Tag-Archive for ◊ dulap ◊

06 Aug 2011 Visul din dulap (şi alte gânduri amestecate)
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , , , ,  | 41 Comments

În fiecare dimineaţă, fără excepţie, înainte de a ieşi pe uşă privesc lung în oglinda mea mare, de pe dulap. Nu sunt înaltă, dar silueta încă subţire n-a învăţat a-mi trăda, definitiv, aerul adolescentin. Obişnuiam să mă amăgesc că, dacă m-aş întoarce în timp, în anii de liceu, cu fizicul de acum i-aş păcăli pe toţi. Însă cu două zile în urmă, la metrou, o puştoaică mi s-a adresat cu “Saru’mâna, fiţi amabilă…” Şi am fost.

*

Când îţi dai seama că îmbătrâneşti? Eu încă nu-mi număr riduri la colţul ochilor, dar acum 20 de ani terminam liceul. Mi-am făcut blog abia când tot netul era împânzit de bloguri, mi-a luat luni de tatonări să mă împrietenesc cu Facebook-ul, iar alte reţele de socializare nu s-au lipit de mine. Nu înţeleg Twitter-ul, scriu sms-uri cu viteza melcului şi nu pricep de ce lumea simte nevoia să intre pe internet de pe telefonul mobil şi să se chiombească la un ecrănel, când acasă ai cogemitea ecranul, ditamai tastatura şi o pijama pufoasă în care să te cuibăreşti când caşti gura la seriale. Simt că abia mă mai târâi, iar tehnologia se mişcă tot mai repede… Probabil că-n ochii puştanilor de mâine voi fi la fel de penibilă că stră-străbunica mea, care-şi înnoda broboada la lumina lumânării, zicând că becu-i unealta diavolului.

*

Nu există zi în care să nu mă machiez. Îmi plac rujurile uşor sclipicioase, fondul de ten compact, nu suport glossul (îl mănânc) şi nu prea port mascara, pentru că-mi face pleoapele grele şi mă incomodează la plâns. Verific în fiecare dimineaţă, în oglinda mea mare, dacă mi-am aşezat cum trebuie umbre cenuşii în curbura pleoapelor – aşa cum am citit într-o revistă de modă ca se face. Construcţia trebuie să fie simetrică, perfectă. Sub sprâncene, o undă de praf alb, strălucitor, luminează privirea. O clipă zâmbesc, apoi colţurile buzelor îmi coboară din nou. O inerţie tâmpită, o melancolie fără de leac.

*

De câte ori îmi trag pe mine blugii strâmţi, alunec exigent cu privirea pe conturul încă armonios al feselor – singura mea certitudine, mândria mea frivolă din adolescenţă. Iubitul meu de când aveam 16 ani nu era deloc bun la învăţătură, nu ştia să vorbească meşteşugit, dar mă privea şmechereşte de sub un evantai de gene lungi, ispititor de arcuite. Era îndrăzneţ, vesel, frumos, sportiv, mirosea bine (a săpun Fa) şi-mi spunea mereu că am fund mişto. Cum să nu-l iubeşti? (Pe el, pe iubit!)

*

Dulapul meu stă să cadă pe mine, ticsit de ţoale, dar niciodată n-am cu ce să mă îmbrac. Drama e reală, şi numai un suflet sensibil şi-o minte cheltuitoare, de femeie, mă pot înţelege… Am în şifonier haine de care am uitat, haine cu amintiri, haine primite-n dar, haine pe care le iubesc şi haine pe care le-aş pune pe foc. Dar, ca-n toate poveştile de dragoste şi ură ale vieţii mele, păstrez tot, nu ştiu să arunc nimic. Doar mai răscolesc, din când în când, prin ele…

*

Fantezia mea de cu fiecare seară (că până dimineaţă uit) e să-mi schimb stilul vestimentar. Visez ca, într-o zi, dressingul meu plin de bluze copilăroase şi jeanşi tociţi să se transforme printr-o vrajă într-un dulap de femeie în toată firea: cochetă, senzuală, învăluită-n mătăsuri şi satin, cocoţată mereu pe cele mai ameţitoare tocuri. Sigură pe ea, pe dorinţele şi voinţele ei, capabilă să lase în urmă-i nu numai un damf de parfum fin, ci şi izul izbăvitor al unei păci interioare ce vine, sau ar trebui să vină, odată cu maturizarea. Ca un drogat ce-ar vrea să se lase de drog (dar nu poate), mă gândesc că va veni o zi în care mă voi scutura definitiv de colbul viziunilor mele infantile şi-mi voi face curăţenie generală şi în garderobă, şi în suflet. Dar azi mai vreau să plâng fără rost, să râd cu hohote necenzurate, să mai lipăi o ţâră în tenişi, să mai copilăresc puţin…

*

Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai tânără şi mai frumoasă din ţară? Căci cine e cea mai veselă fără motiv, cea mai tristă dintr-o mie de pricini, cea mai nerăbdătoare cu viitorul şi cea mai în război cu propriul trecut nu te mai întreb. Pentru că ştiu.