La 2 Mai cerul e uimitor de aproape, luna pare că-ţi dă voie s-o mângâi, iar stelele – când se arată – ţi se joacă printre degetele cu care încerci, în zadar, să le atingi. La 2 Mai marea e tulbure, aerul miroase a sare şi-a peşte eşuat la mal, iar malul se înalţă, ca un încremenit val de pământ roşcat, deasupra apei care-l roade cu insistenţă.
La 2 Mai eşti liber, şi asta nu pentru că în restul timpului şi-al locurilor cineva te-ar ţine prins în chingi, ci pentru că aici atmosfera e mai nu ştiu cum, oamenii nu se uită chiorâş unul la celălalt, nu ţipă şi nu urlă (doar cântă, când sunt beţi), nu ascultă manele (ci numai rock, folk şi pop de-ăla bun, de până-n anii `90), nu se-mbracă-n sclipiciuri, nu încalţă pantofi cu toc, nu-şi asortează geanta cu sandaua, nu strâmbă din nas când bâzâie muştele pe lângă felia de pepene, nu se dau de ceasul morţii că văd un ţărm năpădit de alge şi nisip grunjos, plin de melci, scoici mari şi pietre lucioase.
La 2 Mai eşti ciudat dacă-ţi ţii chiloţii pe tine (iar eu, an de an, sunt o ciudată! :)), pentru că pe plaja de nudişti trupurile se dezgolesc cu o dezarmantă naturaleţe, neostentativ şi neofensator, zic eu. Cui nu-i place să nu se uite.
2 Maiul n-a mai păstrat decât o zvârcolire din boema de altădată, când zi şi noapte pe plajă hălăduiau pletoşi cu chitarele în mână, toropiţi de soare şi ameţiţi de berea ieftină. În nopţile de dragoste (şi foarte mult sex) de pe atunci, nu se mai ştia care cu care şi cine cu cine, toată lumea se iubea fără griji, fără inhibiţii, fără restricţii la decibeli şi fără să-şi pună problema dacă vor pleca acasă, înlănţuţi pentru o cât de cât rezonabilă eternitate, alături de partenerul de cort şi de orgasm.
Acum decorul e mai potolit, rockerii zvăpăiaţi şi hipioţii lunatici s-au aşezat la casele lor şi au făcut copii pe care-i învaţă că nu-i ruşinos să fii gol puşcă la trup, ci la suflet, şi că somnul în paturi de 5 stele nu-i cu nimic mai odihnitor decât cel pe-un pat de nisip cald, înfofolit într-un sac de dormit şi acoperit cu cea mai senină plapumă de cer.
“Mami, uite, marea-i supărată!” a zis Andreea, fetiţa prietenilor mei, când a văzut, pentru prima oară în viaţa ei, valurile. Semn că fiece copil e născut poet, dar undeva, pe drum, ne pierdem candoarea şi simţirile profunde, curate. Eu mi le regăsesc an de an, preţ de-o evadare scurtă, la 2 Mai.
Aş putea abera ore-n şir, în metafore mai mult sau mai puţin reuşite, despre motivele pentru care unii adoră aceste locuri, iar iubitorii de Mamăi şi Eforii le detestă, dar mai bine vă ofer nişte poze care vorbesc, pe limba lor, despre cât de fericită mă poate face această banală felie de litoral, acest modest colţ de ţară şi de lume.
Ce dor mi s-a facut! N-am mai fost demult la 2 Mai dar am niste amintiri faine de tot. Nu ma innebunesc dupa mare, imi ajung 3 zile pe an… dar sa fie. Anul asta n-a fost… dar nu s-a terminat inca 🙂
Alina frumos ai scris…da, te poti distra si intr-un asemenea colt de lume…unde nimeni nu-si da ochii peste cap…si nici nu fac fite daca nu sunt suflati….stii tu unde…..hihihihi…
ma bucur pentru tine….pozele sunt tare haioase….asa dom´le cu sticla de vin pe plaja…..imi place.
n-am fost niciodata la 2 Mai…nu-i timpul pierdut…no, acuma o tzira ciuda mi-e pe tine 🙂 🙂 🙂
Ma bucur eu ca ti-a fost bine 🙂
Nici nu stiu cat mai conteaza locul atunci cand ai dispozitia, anturajul si alti factori conjuncturali de partea ta.
P.S.
Nu indraznesc sa socotesc in timp pamantesc de cand sunt eu cam ” ciudata ” :):)
Alina, eu m-am indragostit de si la 2Mai, o data pentru totdeauna, definitiv, irevocabil!
Si, din cand in cand, revin. Am renuntat la cort, in favoarea unei pensiuni unde am deja “camera mea”, in fundul curtii, iar anul acesta, la plecare, m-au condus toti, toata familia… mea de la mare.
Am cele mai frumoase amintiri de tinerete legate de satul asta. Si nostalgii. Si reverii.
Viata e simpla si curata la 2Mai. La Vama Veche s-au mai complicat putin lucrurile… E asa cum canta trupa Taxi:
http://www.youtube.com/watch?v=In-oZ4qdNMQ&feature=related
🙂
Sa-ti fie de bine! sper ca ti-ai incarcat bateriile pentru o vreme…pacat ca nu mai tine vara, pe cand se descarca iar… 🙁
Eu nu le am cu marea…mor de cald 😀 chiar si noaptea 😛 imi place la munte si…sunt la munte. Deci, uneori imi ajunge o simpla plimbare ca sa ma simt mai bine 🙂
… spf 50…
Ce frumoase-s pozele! Si tu, ce libera si fericita esti 🙂 Mi-ai facut pofta si dor de mare. De Vama Veche – la 2 Mai nu stiu cum e.
Ce ma bucur ca voi va bucurati pentru mine si nu-mi spune nimeni: “Ce cauti sa te duci in cloaca aia?” Ca am mai auzit si opinii d-astea despre 2 Mai si Vama.. 🙁
Nu sunt ipocrita, sigur ca-mi place si la 5 stele, dar nu in Romania! Degeaba ies in Mamaia dintr-un hotel de 4 stele – ca de 5 nici nu cred ca avem – si vad pe strada (si mai ales aud) manelisti ordinari, scuipatori de seminte si tzatze impopotonate!
Ahhh….. 2 Mai …
Pana acum cateva saptamani 2 Mai era singurul loc in care simtisem, coborand din masina dupa un drum de 4 ore, ca ma pocneste fericirea-n teasta. Fara motiv palpabil, doar prin energia locului cred, imbinata frumos cu a mea.
De cateva saptamani (abia de cateva, spre rusinea mea) am descoperit si Sibiul, dar asta nu ii stirbeste 2 Mai-ului…nimic 🙂
Si ma intreb asa, semiretoric….mai e mult pana la vara ?!?!
Ioana, mai e muult, din pacate! 🙂
Bine ai venit pe blogul meu!
Ma laud si eu ca o gaina, dar ai vazut ca am scos o carte? :))
Acolo am scris mai multe despre 2 Mai… Si mai multe si despre altele… 🙂