18 Sep 2011 Folk you? Folk me!

Recunosc, nu m-am omorât niciodată după muzica folk. N-am fost fan al Cenaclului Flacăra – dimpotrivă, aerul de acolo mi se părea apăsător, manifest, prea sumbru pentru gustul meu, iar recitările afectate ale lui Adrian Păunescu mă plictiseau şi, într-un fel, nu ştiu de ce, le găseam ridicole. Deşi versurile erau superbe…

Azi, însă, când am adunat în urma mea mai mult trecut decât mi-aş fi dorit, văd un pic altfel lucrurile, dar parcă nici muzica folk nu mai e ce-a fost: mulţi artişti au virat-o un pic spre pop, alţii o ţâră spre rock, şi uite aşa m-au câştigat şi pe mine de clientă, deşi admiratorii folkului autentic (acela cu voci pătrunzătoare şi acorduri suave de chitară rece) s-ar putea să nu fie foarte încântaţi de recentele transformări. Sunt sigură însă că reorchestrarea multor piese folk – sau, mai bine zis, orchestrarea lor – nu e un compromis absurd, căci ieri, în prima seară a galei Folk You la Bucureşti, organizată în memoria lui Florian Pittiş, am văzut chiar în primele rânduri o grămadă de Harry Potteri şi Hanne Montane despre care aş fi putut să jur că n-au nicio tangenţă cu genul ăsta de muzică şi-şi hrănesc urechile numai cu Justin Bieber sau, mai rău, cu Nicolae Guţă. Ei însă ştiau versurile mult mai bine decât mine, nu-şi dezlipeau ochii de scenă, iar fenomenul cred că n-ar fi avut amploarea asta dacă soundul n-ar fi căpătat ritmuri mai alerte, mai tinereşti.

Seara a fost deschisă de un interpret pe care admit cu ruşine că l-am descoperit abia acum câteva zile (descoperit în sensul că m-a bătut Nuami la cap cu el), deşi e folkist dintr-o veche şi faimoasă gardă de trubaduri precum Dinu Olăraşu, Tatiana Stepa sau Florin Chilian. Emeric Imre are ochi de copil şi voce caldă, pătrunzătoare, care poate topi orice inimă, deci nici a mea n-a făcut opinie separată.   Alături de Imi (cum îi zic fanii), Răzvan Krivach a făcut câteva demonstraţii de virtuozitate cu vocea sa absolut fabuloasă, iar fata care a asigurat backing vocalsul, subţire şi timidă, a acoperit cerul, la un moment dat, cu glasul ei. Aş fi vrut să-i înregistrez cu telefonul meu mult prea puţin performant, dar nu mi-a ieşit figura, aşa că vă dăruiesc o melodie de pe You Tube, una care mie aseară mi-a tăiat respiraţia, de frumoasă ce e:

După Emeric Imre au curs 20 de minute de Nicu Alifantis şi minunatele lui cântări pe versurile lui Nichita Stănescu, iar la final am râs şi ne-am zbânţuit cu frumoşii nebuni de la Taxi. Apropo, Dan Teodorescu e fermecător! E deştept, are mult umor şi în plus, dacă-mi permiteţi un derapaj frivol, nu mă aşteptam să aibă nişte coapse aşa de bine lucrate, nu l-am perceput niciodată ca pe un bărbat frumos. Dar credeţi-mă că e!

Înainte, între şi după cele trei recitaluri la care am asistat, pot să jur că l-am auzit pe Moţu Pittiş, care glăsuia dulce, puternic şi convingător. Pesemne a coborât din rai să ne cânte, din nou, despre părul lui lung şi inima sa uriaşă şi despre cât e el de tânăr, doamnă, şi cât de verde, şi cât de leu, într-o împletire de versuri aşa cum numai poeţii noştri nepereche ştiau a scrie…

Au fost trei ore în care nu m-am dat dusă din puhoiul de lume (am prins loc chiar în faţă, lângă scenă) şi am fredonat, laolaltă cu artiştii şi cu un public uimitor de tânăr, toate melodiile pe care ştiam să le fredonez. De fapt,  am fredonat şi ce nu ştiam, pentru că cei de la Taxi au împărţit populaţiei din faţa scenei foi A4 pe care se lăfăiau în fonturi generoase versurile celei mai recente piese a trupei: Dramă în Vamă (un haios manifest anticocalari şi antimanelizare a singurei felii de litoral boem care ne-a mai rămas).

Am plecat de pe strada Franceză lac de sudoare şi cu picioarele amorţite, dar cu inima plină de muzică bună şi binecuvântată poezie. Şi, neavând altceva de lucru, în drum spre parcare mă gândeam că aceasta suită de miniconcerte realizate în cel mai profesionist mod şi găzduite de întretăierea a două străduţe din centru vechi de Bucureşti  ar fi umplut, lejer, un stadion. Sau, în orice caz, ar fi meritat să-l umple.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

12 Responses

  1. 1
    lotusull 

    ” Nebunul de alb ” e una din piesele mele favorite.
    Fara a fi neaparat fan al unui gen anume de muzica, recunosc ca exista oameni ce au Voce.
    Eu am mai descoperit curand pe cineva :

    http://www.youtube.com/watch?v=UiBW-vNkzq0

  2. 2
    nuami 

    ce ma bucur!!!!ma bucur ca am reusit sa mergem , ca ne-am strecurat obraznic ca niste copii- de nu eram “Dna Tanta” m-as fi catarat pe gard !ma bucur ca l-am descoperit pe Imi- nu sintem prieteni dar daca asa-i zic fani…ca il redesopar pe Adrian Paunescu- recunosc cinstit ca versurile lui suna altfel in cintec …sper din inima sa se mai repete …data viitoare ne luam gasca si niste adidasi si ne lipim acolo in fata – nu-i asa ca aveai senzatia ca parca nimic nu e asa rau , cum pare ? de asta i-a lasat Dzeu pe artisti!!sa le tina Dzeu vocile fortele ..si tie sa-ti dea chef sa mai scrii ca talent ai !!!

  3. 3
    Alina Grozea 

    Lotusule, nu canta rau baiatul, desi recunosc ca se duce intr-o zona cam dulceaga pentru mine…

    Nuami, pai tocmai pentru ca erau “doamna Tanta” ai fi putut sa te urci pe gard! 🙂 M-am simtit foarte bine aseara, da… Multumesc!

  4. 4
    Cristina Balanescu 

    Doamnelor, ma bucur ca v-a placut! I-am transmis lui Imi ca are doua noi admiratoare. Vor mai fi astfel de intimplari frumoase… publicul de folk e unul special, dupa cum probabil ati observat… cinta cu artistii… Sper sa va pot insoti data viitoare…

  5. 5
    Dana 

    E asa de faina muzica folk. Pe langa profesionistii pe care-i cunoaste toata lumea, am avut norocul in plimbarile mele pe munte sa-i ascult si pe altii care nu-s cunoscuti publicului larg, dar care in jurul unui foc de tabara canta demential. SI sunt melodii extraordinare care imi umplu sufletul de bucurie.
    Nu stiu daca e voie sa postez aici un link catre un site unde eu intru destul de des si ascult muzica folk – http://www.foreverfolk.com/

  6. 6
    Marina 

    Alina , eu am fost aseara . Alina Manole, Mircea Vintila , Mircea Baniciu si Zdob si Zdub au fost geniali ! A fost o seara extraordinara !

  7. 7
    Alina Grozea 

    Cristina, pai da, chiar ne-ai lipsit! 🙂

    Dana, am rasfoit si eu site-ul despre folk – nu credeam ca o sa ajung sa fac asta! 🙂

    Marina, imi pare tare rau ca n-am reusit sa ajung si duminica! Te cred ca a fost grozav!

  8. Imi este atat de greu incat sa nu intreb daca nici macar Valeiu Sterian nu a reusit sa t convinga….
    Viata este atat de meschina incat nici evidentele nu trebuie sa le acceptam neconditionat!
    ma doare sufletul, dar sunetul il iubesc neconditionat… si este folk adevarat!

  9. 9
    Alina Grozea 

    Copilule virtual, sa stii ca Valeriu Sterian chiar imi placea! Multi insa erau prea dulcegi pentru gustul meu, altii prea militarosi, dar tot ce era intre aceste doua extreme digeram. Insa nu-mi placea atmosfera aia de Cenaclu, parca erau intr-o secta, mi se parea megalomana si falsa…

  10. 10
    camellia 

    Ma credeti sau nu, dar visul meu cel mai mare este acela ca un spectacol de felul asta sa aiba loc chiar in satul in care traiesc eu de atatia ani …Nu-i asa ca ar fi minunat? Intr-un loc uitat de lume sa se intample un asemenea eveniment…
    Alina, niciodata nu e prea tarziu… vad ca recuperezi repede…

  11. Alina, eu am fost la Folk You in Vama (sic!)… 🙂
    Aceeasi mirare, sa vad cata copilarime lalaia deodata cu Ducu Bertzi, ori cu Mircea Baniciu. Iar Imnul Vamii, cantat in… Vama, a sunat, ca sa o citez pe prietena noastra Lotusul, “intr-un anume mare fel”… 🙂
    Un om cu o chitara, pe malul marii… Romantismul n-a pierit. Iar pe Puya l-au huiduit vocal si cu peturi goale…
    Cred ca pentru generatia nouazecista folk-ul e un fel de “muzica clasica”, vintage…

  12. 12
    Alina Grozea 

    Daa, ce rau imi pare ca n-am fost si eu in Vama cand ai fost tu! 🙂
    Dar nu-i timpulpierdut! 😉

Leave a Reply » Log in