Mi-au fost dragi, de când mă ştiu, pisicile, iar bunica avea constant prin curte câte două, trei blănoase simpatice, aciuate prin preajma ei ca din întâmplare – pentru că de fapt, după cum mi s-a spus şi înclin să dau crezare, o pisică îşi alege întotdeauna stăpânul, şi nu el pe ea. Vecinii o ştiau miloasă şi lăsau la poarta ei boţuri miorlăitoare, puricoase, cu burţile umflate şi ochii cârpiţi, pui abia fătaţi, pe care nu se îndurau să-i înece, dar nici nu-i voiau pe la ei prin bătătură. Iar bunica, ajutată de mine, hrănea puiuţii cu o pipetă pe care o înmuia în lapte călduţ, îi îngrijea cu răbdare, aşa cum ar fi făcut-o mama pisică, îi despăduchea şi făcea din ei motani falnici sau mâţe cu cozi înfumurate şi blăniţă mătăsoasă, pe care îmi plăcea la nebunie să le mângâi şi să le provoc la joacă.

Iubesc pisicile şi urăsc clişeele absurde care susţin că felinele-s animale rele, parşive, greu de înţeles şi de stăpânit. Şi mă enervează la culme „binevoitorii” care mă îndeamnă, pe un ton superior şi sfătos, mai degrabă să fac un copil decât să mă omor după mâţe – comparaţie cretină şi fără sens, care-mi dovedeşte că unii habar n-au nici despre copii, nici despre pisici, nici despre nuanţele vieţii, în general.

Parşivi pot fi numai oamenii, şi prefăcuţi, şi răi, şi mincinoşi, iar dintre ei, cei care iubesc animalele (câini, pisici, nu contează) tot mai au o salvare, înseamnă că şi-au mai păstrat măcar un colţ de inimă nepervertit, măcar o fărâmă de candoare în suflet. Iar dacă e să alegi un animal de companie şi ştii că ai nevoie de tandreţe, dar şi de discreţie, de respect, dar şi de provocare, dacă te ştii un om comod, melancolic, contemplativ, iar în viaţa de dincolo de uşa casei tale ai parte numai de iureş, de zgomot şi de stres, atunci ia-ţi o pisică. Priveşte-o cum se joacă sau las-o să-ţi toarcă în braţe, făcută covrig, şi depun mărturie că-ţi va goni pe dată neliniştea şi gândurile negre, mai abitir decât orice calmant.

Pisicile nu te sufocă niciodată cu dragostea lor, asta e adevărat, sunt capricioase, dar îţi oferă porţii preţioase de tandreţe, când vor ele şi, cel mai important, când nici nu te aştepţi şi nici nu le ceri. Sunt adorabil de imprevizibile când e vorba să fie afectuoase – ba se joacă ori îşi fac toaleta cu o detaşare ce te face să crezi că pentru ele nici nu exişti, ba îşi ridică ochii mari şi umezi către tine, mârâie duios şi-ţi sar în braţe cu îndrăzneală, parcă obligându-te să le alinţi, să le iubeşti. Mă uit la Milka, mâţa mea, şi nu mă satur să-i admir gesturile elegante, indiferenţa princiară, mersul fin, nonşalant, felul mereu demn în care-mi arată că vrea – că trebuie!- să-i dau atenţie. Şi tot ea mă emoţionează şi mă amuză când miorlăie şi mă priveşte cu disperare, în timp ce fac duş – vede cum se prăvăleşte apa aia pe mine şi probabil crede că mă înec şi mor, ca un pui nedorit, de pisică. Uneori, cu o grijă maternă, conştiincioasă, îmi spală mâinile sau picioarele, de parcă-aş fi puiul ei, ce trebuie răsfăţat şi îngrijit. Şi, de drag, îi fac damblaua, deşi îmi lasă urme roşii şi usturătoare pe piele, când mă linge cu limba ei aspră ca un glaspapir.

Aş vrea câteodată să-mprumut de la ea, mai ales în momentele în care simt că viaţa mă face preş, acel amestec ciudat de insistenţă şi prestanţă: o pisică nu cerşeşte niciodată nimic, nici mâncare, nici afecţiune. Ea le pretinde, cu o impertinenţă tenace, ca şi cum i s-ar cuveni. O pisică nu ştie să fie umilă, ea e mândră şi, în acelaşi timp, perseverentă, iscusită în a te determina să-i faci pe plac. Te seduce, cu abilitate şi eleganţă, dar îţi oferă, în compensaţie, clipe de infinită duioşie, momente de pace interioară tot mai greu de găsit şi trăit în vacarmul zilelor de azi.

Nu ştiu câte vieţi au pisicile, dar ştiu sigur că viaţa mea, unica mea viaţă, ar fi fost mai tristă şi mai săracă dacă n-aş fi învăţat să le preţuiesc. Iar ca argument final al pledoariei mele pentru felinele domestice, scot la rampă faptul că, în general, artiştii, scriitorii, poeţii – oameni cu suflete fragile şi sensibile – sunt mari iubitori de pisici.

Mai jos, iată câteva celebre (şi adorabile) exemple:

Frumoasa cu ochi albaştri din poza de deschidere este fata mea, Milka. : ) Pentru ceilalţi protagonişti, poziţionaţi mouse-ul în dreptul fotografiei. Click pentru mărire.