01
Apr
2012
Top ten maxime ipocrizii
|
Category: Uncategorized
|
Pentru că mă fascinează dualitatea naturii umane, m-am gândit să încropesc un Top 10 al celor mai întâlnite afirmaţii în care nu cred nici măcar cei care le fac. Unele dintre ele nu-mi sunt deloc străine – asta aşa, ca să-mi pun puţină cenuşă în cap înainte de a arunca alţii cu ouă.
- Eu nu mint niciodată. (No comment.)
- Eu nu judec pe nimeni, numai Dumnezeu are dreptul să judece! (După ce varsă această platitudine, orice demn urmaş al maicii Tereza începe să se laude cât e el de echidistant şi de neutru mai abitir ca Elveţia, mascând sub un discurs împăciuitor răutăţi mai mari decât ale acelora care-şi exprimă făţiş indignarea sau dezacordul faţă de apucăturile unui seamăn de-al lor.
- Ce dacă m-a părăsit, eu nu-i doresc nimic altceva decât fericire alături de noua pereche! (Da, ştiu, colcăie planeta de altruişti şi de adepţi ai iubirii necondiţionate, de-aia nu mai prididesc procurorii să instrumenteze cazurile de crimă pasională, iar administratorii de site-uri să şteargă spamurile veninoase ale frustraţilor în amor.)
- Pentru mine nu contează banii, eu muncesc numai de plăcere. (Culmea e că absolut toţi cei care debitează supărător de des gogoaşa asta răsuflată nu par deloc genul care să mănânce numai biscuiţi cu ceai.)
- Îi iubesc la fel de mult pe toţi copiii mei. (Puţine familii cu doi sau mai mulţi copii am întâlnit până acum în care să nu existe copilul-febleţe. Şi totuşi, aceasta e cea mai nobilă formă de ipocrizie, la care nu trebuie renunţat nici în ruptul capului! Cel mai grotesc lucru mi se pare să afirmi cu seninătate (sau, şi mai rău, să scrii) că îţi pasă mai mult de primul născut (sau de ultimul, după caz), că un copil e minune dorită, iar altul doar rupere de prezervativ. Cel din urmă simte oricum că-i pe locul secund, chiar nu are nevoie să vadă adevărul mâzgălit pe toate gardurile, dintr-un exerciţiu de stupidă şi crudă onestitate. Deci, în afara cazului puţin probabil în care un nazist dotat cu o cameră de gazare, ca în Sophie’s Choice, te pune să alegi, singurul răspuns corect este: Îi iubesc pe toţi absolut la fel!)
- Pe mine nu prea mă duce capul. (Ei, ştii că te duce, dar te alinţi, cum o facem cu toţii. Fiecare crede, în sinea lui, că are un mod de gândire exemplar şi o logică imbatabilă, dar de-aia s-a inventat modestia, cică nu-i frumos să defilezi cărându-ţi pumni în piept. Prostia şi răutatea sunt, invariabil, bolile de care suferă alţii, nu noi.)
- Aş vrea să-ţi spun ceva, dar nu vreau să te superi… (Ba chiar nu-ţi pasă absolut deloc, că altfel te-ai abţine. Ştii sigur că o să scoţi pe gură ceva ce mă va face să-mi ies din minţi, însă tu trebuie să spui chestia aia şi o vei spune. Iar dacă mă supăr, e numai problema mea.)
- Mie îmi plac femeile puternice şi independente, aspectul fizic nu contează, spuse el. Iar eu pun preţ numai pe sufletul unui bărbat, suspină ea. (Unu’, doi, trei, şi: Ha! Ha! Ha! Ha!)
- Eu îmi iau haine de firmă doar pentru că sunt de calitate. (Da, sunt absolut convinsă că ai dat 200 de euro pe maioul ăla Gucci doar pentru că rezistă perfect la zece de spălări!)
- Nu îmi pasă câţi intră sau comentează pe blogul meu. (Yeah, right!)
Esti o draguta!
Ai dreptate !
Si eu n-am comentat doar pentru punctul10.
Cine e fara de pacat, sa ridice primul cofragul cu oua si sa arunce in altii.
Am preferat sa imi fac o omleta si sa cuget.
Am rezonat cu numarul 6. Da, cel mai adesea ma alint. Iar uneori chiar nu ma duce, pur si simplu nu reusesc sa fac conexiunile corespunzatoare – de fapt ma alint iar.
🙂
Nu m-am gandit niciodata sa fac un top. Dar daca ar fi sa vorbesc de chestiile favorite ce m-au impresionat la capitolul asta, ar fi:
1. Fac chestia asta doar pentru binele tau – clar, n-am nici o indoiala, dar ar fi fost mai simplu sa ma intrebi inainte cum definesc eu binele, nu de alta dar ne impiedicam in definitii.
2. Te iubesc, te ador, te divinizez, nu pot trai fara tine, etc – si apoi, zdronc, un picior in partile moi fix atunci cand te astepti mai putin. Vorbele sunt vorbe, iar faptele sunt fapte. Nu-i musai sa ma divinizezi si nici sa ma pupi divin, e suficient sa ai bun simt si sa faci chestiile alea normale si de bun simt.
3. Sunt plin de compasiune, mi se frange inima cand vad anunturile umanitare – nu contesta nimeni compasiunea, dar imi pare mai onest sa spui ca nu are cum sa-ti pese de toti, ca te impresioneaza doar anumite cazuri. Si mai simplu este un gand bun lasat acelui cuiva ori un euro donat prin sms decat bla, bla.
4. Da, ai dreptate, intotdeauna tu ai dreptate ( dar in realitate te inseli ) – faptul ca ma contrazici nu ma convinge si nici nu-mi schimba optica. Incearca cu argumente si lasa-ma sa ma conving singura.
Momentan cam atat, daca imi mai vine o idee, revin.
🙂
🙂 sa continuam:
a) Nu vreau sa generalizez, dar.. ( yeah, right) Eu una , generalizez, chiar daca stiu ca nu-i ok.
b) Mie chiar nu-mi pasa ce cred altii despre mine ( cum sa nu …) Pfoai eu chiar ma oftic cand aud gogonate despre mine si chiar si cand nu-mi convine adevarul ma oftic.
c) Eu mananc de toate, dar nu ma ingras fiindca am metabolismul bun ( aha, sa-ti stea shaorma-n gat ca-l ai?) Eu daca nu-s atenta la ce mananc ma fac cat Casa Poporului.
d) Ce frumosi sunteti impreuna ! ( comentarii la cuplurile de pe fb, care -sa ma ierte D-zeu- dar nu pica de frumosi toti , ba unii chiar arata ca naiba si separat si impreuna) Unii chiar sunt urati, de aia mai bine taci si gata ca se stiu ei cat de Miss si Mister sunt.
e) Te-ai despartit de X? Oricum nu va potriveati, erai prea buna pentru el!(nu zau) Asta am zis-o si eu prietenelor drept consolare, recunosc, ipocrizie maxima.
f) Unde faci Revu? Eu il fac in, la, pe (.. iesire”senzationala”…) (mda, il fac la dracu-n praznic eventual si tu poti sa-l faci tot acolo all inclusive) Eu nu intreb decat daca sunt intrebata unde-si fac oamenii Revelioane, concedii etc, fiindca mi se pare ca persoana care intreaba prima vrea musai sa se laude si nu stie cum sa deschida subiectul
g) Ce copil frumos ai! ( nu vreau sa supar pe nimeni, stiu faza si cu cioara si puii ei, insa nu toti copii sunt atat de frumosi) Nici asta nu o zic, desi am patit-o sa fiu singura care-si tine fleanca atunci cand ne intalnim cu vreo proaspata mamica. Am zis insa despre unii copii ca-s urati, cand am fost intrebata ce cred, niciodata mamei. .. 🙁
h) El a facut copil cu alta, dar ce vina are copilul? (Normal ca n-are niciuna, dar nici nu o sa pot vreodata sa-l iubesc).
Si lista poate continua ..
Ar mai fi ceva gen: Eu il IUBESC PE DUMNEZEU, indiferent de situatie. Dar asta o zic doar cei care nu au probleme, la prima greutate, o dau din colt in colt. Cum rasare iar soarele, cum AM TRECUT SI PESTE ASTA. Omul este un animal ipocrit.
Cristina, multumesc, dar nu ma mai lauda, ca nu-mi place! 😀
Lotusule, cum spuneam si unui prieten d epe FB, as fi facut top 100, dar mi-a fost lene! Asa ca ma bazez pe voi. 🙂
Ama, eu vreau sa generalizez si chiar o fac des, cel putin din considerente stilistice. 🙂 Statistici sa scrie altii, noi ne permitem sa fim subiectivi, sau cel putin asa ar trebui, dar pe bune, lumea e obsedata de procente! 😀
Aia cu ingrasatul imi place foarte tare!!!! Desi acum e la moda sa zici ca faci foamea ca sa te mentii!
alexander, asa e, multi il baga pe Dumnezeu la inaintare si-s foarte cucernici, mai ales cand e vorba de necazurile sau pactele altora. In privinta propriei persoane, lucrurile devin brusc mult mai flexibile…
sunt ipocrita-o zira…n-am sa dezvalui procentul…cum sa-l dezvalui cind totul este relativ….da, ma fac “mare” si-am sa devin 100%, ceea ce nu sunt…sau sunt???
mama, mama, da n-am crezut ca va iesi asa de bine…ei, cum sunt??
una peste alta…faina ideea cu ipocriziile.
nu-mi pasa daca mi se raspunde 🙂 🙂 🙂 🙂
sunt barbata…
te pup
Nr 8 e bun! 😀 Ne indragostim fix de suflet, din start. Fix de inteligenta… Uffffff!
Articolul tau seamana cu cele 4 minciuni clasice ale studentului:
1. Da-mi o suta pana maine…
2. De maine m-apuc sa invat!
3. Dezbraca-te ca nu-ti fac nimic;
4. Nu ma dezbrac ca-s virgina…
🙂
Eugen, m-a distrat mult commentul tau! Asa e! 🙂 🙂
Bine ai venit la mine pe blog, te mai astept!
Cateodata, resuscitarea glumelor din studentie (chiar daca au trecut ani buni de atunci) este benefica pentru tonusul matinal. Ti-am descoperit blogul dupa ce ti-am citit cateva scrieri pe poezie.ro
Succes si spor mai departe! 😉
Sper ca nu e tarziu sa las acum un comentariu :), dar imi place prea mult cum ai surprins ipocriziile astea mici, umane.
Recunosc ca judec situatii si persoane (cel putin in gand daca nu cu voce tare). Recunosc ca celui pe care-l iubesc nu-i pot dori decat “despartire fructuoasa” de altcineva decat de mine, ca ma alint uneori tocmai ca sa fiu mai bland judecata, ca aspectul fizic conteaza enorrrm la mine si ca m-ar ingrozi sa stiu ca cineva are o parere proasta despre mine.
Ok, astea sunt marile (sau micile) mele secrete “murdare”, blogul asta e singurul loc in care le-am recunoscut. 😛
Silvia, niciodata nu e prea tarziu sa vii la mine pe blog. 🙂
Aici vei gasi intotdeauna secrete “murdare”, pentru ca nu suport ipocrizia. Sfintii sa citeacsa alte bloguri. 😀
Eugen, multumesc! 🙂