29 Mar 2011 Aceste adorabile făpturi…

Mi-au fost dragi, de când mă ştiu, pisicile, iar bunica avea constant prin curte câte două, trei blănoase simpatice, aciuate prin preajma ei ca din întâmplare – pentru că de fapt, după cum mi s-a spus şi înclin să dau crezare, o pisică îşi alege întotdeauna stăpânul, şi nu el pe ea. Vecinii o ştiau miloasă şi lăsau la poarta ei boţuri miorlăitoare, puricoase, cu burţile umflate şi ochii cârpiţi, pui abia fătaţi, pe care nu se îndurau să-i înece, dar nici nu-i voiau pe la ei prin bătătură. Iar bunica, ajutată de mine, hrănea puiuţii cu o pipetă pe care o înmuia în lapte călduţ, îi îngrijea cu răbdare, aşa cum ar fi făcut-o mama pisică, îi despăduchea şi făcea din ei motani falnici sau mâţe cu cozi înfumurate şi blăniţă mătăsoasă, pe care îmi plăcea la nebunie să le mângâi şi să le provoc la joacă.

Iubesc pisicile şi urăsc clişeele absurde care susţin că felinele-s animale rele, parşive, greu de înţeles şi de stăpânit. Şi mă enervează la culme „binevoitorii” care mă îndeamnă, pe un ton superior şi sfătos, mai degrabă să fac un copil decât să mă omor după mâţe – comparaţie cretină şi fără sens, care-mi dovedeşte că unii habar n-au nici despre copii, nici despre pisici, nici despre nuanţele vieţii, în general.

Parşivi pot fi numai oamenii, şi prefăcuţi, şi răi, şi mincinoşi, iar dintre ei, cei care iubesc animalele (câini, pisici, nu contează) tot mai au o salvare, înseamnă că şi-au mai păstrat măcar un colţ de inimă nepervertit, măcar o fărâmă de candoare în suflet. Iar dacă e să alegi un animal de companie şi ştii că ai nevoie de tandreţe, dar şi de discreţie, de respect, dar şi de provocare, dacă te ştii un om comod, melancolic, contemplativ, iar în viaţa de dincolo de uşa casei tale ai parte numai de iureş, de zgomot şi de stres, atunci ia-ţi o pisică. Priveşte-o cum se joacă sau las-o să-ţi toarcă în braţe, făcută covrig, şi depun mărturie că-ţi va goni pe dată neliniştea şi gândurile negre, mai abitir decât orice calmant.

Pisicile nu te sufocă niciodată cu dragostea lor, asta e adevărat, sunt capricioase, dar îţi oferă porţii preţioase de tandreţe, când vor ele şi, cel mai important, când nici nu te aştepţi şi nici nu le ceri. Sunt adorabil de imprevizibile când e vorba să fie afectuoase – ba se joacă ori îşi fac toaleta cu o detaşare ce te face să crezi că pentru ele nici nu exişti, ba îşi ridică ochii mari şi umezi către tine, mârâie duios şi-ţi sar în braţe cu îndrăzneală, parcă obligându-te să le alinţi, să le iubeşti. Mă uit la Milka, mâţa mea, şi nu mă satur să-i admir gesturile elegante, indiferenţa princiară, mersul fin, nonşalant, felul mereu demn în care-mi arată că vrea – că trebuie!- să-i dau atenţie. Şi tot ea mă emoţionează şi mă amuză când miorlăie şi mă priveşte cu disperare, în timp ce fac duş – vede cum se prăvăleşte apa aia pe mine şi probabil crede că mă înec şi mor, ca un pui nedorit, de pisică. Uneori, cu o grijă maternă, conştiincioasă, îmi spală mâinile sau picioarele, de parcă-aş fi puiul ei, ce trebuie răsfăţat şi îngrijit. Şi, de drag, îi fac damblaua, deşi îmi lasă urme roşii şi usturătoare pe piele, când mă linge cu limba ei aspră ca un glaspapir.

Aş vrea câteodată să-mprumut de la ea, mai ales în momentele în care simt că viaţa mă face preş, acel amestec ciudat de insistenţă şi prestanţă: o pisică nu cerşeşte niciodată nimic, nici mâncare, nici afecţiune. Ea le pretinde, cu o impertinenţă tenace, ca şi cum i s-ar cuveni. O pisică nu ştie să fie umilă, ea e mândră şi, în acelaşi timp, perseverentă, iscusită în a te determina să-i faci pe plac. Te seduce, cu abilitate şi eleganţă, dar îţi oferă, în compensaţie, clipe de infinită duioşie, momente de pace interioară tot mai greu de găsit şi trăit în vacarmul zilelor de azi.

Nu ştiu câte vieţi au pisicile, dar ştiu sigur că viaţa mea, unica mea viaţă, ar fi fost mai tristă şi mai săracă dacă n-aş fi învăţat să le preţuiesc. Iar ca argument final al pledoariei mele pentru felinele domestice, scot la rampă faptul că, în general, artiştii, scriitorii, poeţii – oameni cu suflete fragile şi sensibile – sunt mari iubitori de pisici.

Mai jos, iată câteva celebre (şi adorabile) exemple:

Frumoasa cu ochi albaştri din poza de deschidere este fata mea, Milka. : ) Pentru ceilalţi protagonişti, poziţionaţi mouse-ul în dreptul fotografiei. Click pentru mărire.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

40 Responses

  1. 1
    Dana 

    Alina, ce scumpa-i Milka…eu n-am pisica…vreauvreauvreau ori pisica ori ciine…ai mei la Arad au un pisi drag….stii cit e de frumos…sa vezi cum o mingiie pe mama pe fata…asa ceva n-am vazut…
    ai mei au crescut-o si pe mama pisoiului…de fapt si pe tatal lui..amindoi au murit…parintii mei au fost tare tristi…pisicile au fost omorite de oameni rai….
    cum pot sa-i numesc altfel……
    si eu sunt sfatuita sa fac un copil si sa las prostiile….poftim? care prostii?
    de fapt de sfaturi sunt satula…si le primesc de la oameni carora nu le cer nici un sfat…
    cica imi vor binele…..asta e cu “sectia sfatosilor”
    zile faine si vesele cu fata ta, Milka

    gabidana

  2. 2
    Marina 

    Draga Alina , ce frumos ai scris ! Am si eu o pisica persana si este exact asa cum ai spus tu , foarte mandra , foarte demna !

  3. 3
    lotusull 

    Alina, mie cel mai mult imi plac maimutele.
    Vorbesc serios, sunt asa jucause, asa nostime si uneori mult mai destepte ca unii semeni de-ai mei.
    Pisicile imi asa si asa, in schimb imi plac cainii si inca foarte mult. Stiu ca am mai spus asta pe undeva, dar nu-i bai, ma repet: daca o sa stau la casa candva, o sa am acolo fix 101 de ciobanesti caucazieni. Caini mai frumosi decat astia n-am vazut in toata viata mea, asa mari si blanosi, puternici si blanzi, ce mai, perfecti.
    🙂

    Dana, lasa-i pe expertii in viata altora sa-si bata gura, vorba aia, ei vorbesc si tot ei aud. Tu fa doar asa cum simti 🙂

  4. 4
    Alina Grozea 

    Dana, o pisica te poate surprinde cu gesturile ei de afectiune, mai ales ca unele sunt zgarcite cu ele! Cu gesturile, adica 🙂 Superbi motaneii din pozele trimise pe mail, are si mama unul portocaliu, Mishu!

    Marina, persanele sut adorabile, asa flocoase si cu botul turtit! Cand o sa ma fac mare si o sa ma mut la curte, imi iau si o persana!

    Lotusule si mie imi plac cainii, dar am o slabiciune pentru pisici, ma induioseaza enorm! Altfel, imi mai plac foarte tare vacutele si magarii! (nu aia cu 2 picioare, ci cu 4! 🙂 )

  5. 5
    Dana 

    Ioi ce fain…io ma duc sa-mi cumpar o pisica…am o problema…ce fac cu fotoliile…is o tzira sclifo´….bun pot sa-mi cumpar un katzenbaum….
    o chestie care arata ca un copac…asa blanos….
    imi plac toate rasele de pisici..si cele care sunt mischling….
    imi plac multe animale: vacutze, maimute, ciini…..
    Lotusulle…expertii din viata mea….ce pompos suna….da, pe ei expertii i-am trecut la categoria “fostex”….ai dreptate, d-aia posed doua urechi ca sa treaca “sunetele”prin ele….fara sa-mi afecteze timpanul…..asa-i? iti multumesc pentru remarca….imi face bine….

  6. 6
    lotusull 

    Dana, experti era intre ghilimele, dar am uitat eu sa le pun 🙂
    Doar suna pompos, nu e insa asa. In fond sunt doar niste oameni ce in loc sa extraga barna din ochisorii personali, dau sfaturi despre scos paie din ochii altora. Dar nah, ce ar fi lumea asta, daca toti am fi la fel ?

    Alina, nu am crezut ca o sa aud vreodata auzind pe cineva spunand ca-i plac magarusii 🙂
    Na, eu mai adaug pe lista animalele salbatice de tot felul, in mod paradoxal, dupa cum spuneam am o atractie ptr oameni cu suflet frumos si salbatic 🙂

  7. 7
    Dana 

    Am fost un copil crescut la bloc, fara sa ma atraga prea mult animalele. De cand m-am mutat impreuna cu actualul meu sot, familia mai are in plus un membru: un motanel.
    Si daca acum cativa ani m-ar fi intrebat cineva i-as fi spus ca nu voi tolera niciodata un animal in casa. Dar niciodata sa nu spui niciodata.
    Imi place cand ma intampina la usa la sosirea de la serviciu, cand isi intinde capsorul spre a fi mangaiat, cand isi linge labutele sau cand toarce cat o intreaga filatura. Motanul acesta m-a facut sa-mi schimb parerea despre pisici si despre animale in general. Daca inainte treceam pe strada nepasatoare, fara ca macar sa le bag in seama acum trebuie sa recunosc ca le remarc, le privesc, ma amuz, ma bucur. Sunt frumoase, elegante, dragute, pufoase, curioase, iubitoare, tandre, maiestuoase…

  8. 8
    Alina Grozea 

    Draga mea Dana (Dana 2, diferita de gabidana de mai sus! :)) stiu multe persoane care nu puteau sa sufere pisicile, pana s-au pricopsit cu una! Si au fost vrajite si imblanzite, ca asa au matele puterea asta magica, iti fura sufletul si mai multe nu! 🙂

  9. 9
    Dana 

    adica eu nu-ti sunt draga…bineeeee…miaaaauuuuuu…..da am vazut emoticon-ul…dar……..glumesc….
    Lotusulle i´m a big girl…am inteles ghilimelele…..stai linistita…am umorul cu mine…am de toate in desaga….de fapt nu numai umor…
    dar pe celelalte nu le scot pentru ca sunteti fete faine…
    asta nu a fost o efuziune sentimentala….

  10. 10
    Alina Grozea 

    gabidana, si tu-mi esti draga, nu scoate gherutele! 😉

  11. 11
    deniss 

    ….din orice tema faci o adevarata …..arta…..
    Am avut in copilarie caine si mi-am promis sa nu mai repet experienta…..
    Imi plac extrem de mult,dar este o obligatie pe care nu mai vreau sa mi-o asum.
    Ganduri bune !

  12. 12
    Alina Grozea 

    deniss, ma faci sa rosesc! 🙂 Exagerezi, dar imi place si-ti multumesc!
    Sa ai un animal de companie nu-i chiar asa de usor pe cat cred unii. Mi s-a intamplat sa dau puii facuti de Milka si de alta pisicuta pe care am tinut-o la mine, timp de 1 an, si dupa o saptamana doritorii sa-mi aduca pisoiul inapoi. Sunt draguti, jucausi, dar trebuie sa stai dupa ei, sa le duci grija, sa-i hranesti, sa-i speli, sa-i iubesti… Valabil si pentru caini, pe care, in plus, trebuie sa-i si plimbi.
    Da, animalele sunt o responsabilitate pe care ti-o poti asuma sau nu, important e sa te gandesti bine inainte, si pe termen lung, ce-ti doresti.

  13. 13
    deniss 

    Mare dreptate………. unii insa o iau in gluma……
    eu nu-mi permit sa glumesc cu nici un suflet care are nevoie de afectiune……
    si totodata n-am disponibilitatea sa ofer……
    M-am straduit ca Blacky al meu sa nu aiba …viata de caine…….si pentru asta am ratat concedii….vizite(unde nu era acceptat)…. iesiri……
    Nu regret…..insa…..nu pot face lucrurile de mantuiala…….. Stau prost cu jumatatile de masura…..

    Ganduri bune !

  14. 14
    Ama 

    Pisici, dragile mele pisici. am ajuns sa am una dintr-o pura intamplare. Mersesem la PetShop sa cumpar bobitze pentru porcusorul de guineea pe care il aveam si-l adoram, iar acolo intr-o cusca erau trei pisoi cu care am inceput sa ma joc. Vazand ca ma joc cu ei vanzatorul mi-a zis sa-mi aleg unul, evident am crezut ca face misto de mine. A repetat indemnul si mi-a zis sa-mi aleg unul ca mi-l da. Ioi. In secunda doi din cei trei pisoi am luat singurul ghemotoc cu ochi albastri care se uita la mine cel mai chioras dintre toti. Si am si iesit cu pisoiul din magazin de frica parca sa nu se razgandeasca vanzatorul. M-am intors cand mi-am amintit ca n-am nimic acasa din ce i-ar trebui unei pisici si am cumparat tot ce avea nevoie. I-am zis Puca, datorita faptului ca la fel ca pisica ta ( sunt din acelasi soi ) avea o fetisoara mica, rotunda si neagra ca un puc de la hochei. Acum e o fetita frumoasa de trei ani, delicata, exclusivista, tandra si sclifosita in cel mai irezistibil mod posibil. O iubesc de mor. Mama, care a facut o mini-criza vazandu-ma cu matza acasa, acum e topita dupa ea. Am stat cu ea acasa la parinti, fiindca acolo eram “refugiata” cand a aparut pisica in viata mea, dupa o demisie si o lehamite de viata teribila. Intre timp am iesit din nou sa dau piept cu lumea si am plecat departe. Pe Puca nu m-a lasat inima sa o iau fiindca zau asa, mama a pupat mai mult pisica asta decat imi amintesc sa ma fi pupat pe mine cand eram mica :)). De 9 luni de zile insa si tot fara sa-mi propun in viata mea a intrat Bijoux 🙂 Pisica numarul 2. Iesisem la cumparaturi si am trecut pe langa un pet shop, am intrat doar asa sa ma uit ce mai au pe acolo. Erau trei pisoiasi slabi, cu urechile murdare, ochisorii lipiti, mi s-a rupt sufletul. M-am aplecat sa ii mangai si vanzatoarea imi spune ca sunt pentru adoptie, daca vreau unul… Am luat o mogaldeata alba cu o pata mica gri pe barbita si urechi de liliac. Nu stiu cum sa explic pur si simplu simti care e “al tau” sau el simte ca esti al lui… Nu alegi, simti. Acum Bijoux e stapana casei, obraznica cat incape, tandra de zici ca nu-i adevarat, frumusica foc si atat de perfecta pentru o fata de 26 de ani care locuieste singura. Nu imi imaginez cum as rezista fara ea. Si da, cred ca pisicile ne aleg si ne pot insenina si cele mai intunecate zile.

  15. 15
    Mihaela 

    Este adevărat, pisicile îşi aleg stăpânii.O vecină a murit de ceva timp şi au rămas în curte, câinele şi pisica. Ador pisicile şi … deşi eu am 3, la masă vin mai multe, îmi aud vocea când le hrănesc pe ale mele iar mirosul nu le înşelă…vin mănâncă şi pleacă. Pisica vecinei venea şi ea. După o perioadă şi-a adus puii ( trei la număr). I-a cărat în gură, traversând strada aşa. De atunci sunt ai mei şi nu regret. Pentru fiica cea mare pisicile fac parte din viaţa ei, are o afecţiune deosebită pentru ele. De ziua ei şi-a dorit, printre altele, hrană, zgărdiţe şi castronaşe pentru pisici.

  16. 16
    Alina Grozea 

    deniss, asa e, cand simti cafaci lucrurile pe jumatate, mai bine renunti… Ganduri bune si tie!

    Ama, ce povesti frumoase, am zambit citind cu cat drag vorbesti de Puca si Bijoux! Sa-ti traiasca 9×99 de vieti si sa te bucuri de ele! Dar daca imi permiti un sfat: nu te mai duce la Pet Shop, ca te umpli de blanoase!!! 🙂

    Mihaela, imaginea pisicii care-si cara puiutii de colo-colo, ca sa-i protejeze, sa-i fereasca de rele sau sa le caute stapani iubitori ma induioseaza peste masura. Pisicile sunt printre cele mai bune mame din lume! Cate un pupic pe botic trimit printeselor tale! 🙂

  17. 17
    Ama 

    :):)

  18. 18
    psipsina 

    alina, dacă îţi spun că “psipsina” însemană în greacă pisica (vechiul meu nick name) cred că ţi-am spus tot, nu? dincolo de părerile şi ideile preconcepute ale oamenilor eu spun doar: dacă vrei să cunoşti iubirea nemărginită, lasă-te iubit de o pisică.
    naomi a mea a trăit 17 ani. eu îi spuneam “inima lui mama” căci aşa şi era. s-a stins nu de multă vreme şi încă mi-e un dor cumplit de ea. celor care aveţi o prietenă piscă vă doresc să vă aducă cel puţin la fel de multă iubire pe cât mi-a dăruit inimioara mea.

  19. 19
    Alina Grozea 

    psipsina, Milka mea are 15 ani… Si nici nu vreau sa ma gandesc ca o voi pierde. Acum e sanatoasa si jucausa, cam prea jucausa pentru varsta ei! 🙂
    Cu pisicile esti egala in iubire, ele nu-ti sunt supuse. Ce am observat eu – si nu vreau sa supar pe nimeni, dar asa este! – e ca oamenii care vor sa se simta stapanii absoluti ai cuiva nu prea aleg pentru asta o pisica. Mai degraba un sot/o nevasta sau un catel! 🙂

  20. 20
    Alina Grozea 

    Am uitat, ai zis sa-ti zic Psi! 🙂

  21. 21
    psipsina 

    zi-mi cum vrei, da e mai simplu prescurtat (că aşa-mi zic toţi) 😀
    un sfat, dacă îngădui: cea mai teribilă boală a pisicii, cea care le răpeşte cel mai adesea dintre noi este insuficienţa renală cronică. fă-i te rog, de dragul meu, milkăi tale, cât mai curând, un set de analize şi un control de rutină. pisicile sunt şi mari experte în a se preface că sunt perfect sănătoase.
    şi naomi s-a jucat până în ultima zi… 🙁 a minţit cu o iubire imensă faţă de mine că îi este bine, până în ultima zi…

  22. 22
    Alina Grozea 

    Psipsicuto, nu ma speria… O sa o duc!

  23. Un deliciu! Din pacate, Mitzone al nostru poseda niste instincte vanatoresti atat de puternice, ca nu s-a putut adapta la bloc. L-am dus undeva, la curte, unde s-a remarcat prinzand soareci si atacand persoanele straine care ii calcau habitatul. Pazea curtea mai strasnic ca un caine. La 5 luni, avea 8kg, numai fibra si muschi. O felina in toata puterea cuvantului.
    A disparut, iar noi preferam sa ne imaginam ca l-au furat niste oameni care aveau nevoie de un prinzator de soareci prin batatura si nu ca se da cu vreun norisor prin Raiul matelor.
    In schimb, din cele trei luni pe care le-a petrecut la noi in apartament, avem amintiri cat pentru… 9 vieti!
    Daca cineva isi inchipuie ca o mata e un animal de companie comod si care nu te solicita prea tare, se inseala amarnic. Sunt inteligente, curioase, scotocitoare si scormonitoare, agile (incap perfect si in cel mai mic cotlon), insistente si perseverente atunci cand au un tel (si vesnic au unul), jucause, mai ales cand sunt mici, ca argintul viu.
    Nu sunt mai parsive decat oamenii. In fond, pe cine stiti voi, sa va iubeasca fara sa astepte nimic in schimb?! Macar recunostinta…
    Eu am avut o gradina zoologica acasa la ai mei, in copilarie. Dar pisicutele au fost cele mai dragi si mai interesante animalute de companie, pe care mi le amintesc.
    O, si sa vedeti cand se indragostesc!… 🙂

  24. 24
    Alina Grozea 

    Marilena, Milka mea “s-a indragostit” la 8 luni si peste alte 3 a facut primii pui! Apoi, nici nu i-a intarcat bine, si iar “s-a indragostit”. Asa ca am dat-o inca o data la pui – iar pe motanul tata chiar la iubit de data asta, nu mai voia sa plece de la el si nici el n-o lasa, plangea, ca Romeo, la picioarele mele, in momentul in care imi luasem mata in brate s-o duc acasa.
    Uite asa am strans amintiri cu 8 ghemotoace adorabile (cate 4 la fiecare serie), dar apoi am sterilizat-o pe vesnica “indragostita” ca nu mai aveam trai cu ea! 🙂

  25. Stiu, Alina… La un moment dat, in curtea alor mei erau 16 pui, plus mama-pisica. Tatal, supranumit Tehnicianul (din pricina ca umbla pe acoperisuri, tot pe langa antenele TV isi facea de lucru), manca si dormea la noi, in rest haladuia, leit Thomas O’Malley. Intr-o dimineata ne-am trezit cu 18 pui, in loc de 16. Intrusii erau negri si urdurosi ca niste tigani. Pesemne cineva, care a crezut ca de drag calcam pe mate, si nu ca nu mai pridideam sa le dam in plasament, ne-a mai aruncat noaptea doi peste gard, sa avem si de-aia negri, sa ne completam colectia…
    Dar, de ingrijit, ii ingrijea si ii educa frumos. Mama responsabila, dar cam… iubareata, ca sa fiu ingaduitoare cu ea… 🙂

  26. 26
    Alina Grozea 

    Ce-mi plac pisoii negri!!! Cu ochi galbeni! 🙂
    Asa-s pisicile, iubarete foc, eu tot am incercat sa deprind de la a mea din tainele seductiei, dar nu prea-mi iese. Trebuie s-o ai in sange! 🙂

  27. 27
    lotusull 

    Marilena, stii ca ma bucur ca te intalnesc aici la Alina ? 🙂

  28. Lotus, buna (din nou)!
    Trec in fiecare zi (si de mai multe ori pe zi) pe la Alina. Vorba Oanei Pelea, “la ce bun scrisul, daca nu poti sa scrii un oftat”, sau … un zambet?
    E marea mea frustrare, cu blogurile astea, multe, pe care le urmaresc. Eu as vrea sa scriu pe toate, dar n-am nici timp si sunt si prea “pretioasa” ca sa scriu acolo, doar o vorba, doua, sa “marchez momentul”… 🙂
    Sper ca Alina stie, si tu stii, si Uchi si Treia stiu, si Andres, si … toti pe la care ma eternizez in loc sa-mi vad de treburile mele “serioase”, ca nu trece-o zi fara sa va vizitez. Fie si doar ca sa ma asigur ca n-ati disparut nicaieri… 🙂

  29. 29
    Valin 

    Sarut mainile, Alina.
    Imi amintesc…..imi amintesc, ba nu vad….o vad….tigrisorul meu.
    Cindva…am privit-o, apoi am ocolit-o, fara sa stiu insa a venit dupa mine si …. nu a cedat. In fata usii inchise a inceput sa miaune si apoi sa zgariie; Mi-a intrat in casa….in viata….in suflet. Am descoperit cu timpul ca ….. dormea uneori in cosul meu cu rufe; Ma astepta la usa, mieuna mai tare daca nu deschideam repede. O scoteam la plimbare, mergeam la padure sau in parcuri, la munte mi-aduc aminte cum sarea din urma in urma, in pasii mei afundati in zapada. Mitzi venea la mine si linga cada, ma privea, se lungea toata….ne jucam si o stropeam cu apa, la fel mereu si tot venea….Cind ma intorceam dupa mai multe zile, facea niste tumbe….sarea pe pereti…la mine in piept….fugea peste tot si sarea. Am schimbat canapele, fotolii, perdele. In tavita ei nu accepta ziar, numai hirtie alba….ea, aparent o matza comuna. Ma privea cind ma imbracam, ma conducea la usa…Noaptea cind eram f obosit, ma trezeam cu ea lipita de spatele meu. Nu stiu ce m-a induiosat mai mult…odata cind m-am intors mai devreme din departari si am vazut-o pe cea care ma stapinea atunci, ca are in patul nostru pe perna mea, bluza mea de pijama….sau ca din ea, a iesit Mitzi…..
    Am dus-o departe….departe….sa-si implineasca menirea, sa simta ce inseamna pui si….restul; nu am fost in stare sa o tin numai pt mine….dupa o vreme a adus 2 pui, mi s-a spus…..apoi ca a disparut….In naivitatea mea o astept inca. Nu-i asa Alina ca pisicile stiu de oriunde drumul spre casa ?
    Pe Mitzi mic, o caut uneori in magazine sau pe strazi, in urmele mele din zapada. Dansam odata Queen – Love of my life si…..s-a bagat intre picioarele noastre, nu s-a lasat apoi pina nu am luat-o in brate si asa ….imi aduc aminte de multe, de multe altele;
    Nu pot sa mai am alt suflet precum acela linga mine caci…tigrisorul meu nu poate fi altul ci, doar….acela.
    Mi-e prea greu sa deschid albumele sa o vad, nu imi plac pozele, pastrez in suflet ce e in urma. Nu-i asa….totul e pretios.

  30. 30
    Alina Grozea 

    Valin, asa e, se spune ca pisicile nu uita drumul spre casa…
    Imi pare rau pentru Mitzi a ta, dar atat cat a fost sa fie a fost o poveste frumoasa, care ti-a imbogatit viata.

  31. 31
    Alina Grozea 

    Marilena, nu stiam ca ma vizitezi zilnic, dar acum, ca am aflat, o sa am grija sa nu fie dezordine pe aici, prin casa… 🙂

  32. 32
    lotusull 

    Alina, de aia e bun Statcounter. Personal nu cati, ci cine, ma intereseaza 🙂

  33. 33
    Alina Grozea 

    Lotusule, pe blogul asta nu pot sa pun-sau nu stiu! – intrumente de monitorizare. Aveam mania asta pe blogul de pe google. Aici oricum am fost surprinsa sa vad ca m-a urmat atata lume buna! 🙂

  34. 34
    lotusull 

    Eu am vazut la OFZ si mi-am zis, asa ca o maimuta ce sunt uneori: ia sa vad si eu cam cu ce se mananca asta. Desi nu e o manie sau nu e inca, e interesant 🙂
    Nu stiu sa-ti spun daca merge sau nu, ca sunt afoana in chestii tehnice si abia dupa lupte seculare am reusit sa-l instalez, dar poti sa mai citesti si sa vezi.
    Oricum, lumea care te-a urmat, este si asta e o certitudine si nu doar o chestie din aia optimista si fara suport real.
    🙂

  35. 35
    Mona 

    Off…pisicile… Nu am crezut ca vreodata ca ma pot indragosti de pisici. Dar s-a intamplat si acu’ ma tine rau! Primul meu motan Benjamin, era foarte frumos si istet. Imediat venea cand il chemam si cel mai important e ca nu se urca pe masa sa fure mancare. Dar.. fura sosetele.
    Acum am o pisica ,Molly, pe care mi-a adus-o copilul, pt ca era mica -mica si niste copii au luat-o de langa mama ei si au aruncat-o pe strada. Era atat de mica ca nici nu putea sa manance. Am hranit-o cu pipeta, s-a facut mare , iar acum asteptam sa ne faca puiuti( probabil vreo 4).Ea nu e prea iubareata , ca motanul…dar ne-am obisnuit cu ea.
    Iar langa casa mai sunt inca 3 pisici( Sanfura, Bubu si Pasa), foarte destepte, care cum aud masina noastra, cum vin si se aseaza langa farfurie, sa-si primeasca boabele. Si uite asa, am ajuns sa cumparam cate un sac de 20 kg cu mancare pt ele, in fiecare luna. Dar nu-mi pare rau…Sunt ca si copiii mei. Am si 2 copii, am si pisici ( asta in cazul in care cineva mi-ar reprosa ca ar fi mai bine sa fac un copil)..

  36. 36
    Alina Grozea 

    Mona, stiu cat ai suferit dupa Ben…
    Dar ma bucur ca ai ajuns, intr-un final, la vorba mea, si te-ai convins ce companioni minunati pot fi pisicile… Si sa-mi trimiti poze cu puiutii lui Molly! 🙂

  37. Si eu sunt Cat Person. 🙂 De cand ma tin minte, am avut tot timpul pisici in casa. Acum am una neagra, rasa Norwegian Forrester, cam la fel cum au Nicole Kidmal si John Travolta. Scumpetea mea are 11 ani si o cheama Noire, e neagra ca noaptea, :))))

  38. 38
    Alina Grozea 

    Victoria, bine ai venit! 🙂
    Ce-mi place cum se zice la voi acolo, Cat Person, Dog Person! Da, si eu sunt Cat Person, fara indoiala! Desi imi plac si (Hot) Dogii! :))
    Cred ca e superba pisica ta, pisicile negre au un farmec special…

  39. 39
    laura 

    Ah, ce rau imi pare ca am vazut asa tarziu postarea ta…dar mai bine mai tarziu, decat niciodata:))) M-ai uns pe suflet cu articolul tau…exact asa as fi scris si eu despre minunile numite pisici. Prima pisica a fost adusa acasa la ai mei de catre mine, cand inca mai locuiam cu ei si a fost privita cu mare reticienta:)) Ai mei iubesc animalele, dar considerau ca locul lor e la casa, la curte si nu intr-un apartament. Evident ca parerea li s-a schimbat si in timp s-au perindat mai multe feline ( dar nu mai mult de 2 o data ca sa nu se simta neglijate). In timp am invatat sa cunosc blanoasele, sa le mai descopar din secrete, am constatat ca fiecare are personalitatea ei si ca fiecare pisica este unica si de neinlocuit. Acum sunt maritata la casa mea si evident ca am cules de pe strada acum 4 ani o mogaldeata piele si os, dar cu niste ochi mari de miloaga. 2 zile a stat lipita pe canapea de teama sa nu o dam afara din casa. Manca ca o apucata si revenea in acelasi colt pe canapea:)) Nu mai are rost sa spun ca e rasfatata casei, ca cine vine la noi se mira ce frumuseste de pisica avem ( intamplarea a facut sa fie corcitura si in consecinta foarte pufoasa). I-am spus numele Capris pentru ca atunci cand era mica sarea ca o capra pe unde apuca:)) Acum ca astept un bebe, toata lumea s-a aratat ingrozita de ideea salaslurii sub acelasi acoperis a celor doua fiinte. Eu in schimb m-am documentat si am vazut ca nu e dracul chiar atat de negru si ca pot convietii fara probleme daca se respecta niste reguli simple. Nimeni nu vorbeste in schimb despre avantajele unui copil care creste in compania unor animalute, pentru ca la noi inca sunt mult care le trec la capitolul pericole grave. M-am lungit si plictisesc….:)) Asa ca inchei prin a spune ca iubesc blanoasele si ca daca avem ochii si sufletul deschis, avem ce invata de la ele.

  40. 40
    Alina Grozea 

    Laura, ai dreptate, mai bine mai tarziu decat niciodata! Bine ai venit! 🙂
    Felicitari pentru bebe, sa ai o sarcina lina si o nastere usoara! Si da, sunt total de acord cu tine – cu respectarea unor reguli simple, animalele de casa nu sunt periculoase pentru copii! Dimpotriva! Uite la americani un exemplu de data asta bun: copiii mici cresc in multe familii in preajma animalelor, se pupa in bot cu caini si pisici si nu cred ca-s mai bolnavi decat copiii nostri cocolositi si feriti de “atingeri periculoase”. Prezenta animalelor creeaza anticorpii necesari, asa ca toata lumea, cu doua picioare sau cu patru labute, e bine mersi! 🙂

Leave a Reply » Log in