale vegetarienilor şi raw-veganilor, dar nu pentru ca-aş rezona vreun piculeţ cu cele scrise acolo (fie vorba între noi, pe multe dintre retorici le găsesc de-a dreptul inepte), ci pentru că mereu ajung să mă întreb, fascinată, cam ce cantitate de motivaţie trebuie să posezi şi câte straturi de autoamăgire să te-apese ca să susţii zgomotos ca prăjiturile-s “Câh!” şi păstârnacul e “Uau!”?

Într-o ediţie a emisiunii Cireaşa de pe tort, draga de Nuami a gătit o grămadă de bunătăţuri pentru Stela Popescu, Cristi Iacob şi Dan Helciug. Şi pentru că m-am săturat ca mai toţi să facă apologia pieptului de pui la grătar, m-a uns pe suflet când colega lui Arşinel, cu binecunoscuta-i francheţe şi savurosul ei umor a dat, vorba vine, cu friptura de pământ: “Cine spune că-i place pieptul de pui la grătar minte! E o carne fără niciun gust, o talpă! Cum să-ţi placă aşa ceva? Dacă nu-l combini cu ceva mai gras, n-are niciun Dumnezeu!”

Contrar aşteptărilor mele, cei doi bărbaţi de la masă nu înfulecau deloc cu voluptate masculină, cam descântau mâncarea şi se temeau sonor că s-ar putea să le pice de-a curmezişul la stomăcel felurile consistente pregătite de Nuami, în condiţiile în care ei sunt fani înrăiţi fructe şi legume proaspete. Acum, fie vorba între noi, fălcuţele lui Helciug nu cadrau mai deloc cu astfel de comentarii simandicoase.

Aşa cum în amor mi-a fost dat să trăiesc poveşti cu risc mare de căzut greu la stomac, pe care le-am mestecat până la lehamite şi din care m-am înfruptat până la leşin, nici în destinul meu culinar văd că nu-i loc prea mult, deocamdată, pentru feluri cuminţi, inofensive, plictisitoare. Nu-nţeleg cum e să faci o pasiune pentru ros morcovi, pentru că mie-mi plac mâncărurile tradiţionale, gătite cu sos de ceapă prăjită, dulceagă, aurie. Ador tocăturile – sarmalele, cârnaţii, chifteluţele, musacaua şi ardeii umpluţi, dolofani. Iar dulciurilor de tot felul, dar în special celor pe bază de ciocolată, nici nu mă gândesc să le rezist. Şi nu trebuie să mă pui la detectorul de minciuni ca să recunosc că pentru mine desertul e cea mai importantă masă a zilei. De trei ori pe zi.

Bine, din toate aceste delicii nu dau gata câte porţii aş vrea şi nici câte aş putea, dar asta nu ca să nu mor, ci ca să nu mă fac chiar cât Palatul Telefoanelor.

Ştiu că textul pe care tocmai l-aţi parcurs musteşte de aroganţa şi subiectivismul omului care, printr-un noroc chior şi-un metabolism cât de cât harnic, încă-şi păstrează colesterolul, trigliceridele şi indicele de masă corporală în limite acceptabile. Dar mie nu-mi place să dau lecţii de viaţă (şi nici să iau, recunosc!), ci prefer să mă dezvălui cu bune şi cu rele, cu dulce şi-amar, cu toate nuanţele mele mai mult sau mai puţin apetisante. Şi chiar nu cred că sunt singura care păcătuieşte atât de mult, din punct de vedere culinar….

 

 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

34 Responses

  1. 1
    Dana 

    Ce ma enervezi cu postarea asta. 🙂 De 3 saptamani, la recomandarea nutritionistei n-am mai pus in gura pic de ciocolata, am mancat cartofi fierti si salata, iaurt degresat si piept de pui fara gust. INcerc sa ma conving ca tot ce fac e bine pentru mine. In prima saptamana m-a motivat acul cantarului dar acum a intepenit in acelasi loc. Si am ajuns sa visez amandine si savarine. Si ce n-as da pentru o portie de cartofi prajiti. Da’ asta e… toate astea-s interzise deocamdata.

  2. 2
    lotusull 

    Mie mi-ar place sa mananc sanatos, dar cum sunt o mega pofticioasa ma rezum la a pastra cat de cat un echilibru.
    Am frunzarit si eu bloguri raw si intentionez sa testez, habar n-am cand, cateva retete. Chiar sunt curioasa ce gust au.
    Am momente si momente. In unele ma apuca cate un elan sa traiesc sanatos, ma tine cateva zile si apoi revin la vechile obiceiuri.
    Dar in general asa, evit chestiile ce-mi par mie prea indepartate de natura, gen margarina, sucuri acidulate cu 0, 01 % fruct, mezelurile foarte procesate, etc.
    In rest, grija mea cu ce isi umple fiecare stomacul 🙂

    Cartofi prajiti cu de toate ?
    Eu am sa scriu o carte ce se va numi ” Ciocolata cu de toate ”
    🙂

    Vroiam sa-ti scriu mai tarziu comentariul dar mi-am zis, hai, mai bine acum, ca numai bine in timpul asta se coace pizza si nu stau cu nasul lipit de geamul cuptorului, deschizand din cinci in cinci minute usa ca sa vad daca e gata 🙂

  3. 3
    Alina Grozea 

    Dana, vrei sa slabesti sau ai o problema de sanatate? Asta e, uneori “mancarea de spital”, cum ii zic eu”, e necesara…

    Lotusule, “Cartofi prajiti cu orice”. Asta e titlul corect, am scris eu gresit, ma gandeam la “Shaorma cu de toate” – care e o inventie romaneasca, altfel shaorma de la mama ei e o mancare ff sanatoasa! 🙂 Deci, “Ciocolata cu orice” :))

  4. 4
    gabidana 

    Alina,

    chiar azi am pacatuit cu o varza a la Cluj….holly molly!!! yummy yummy…..nu calculez ca altii tate caloriile….apoi un vin rosu…sunt la al 2-lea pahar…..ei da…
    and it´s GREAT
    Cheers!!! 🙂

  5. 5
    Alina Grozea 

    gabidana, cheers! Eu dau cu cola! 🙂

  6. 6
    D Mihaela 

    Pe mine varsta m-a mai potolit- am renuntat la fumat nu pentru ca asa zic doctorii, ci pentru ca trag sperante, ca tuta, ca astfel pacalesc soarta cu cativa ani, macar. Cand am venit aici nici eu n-am inteles cum naiba de salata poate fi pe post de felu’ntai? acuma, dupa 8 ani, sa vezi cata capita de verziciuni si ciuperci crude (plus alte maruntisuri de care altadata nu vroiam sa aud) imi trantesc in farfurie inainte de a ma gandi la altceva! Din lipsa de tocatura, carnataraie si sarmale romanesti mi-am strepezit stomacul cu alte inventii culinare si acum, dupa o masa de Craciun sau de Paste zac doua anotimpuri…Sunt multe chestii pe care, desi nici eu nu le inteleg, mi le-am insusit. Unele din cauza locului, altele de frica bolilor…Traiesc insa cu convingerea ca nu dieta si nici jogging-ul ne vor salva de la o moarte prematura-doar puterea noastra, a fiecaruia, de a ne adapta la un mediu din ce in ce mai toxic, mai otravitor.

  7. 7
    Alina Grozea 

    Mihaela, n-au carnati la voi acolo??? 🙂
    Ai dreptate, puterea de adaptare si echilibrul sunt cheia…
    Eu as vrea sa mananc mai sanatos, dar nu pot, pentru ca nu-mi place – conform titlului. Am perioade cand ma mai apuca detoxificarile, dar sunt rare rau…
    Incerca sa nu mananc mult, deci umblu la cantitate – asta e singurul lucru pe care am reusit, deocamdata, sa-l fac. Si stii ce am observat – daca mananci orice, dar putin, si te ridici de la masa un pic nesatul, nu-ti cade nimic greu. Pentru ca, oricum, senzatia de satietate se instaleaza cam dupa 15 minute.

  8. 8
    Marilena Guduleasa 

    Am vazut si eu “Cireasa” cu Nuami. A fost o doamna cu badaranii aia doi. Geaba i-au dat 10, la final, ca in timpul mesei s-au purtat ca guitatorii aia carora le refuza baconul. Helciug a fost o confirmare, Iacob o mare dezamagire.
    As vrea sa-i cer lui Nuami reteta desertului, care parea invers proportional de gustos, cu timpul de preparare. O prajitura “la rece” s-ar putea sa-mi iasa si mie…
    Am retinut si eu teoria Stelei, cu pieptul de pui. Are dreptate, evident.
    O singura data am mancat piept de pui la gratar, gustos, intr-o carciuma din Balcic. Nu era uscat deloc, dar deloc, deloc (mi-a ramas banuiala ca era de fapt pulpa de pui dezosata si batuta bine, sa para piept).

    PS: Corect: de la masa trebuia sa te ridici cat inca mai poti rasufla, nu gafai. Dar cu ospitalitatea tipic romaneasca, daca esti in vizita, jignesti gazda daca nu stergi farfuria cu paine…
    Metabolismul, el ne regleaza poftele… Si pe el il regleaza… genetica. Daca intelegi unde bat… 🙂

  9. 9
    D Mihaela 

    Gasesti si carnati, cum gasesti orice marfa de contrabanda :-)) dar, din lipsa de antrenament, cand ii bag la ghiozdan regret si zac o (prea) buna perioada de timp…

  10. 10
    psi 

    draga mea, suntem pe-aceeaşi parte a baricadei. unii ar putea spune că ne dă mâna să fim aşa, că nu se lipeşte grăsimea, că metabolismul… acu serios, eu scap rău boii în gard numai când e vorba de ciocolată, în rest… mănânc nesănătos după noile standarde, dar niciodată fără limită.
    şi să mor, nu m-aş vedea cu căpiţa de pătrunjel în prefaţa ochelarului! 🙂

  11. 11
    Alina Grozea 

    Mihaela, antreneaza-te cu bugeri! 😀

    psi – putin, dar bun, asta e crezul meu in viata! 🙂 Daca mult si bun nu se poate….

  12. 12
    psi 

    exact, alina. 😉 o deviză tocmai bună.

  13. M-am trezit cu gand sa fac o salata cu ton, dar mi-ai tuflit entuziasmul :). Acum fumez si beau cola in pijamale, iar cana cu ceai verde se raceste pe masa. Am destule prin casa sa improvizez un chec pufos sau o prajitura cu lamaie si o musaca… acum nu pot decat sa sper ca macar lenea ma va salva de aceste bombe calorice. Aceeasi lene care ma impiedica sa ma duc la moderna sala de gimnastica de la parterul blocului – contez pe ea.
    Imi plac si mie toate bunatatile enumerate de tine, cum sa nu-mi placa, dar imi plac si fructele proaspete la nebunie. Mananc fructe pana pocnesc, in fiecare zi, si imi plac mai toate. Slava Domnului, macar atat, ca legumele… cah.
    Prietena mea cea mai buna de aici e raw vegan si m-a tarat pe la tot felul de evenimente de profil, nefacand altceva decat sa-mi intareasca banuiala ca e masochista. Dar, sa nu zic, unele deserturi raw vegan sunt chiar bunicele si au avantajul ca nu cad greu la stomac. Daca as putea trai doar cu ele, as putea fi raw vegan vreo luna (6$ o felie subtirica de prajitura, anyone? :)).

    Slabiciunile mele sunt: dulciurile (aici merg pe varianta: mult, dar bun), cartofii in diverse forme (sunt genul care poate manca piure cu cartofi prajiti) si tot ce are un strat de branza care se topeste deasupra.

    In privinta motivatiei de a manca mai sanatos, sunt la polul opus tie: nu prea imi mai pasa de partea estetica. Adica tot imi pasa, dar nu cat imi pasa cand eram mai tanara. Nu mi-am mai facut nici parul sau unghiile de prin 2010 si tot n-am ajuns sa cos la goblen sambata-seara. Dar, dupa cateva episoade de rau fizic, am inceput sa ma tem sa nu ma imbolnavesc serios aici, la mama naibii, cand nu ma scald in bani si nici familia nu mi-e aproape. Asa ca incerc sa nu mai mananc calorii goale, am redus fumatul si sper sa ajung totusi si pe la sala pe pamant, nu in gand.

    Acum am duc sa fac salata cu ton, iar apoi o sa ma uit la ea vreo trei ore, pana cand foamea o va transforma in ceva apetisant.

  14. 14
    Alina Grozea 

    catintherain, fii atenta aici: cine ti-a zis sa nu papi salata de ton?
    Uite reteta, specialitatea mea:
    2 conserve de ton in ulei (merge si in suc propriu, dar daca-i bal…)
    1 conserva porumb dulce
    2 oua fierte tari
    maioneza dupa gust (si gustul meu cam cere)

    Amesteca ingredientele de mai sus. Se mananca NEAPARAT cu paine proaspata, cu coaja groasa si mijloc pufos. Pofta mare! 🙂

  15. S-e executat, multumesc! Si s-a si mancat. Bine ca nu am paine in casa, ca s-ar transforma rapid in friganele :).

  16. 16
    lotusull 

    Marilena, nu sunt foarte sigura dar cred ca ceea ce a facut Nuami se numeste cheesecake. Pe net gasesti foarte multe retete.
    Asta e prima pe care am incercat-o eu si iese o nebunie de buna ce este :

    http://www.edithskitchen.ro/2009/02/cheesecake-cu-gem-de-capsuni.html

    Laura Adamache mai are retete bune de cheescake.
    In principiu se fac foarte simplu.
    Si ies si daca nu esti super bucatareasa.
    Am incercat o data o combinatie de crema din branza de vaci+ mascarpone si e foarte, foarte bun si asa.
    Practic nu exista limite la un cheescake, poti face orice combinatie iti trece prin cap.
    Am ca obicetiv de bifat un cheesecake cu fructe de padure, revin cu impresii dupa ce il voi face, sper ca nu peste un an 🙂

  17. 17
    Mona 

    WOW…..m-ai dat pe spate cu textul tau!
    Nu cred ca sarmaua , carnatul, tocanita si friptura de porc ar fi principala cauza a colesterolului sau a cresterii in greutate. Exemplul sunt eu. De 17 ani nu mananc porc, sarmale, carnati si tocanite( decat foarte rar, adica, o data pe an cand vin in Ro) si totusi… in tot acest timp de la anorexica (48kg) am ajuns la supraponderala (70kg), mancand mai mult legume, peste , pui si file de vaca. Aaa..si bineinteles rontzaind ciocolata si inlocuind apa cu cola. Cred ca si cantitatea conteaza foarte mult, dar si stilul de viata.
    Asa ca …o friptura de porc cu putini cartofi prajiti si o salata de rucola sau de rosii , o limonada, apoi urmate de mers pe jos cateva statii de autobuz… ar fi mai sanatos decat 1 zi legume si 1 zi carne fiarta!

  18. Mersi, Lotus, n-am apucat sa-ti zic, dar am vizitat site-ul si m-am inspirat de-acolo pentru mai multe cine (ca asta-i marea mea problema, trebuie sa inventez cate ceva in fiecare seara si sa mai ramana cel mult o portie pt. Dana, a doua zi, la pranz). Ce sa vezi… eu nu prea reusesc sa ma tin de o reteta, o citesc “pe diagonala” si pe urma o fac cu inovatii si improvizatii… 🙂
    De-aia nu prea imi ies prajiturile, ca acolo e musai sa respecti intocmai cantitatile si ingredientele…
    Dar o sa ma leg la cap, sa-mi stea informatiile bine stranse laolalta si o sa incerc un cheescake.
    Dar astept si reteta speciala a lui Nuami (daca e prin preajma si citeste…)

  19. 19
    Sorana 

    Mă învîrt pe lîngă zona de comentarii de ceva vreme, dar a venit momentul s-o spun p’aia dreaptă: nu-i frumos ce faci! Deloc! 🙂 Mai sînt şi mame ipocrite şi femei însărcinate care citesc pe aici… Eu, de exemplu, sînt două într-una. Mănînc prostii cu lopata, dar fetei mele îi îndes poveşti cu chestii sănătoase. Da, da! Ea nu se lasă şi se uită la fructe ca la OZN-uri, de-mi vine să-mi smulg părul din cap. Mi-a moştenit toate obiceiurile nesănătoase, plus cîteva de la taică-său!
    Am încercat salatele, dar ale mele ţin de foame, că au ouă, cartofi, năut, brînză telemea, ton, şuncă, etc. Aşa mai zic şi eu că mi-e poftă de-o salată! Cînd m-am dat pe site-uri raw-vegan sau cum le-o fi zicînd, eram proaspătă mămică, dornică să facă bine! Şi-am golit frigiderul şi bucătăria de mîncăruri şi aparaturi “nefolositoare”. Îmi aduc aminte ce faţă a făcut al meu cînd l-am anunţat că storcătorul nostru de fructe nu-i bun, că nu-i pe nuş ce sistem citisem io c-ar trebui să fie, şi, drept urmare, ne otrăveşte băutura din pahar. Aşa! Şi mai trebuie să-ţi spun că fierbeam apa pentru ceai 3 ore! musai 3!, într-o oală măricică, de-mi rămînea la final suficientă pentru o cană plină ( pe care i-o dădeam fetei). După ce-o fierbeam, o strecuram prin sită şi tifon! Şi tifonul pus în straturi multiple, să nu treacă vreun inamic! Au fost cîţiva care-au îndrăznit să-mi sugereze că n-aş fi cu toate şurubelele strînse la mansardă, dar i-am ignorat. Într-o zi cu soare am decis că nu mai pot să intru pe vreun site de genul, dacă vreau să pot să-mi cresc copila de-acasă şi nu de la nebuni! Şi mă ţin de decizie, cu mici excepţii. Înfulec fructe în faţa fetei, uneori, cînd îmi dau seama c-a trecut săptămîna şi ea nu şi-a înfipt colţii în vreun măr, dar e degeabă, nu-i pofticioasă, iar mie-mi stau în gît, de dragi ce nu mi-s. Ieri am comis o ipocrizie de zile mari. Am poftit la un pepsi şi mi l-am luat, că de, am o burtă rotundă şi trebuie să-i dau sănătate din sticlă! Dar vreau să merg la toaletă şi-mi rog fata să se ţină de sticlă. Ea-mi spune, sinceră: “De mi-o dai, beau!” Mi-am amintit de textul tău şi-am zis că trebuie să vin să mărturisesc aici, că la popă n-ajung repede. Sînt o ipocrită şi-o mamă denaturată. Dar am scopuri bune! Mă scuză asta cu ceva? Eram în concediu cu socrii, fiică-mea avea vreo 2 ani. Soacră-mea a vrut să-i dea să guste dintr-o sticlă de cola şi-am sărit ca muşcată de şarpe. I-am explicat regulile casei, dar ştiam că la proxima ocazie va face cum vrea ea. Deci nu i-am mai întors spatele, că mi-s hotărîtă, nu glumă. Ajutorul meu nesperat a constat în faptul ca socrela a cunoscut o d-nă cu funcţie respectabilă. Care d-nă i-a explicat cum fata ei n-a băut cola pînă la 11 ani!!! Yessssss! De-atunci am putut-o lăsa şi pe fiică-mea nesupravegheată în preajma ei…
    Iar ajung să scriu şi să nu mă opresc. Că veni vorba, mă pregătesc să-ţi spun, tot aşa, pe larg, într-un mail, cît de mult mi-a plăcut cartea ta. Dar mi-e tot mai greu să mă aşez şi să scriu ordonat, să mă priceapă şi pe mine cineva. Aşa că mă agăţ de momentul ăsta, în care m-am urnit ca bolovanul la vale, şi-ţi mărturisesc sincer, că altfel m-aş abţine, că m-am bucurat să mă las plimbată prin Barcelona, că am dat din cap aprobator la unele idei şi dezaprobator la altele, dar m-am recunoscut în multe. Şi n-am rămas indiferentă la niciun rînd. Faptul că eşti ingineră şi nu absolventă de litere, te face multilateral dezvoltată, nu-i un dezavantaj. Dacă găseşti o modalitate de-a nu-ţi mai da singură cu ciocanul în cap, de-a nu-i mai vedea pe toţi mai buni şi mai deştepţi, să-mi spui şi mie, o caut de cînd pot gîndi cît de cît! Şi să mai scrii, de ai chef şi timp, mie mi-a prins bine şi am capitole pe care simt nevoia să le recitesc la ceas de seară şi gînduri. Hai, am sărit calul, ajung la herghelie imediat, trebuie să te pup, să-ţi mulţumesc pentru timp, delectare, stil… Ne vedem în online, cu bine! 🙂

  20. 20
    Alina Grozea 

    Mona, ai dreptate, chiar nu stiu cum te-ai ingrasat tu, cred ca de la rontaieli, de la dulciuri. Ca am vezut si eu cum se mananca la voi, si nu vezi oameni grasi pe strada! Bine, nici nu esti grasa, esti un pic impanata, asa. numa’ buna! :))

    Mari, i-am scris lui Nuami pe FB de doleanta ta cu retea… cand are timp, iti raspunde ea. Sau mai scrie-i tu o data, daca sunteti prietene pe FB. Daca nu, imprieteniti-va! 🙂

    Sorana, am ras cu lacrimi citind commentul tau! Si felicitari pentru sarcina, graviduta haioasa si mancacioasa ce esti!!! Sa faci un bebe frumos si sanatos, si cu metabolism bun, sa nu trebuiasca sa se abtina de la bunatati.
    Dar sa stii ca si eu mananc fructe – am zis ca nu-mi plac, nu ca nu le mananc. De mica imi dadea mama mar si-mi zicea: manaca-l asa, ca pe medicament. Si am inteles atunci ca mancatul nu trebuie sa fie doar placere, ca uneori, spre binele nostru, mai trebuie sa bagam la matz si obiecte neinteresante. 😀
    Multumesc si pentru cuvintele tale in legatura cu cartea mea – ai dreptate, imi dau des singura in cap. Dar nu mai des decat ajung sa-mi dea altii! 🙂

  21. Alina, am incercat dar FB zice ca Nuami are prea multe friend request si nu mai incape si a mea… 🙁

  22. 22
    dolers velicu 

    Cata dreptate ai…Dimineata la cafea(cand am timp)imi place sa mananc2-3 felii de paine prajita cu unt,cand citesc de multe ori am langa mine borcanul cu nutella,ieri am mancat 6 mici(e drept ca faza cu micii se intampla cam rar),de la mc.donald imi place in mod deosebit chicken mc,nuggets si tot asa.Ma desfat si eu ca doar vine postul pastilor.

  23. 23
    Alina Grozea 

    Dolores, si eu sunt moarta dupa mici! Ca dupa orice tocatura…. Of!
    Bine ai venit pe blogul meu, te astept si la texte mai intelepte! :))

    Mari, poti sa-i trimiti mesaj lui Nuami chiar daca nu sunteti prietene, FB iti da voie, din cate imi amintesc. I-am zis si eu sa se uite si sa te ajute cu reteta…

  24. 24
    dolers velicu 

    Imi place de mor cum scrii te citesc de pe pe vremea cand scriai pentru blogul Tango.

  25. 25
    Alina Grozea 

    Dolores – sau dolers? – multumesc mult!!
    Ai vazut ca am scos o carte, da? 🙂 (Reclama, sufletul comertului)

  26. 26
    dolores 

    Dolores,am gresit eu scuze.Am vazut ma gandesc s-o cumpar.

  27. 27
    Alina Grozea 

    Ok, te las sa te gandesti. :))

  28. 28
    andres 

    Mi-am facut astazi drum la un KFC. Aveam un chef nebun de fast-food, desi nu ma omor. Salata? Nuuuu. Desi imi place la nebunie salata verde, vara-iarna, salata e divina. Mancare de capre, stiu… Dar ca aperitiv. Fara o carne, nu e masa. Fara paine, nu e masa. Fara ciocolata nu e desert. Am mancat sanatos (si am ramas cu defectul asta) cand eram bolnava. Alea sunt momentele in care o luam pe calea cea dreapta. In rest traim, suntem fericiti pur si simplu. Si daca ne sustine si metabolismul, atunci e viata!

    PS. Salata aia de ton m-a terminat! Vreeeeaaauuu!
    Andres

  29. 29
    Mona 

    da, e una din specialitatile Alinei, salata de ton. Dar nu o faceai cu sos tartar? Sau visez eu? Sau aia e alta specialitate?

  30. 30
    monica 

    Alina,
    si sora/mea manca asa cam ca tine, pana in ziua cand a aflat ca are cancer. Radea de mine, de modul meu de a manca putin, de salatele mele. Ce-i drept, metabolismul nostru este diferit.
    Ei bine, acum imi povesteste ea despre produsele naturiste, ceaiuri, mananca mai putina carne si bea multe sucuri de fructe facute in casa. Am obligat-o sa-si schimbe alimentatia, si fortata de boala a facut-o. Si e bine. A manca sanatos este un mod de viata!

  31. 31
    Alina Grozea 

    Monica, sunt constienta de beneficiile unei diete sanatoase si crede-ma ca incerc, pe cat posibil, sa adopt o alimentatie care sa nu-mi faca (prea mult) rau. Daca as manca cat as vrea si as putea, m-as inchide intr-o cofetarie si n-as mai iesi de acolo pana n-as da gata tot. In fiecare zi ma abtin de la ceva, dar tot in fiecare zi imi fac cate o mica pofta.
    Ce-i drept, nu-s presata de nicio boala grava, probabil ca daca mi s-ar intampla vreo nenorocire, de frica, as lua-o pe calea pe care zici tu.
    Din pacate insa, cancerul nu prea alege: sunt atatea cazuri in care oameni care mananca slana toata viata, beau si fumeaza ca turcii n-au nici pe dracu, iar altii, mai atenti la sanatatea lor, dezvolta afectiuni la care nici nu te-ai gandi.

    Dincolo de tonul glumet din textele mele, eu am pledat intotdeauna pentru echilibru, iar prin asta inteleg sa n-o iei razna nici in partea cu carnatii, nici in cea cu naturistele. Sunt unii oameni care au trecut prin drame atat de puternice in viata lor, incat, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit sa viziteze un psiholog, nu sa citeasca, neaparat, carti de nutritie si sa faca o obsesie din asta. Ma refer la o anume prezentatoare de televiziune care, cu toate dietele ei vegane, mi se pare palida, lipsita de vlaga, transparenta si ma indoiesc ca, daca isi face analizele (dar probabil nu si le mai face, pentru ca nu mai crede in medicina alopatica), i-ar iesi mai bune decat ale mele. Care sunt perfecte, nicio cifra nu-i iesita din grila normalitatii.
    Alt exemplu am in familia mea: varul meu devenise vegetarian, nevasta-sa o luase pe calea bisericii, tineau post peste post, carne nu mai mancau, si pe el si pe copii ii hranea numai cu verdeturi. Vorbesc despre el la trecut pentru ca a murit la 45 de ani, de cancer, dupa ce matusi-mea si sotia l-au tratat cu foi de varza, cum citisera ele intr-o revista cu tratamente naturiste. Am scris despre cazul asta in cartea mea.
    Da, si cand vine vorba de alimentatie, trebuie sa facem si lucruri care poate nu ne plac, dar trebuie sa le facem. Sa mancam mere ca pe medicament, cum zice mama. Dar si mai important e sa nu scapam haturile, sa ne mentinem capul limpede, creierul nespalat si sa nu renuntam la discernamant…
    Ce mesaj lung am scris, logoree de duminica! 🙂

  32. 32
    Alina Grozea 

    Mona, initial reteta era cu maioneza, am inceput s-o fac cu sos tartar tot din dorinta de a manca mai “usor”. Dar lui catintherain am vrut sa-i ofer varianta hard. :))
    Iar andres vad ca n-are plangeri, sper ca si-a facut pana acum si a papat tot! 😉 Pestele-i sanatos, nu? (cand n-are mercur) :)))

  33. 33
    Diana 

    Ce foame mi s-a facut, brusc! :)) Te sustin, ador mancarea nesanatoasa. Nu mananc foarte mult, ce-i drept, dar mananc toate “porcariile”. :)) Deocamdata nici nu m-am imbolnavit, nici nu m-am facut cat Palatul Telefoanelor. :)) So I guess I’m lucky.

  34. Asta de la peşte ți se trage… 🙂 În parte, sunt de acord cu tine, în privința salatelor și a “crudiştilor” puri, nu suport pieptul de pui, nu l-am suportat toata viaţa – că veni vorba, cea mai bună chestie la pui, după mine, e pielea – iar mâncatul de pui de-a-n boulea îmi dă teama că o să încep să cotcodăcesc curând, am ajuns la saturație.

    Dar cred că dilema asta, a mânca sănătos – a mânca bine, este una falsă. Lucru de care m-am lămurit și eu relativ de curând. Mâncând găteala maica-mii, la care, automat, orice mâncare mai puțin toxica nu avea nici un gust, am crezut o viata întreagă că peştele trebuie să fie fad, ars și uscat, că preparatele la cuptor trebuie să fie cu ulei și bulion, etc.

    Nu suportam nici eu peştele, deloc, până acum vreo 10 ani, când am început să văd ce înseamnă, de fapt, peşte gătit bine. Peştele trebuie mâncat gătit de mediteraneeni sau / pe un cu totul alt palier valoric – de lipoveni.

    De fapt, aici de vede abilitatea de a găti. Nu ești bucătar atunci când nu poți să creezi valoare adăugată – mâncarea e atât de bună pe cât sunt ingredientele, în sine. Noi nu știm să dăm gust mâncării. Spunea un bucătar că de asta şi punem atâta sare. Că veni vorba, chiftelele de la bufeturile rapide sunt, excesiv de sărate, dar se compensează (a doua oară) cu zahăr. Punem porcul, că ăla are el grăsime şi gust propriu, și am rezolvat. Dincolo de gustul lui, mare lucru nu putem adăuga. Dacă luăm un ingredient cu gust mai puţin puternic, nu știm să îi adăugăm valoare – un bucătar asta face. Sunt două chestii – una este materia – hrănitoare – cealaltă este gustul. Ele nu reies din același pachet, ci se compun.

    Pe de altă parte, apropos de gustul puternic al porcului, este un gust care, după ce îl sari o vreme, începe să aibă și izuri neplăcute – nu vreau să spun a ce. Un francez sau un japonez, de exemplu – iar astea sunt națiile cele mai longevive în emisferele lor gastronomice, apropos de motto-ul ales – ar cam strâmba din nas la un porc gol, și nu pe considerente de sănătate, ci, efectiv, de gust.

    Îmi permiți să comentez că piureurile și (anumite) pilafurile nu sunt chestii sănătoase – sunt hiperglicemice.

    Partea cu a nu abține pentru sănătate, dar a te abține pentru a arăta bine, mi se pare o ierarhie inversată. Însă, mâncatul sănătos – și un stil de viaţă sănătos – asta este o confuzie largă, nu înseamnă că trebuie să te abții. Dacă trebuie să te abții, înseamna că mănânci prost. Dacă alegi alimentele bune, poți să mănânci până cazi sub masă. Bine, asta nu înseamnă că mâncatul ăsta pe sub masă, orice ai mânca, este, în sine, o chestie bună.

    Orice ai mânca, trebuie să consumi caloriile respective. Dar, în funcție de alimente, poți să ai o toleranţă mult mai mare la nivelul de calorii, pentru că metabolizarea e alta – fibrele, de ex. îți limitează numărul de lipide absorbite – şi, deci, glucide procesate, chiar dacă le-ai mâncat.

    Iarăşi, eram un fan al burţii pe punctul de a pocni. Scoală de alimentaţie proastă, ce să-i faci. Acum, îmi dau seama că, pur şi simplu, nu mă simt bine cu o burtă umflată, nu pot să mă mişc, nu mă simt funcţional. Bine, raportul între avantaje/dezavantajul inerent mai depinde încă şi de ce mănânc :), dar nu mai sunt dan, cum eram pe vremuri

    Faza cu maşina, patul şi strâmbatul din nas la mersul biped nu mi se pare neapărat un semn de inteligenţă – ba aş avea impulsul de a susţine tocmai contrariul. Cred că ăia care au inventat maşinile, avioanele, etc., în mare majoritate, nu erau adepţi ai filosofiei asteia. Marea majoritate a oamenilor pe care îi ştiu, care funcţionează după filosofia asta, n-ar fi în stare să inventeze mare lucru.

    Cam atâta. Măncare bună la toată lumea (fiecare pe banii lui, evident)!

Leave a Reply » Log in