06 Aug 2011 Visul din dulap (şi alte gânduri amestecate)
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , , , ,

În fiecare dimineaţă, fără excepţie, înainte de a ieşi pe uşă privesc lung în oglinda mea mare, de pe dulap. Nu sunt înaltă, dar silueta încă subţire n-a învăţat a-mi trăda, definitiv, aerul adolescentin. Obişnuiam să mă amăgesc că, dacă m-aş întoarce în timp, în anii de liceu, cu fizicul de acum i-aş păcăli pe toţi. Însă cu două zile în urmă, la metrou, o puştoaică mi s-a adresat cu “Saru’mâna, fiţi amabilă…” Şi am fost.

*

Când îţi dai seama că îmbătrâneşti? Eu încă nu-mi număr riduri la colţul ochilor, dar acum 20 de ani terminam liceul. Mi-am făcut blog abia când tot netul era împânzit de bloguri, mi-a luat luni de tatonări să mă împrietenesc cu Facebook-ul, iar alte reţele de socializare nu s-au lipit de mine. Nu înţeleg Twitter-ul, scriu sms-uri cu viteza melcului şi nu pricep de ce lumea simte nevoia să intre pe internet de pe telefonul mobil şi să se chiombească la un ecrănel, când acasă ai cogemitea ecranul, ditamai tastatura şi o pijama pufoasă în care să te cuibăreşti când caşti gura la seriale. Simt că abia mă mai târâi, iar tehnologia se mişcă tot mai repede… Probabil că-n ochii puştanilor de mâine voi fi la fel de penibilă că stră-străbunica mea, care-şi înnoda broboada la lumina lumânării, zicând că becu-i unealta diavolului.

*

Nu există zi în care să nu mă machiez. Îmi plac rujurile uşor sclipicioase, fondul de ten compact, nu suport glossul (îl mănânc) şi nu prea port mascara, pentru că-mi face pleoapele grele şi mă incomodează la plâns. Verific în fiecare dimineaţă, în oglinda mea mare, dacă mi-am aşezat cum trebuie umbre cenuşii în curbura pleoapelor – aşa cum am citit într-o revistă de modă ca se face. Construcţia trebuie să fie simetrică, perfectă. Sub sprâncene, o undă de praf alb, strălucitor, luminează privirea. O clipă zâmbesc, apoi colţurile buzelor îmi coboară din nou. O inerţie tâmpită, o melancolie fără de leac.

*

De câte ori îmi trag pe mine blugii strâmţi, alunec exigent cu privirea pe conturul încă armonios al feselor – singura mea certitudine, mândria mea frivolă din adolescenţă. Iubitul meu de când aveam 16 ani nu era deloc bun la învăţătură, nu ştia să vorbească meşteşugit, dar mă privea şmechereşte de sub un evantai de gene lungi, ispititor de arcuite. Era îndrăzneţ, vesel, frumos, sportiv, mirosea bine (a săpun Fa) şi-mi spunea mereu că am fund mişto. Cum să nu-l iubeşti? (Pe el, pe iubit!)

*

Dulapul meu stă să cadă pe mine, ticsit de ţoale, dar niciodată n-am cu ce să mă îmbrac. Drama e reală, şi numai un suflet sensibil şi-o minte cheltuitoare, de femeie, mă pot înţelege… Am în şifonier haine de care am uitat, haine cu amintiri, haine primite-n dar, haine pe care le iubesc şi haine pe care le-aş pune pe foc. Dar, ca-n toate poveştile de dragoste şi ură ale vieţii mele, păstrez tot, nu ştiu să arunc nimic. Doar mai răscolesc, din când în când, prin ele…

*

Fantezia mea de cu fiecare seară (că până dimineaţă uit) e să-mi schimb stilul vestimentar. Visez ca, într-o zi, dressingul meu plin de bluze copilăroase şi jeanşi tociţi să se transforme printr-o vrajă într-un dulap de femeie în toată firea: cochetă, senzuală, învăluită-n mătăsuri şi satin, cocoţată mereu pe cele mai ameţitoare tocuri. Sigură pe ea, pe dorinţele şi voinţele ei, capabilă să lase în urmă-i nu numai un damf de parfum fin, ci şi izul izbăvitor al unei păci interioare ce vine, sau ar trebui să vină, odată cu maturizarea. Ca un drogat ce-ar vrea să se lase de drog (dar nu poate), mă gândesc că va veni o zi în care mă voi scutura definitiv de colbul viziunilor mele infantile şi-mi voi face curăţenie generală şi în garderobă, şi în suflet. Dar azi mai vreau să plâng fără rost, să râd cu hohote necenzurate, să mai lipăi o ţâră în tenişi, să mai copilăresc puţin…

*

Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai tânără şi mai frumoasă din ţară? Căci cine e cea mai veselă fără motiv, cea mai tristă dintr-o mie de pricini, cea mai nerăbdătoare cu viitorul şi cea mai în război cu propriul trecut nu te mai întreb. Pentru că ştiu.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

41 Responses

  1. 1
    Alina Grozea 

    Am preluat o leapsa de-a Lotusului si a iesit chestia de mai sus. Sunt incoerenta, probabil ca m-a batut soarele in cap. Sau nu m-a batut destul. 🙂
    Dar saptamana viitoare plec la maaare!!! 2 Mai, Vama, feriti-va ca vin!!! 🙂

  2. 2
    lotusull 

    Na, ca m-am uitat indelung prin lupa si am descoperit ceva 🙂
    Deci…
    Fata draga, sincer, la modul serios nici nu conteaza ( ptr mine ) ce ai in dulap. Si nici faptul ca iti intinzi pe fata fond de ten compact sau nu ( asta e o chestie cu care n-am reusit niciodata sa ma impac; am impresia ca sunt tencuita pe fata daca ma dau cu asa ceva 😛 )
    Esenta e in ” cine e cea mai vesela fara motiv, cea mai trista dintr-o mie de pricini, cea mai nerabdatoare cu viitorul si cea mai in razboi cu propriul trecut “.
    Astep, cu rabdare nesfarsita, sa vad ce-ai sa mai descoperi in tine 🙂

  3. 3
    Dana 

    Alina…imi vine sa te iau tare…dar nu te iau…ca sunt o doamna…hihihihiih..
    trec la sfaturi…ca de, sunt mai mare ca tine….si ca virsta si ca puncte puncte :)…esti faina TU copila…ti-e clar?????!!!!!!

    o sa zica “cineva” stiu io cine, ca-s dura…nu sunt 🙂 🙂 zimbete de drag..serios…

    io de mine zic atit…nu mai sunt silueta (da nici obeza)….aber es iss´ma wurscht…in dialect vienez….adica mi-e “perpendicular egal”.

    distractie faina la Vama…”incurca circulatia”, Alina!!!!! here comes Alina!!

    Dana 🙂 🙂

  4. 4
    Dana 

    pe mine m-o batut vintul..si ploaia in cap…
    sfatul e: sa nu-ti mai faci probleme….si sa te accepti asa cum esti…
    Alina, sa tii macar un pic la tine!!! sincer..si asta pentru ca esti faina….hopa, te rog sa ma crezi ca nu te suflu..nu te perii…subliniez.

  5. 5
    lotusull 

    Dana, tu copilas aiurit

    ” cineva ” o sa-ti zica ca desi poate pari dura, in fapt esti blanduta tare. Na, ca te-am deconspirat 😛

    :):)

  6. 6
    camellia 

    Alina, mie mi-a placut… n-am depistat incoerenta.
    Un dulap de femeie in toata firea, este ceea ce imi doresc demut.

    Dar de ce nu renuntam noi la hainele vechi? Buna intrebare!

  7. 7
    Dana 

    tu copila…tu lotus…is blinduta…is dura…ma tratez de “ambele doua”….
    🙂 🙂

    te pup si aici

  8. 8
    andres 

    Faza cu sarumana am trait-o si eu. Acum cateva luni, o pustoaica din bloc a trecut in fuga pe langa mine si mi-a aruncat in fuga un sarumana cat mine de mare. M-am simtit ca atunci cand eram mica si spuneam si eu, la randul meu, sarumana babalacilor din bloc. Dar acum s-au inversat rolurile…

    Si inca una si mai tare, zilele trecute mergeam prin parc si niste copii alergau de zor pe alei. Una dintre fetite striga la un baietel “vezi sa nu o lovesti pe doamna!”. De tot hazul. Am ras eu, da rnu a fost rasul meu.

    Fiecare ne primim anii in ordine. Sa profitam de ei cum trebuie 😉

    Andres

  9. 9
    Alina Grozea 

    Lotusule, era cat pe ce sa sterg fraza cu “esenta”, inainte sa postez, dar am zis s-o las. 🙂
    Cat despre machiaj, sa stii ca eu ma simt mai tencuita cu fond de ten lichid decat cu solid. La asta din urma pot sa controlez exact cantitatea si-l intind foarte bine.

    Dana, tu esti o draguta cu mine, ca intotdeauna! O sa incurc circulatia, bine? Ce-mi place cum ai spus! 🙂

    Camellia, si eu ma tot intreb de ce nu renunt la hainele vechi – decat foarte greu. Si, crede-ma, n-o fac din zgarcenie, dar mi-e cu atat mai dificil cu cat haina are o poveste, am purtat-o intr-un moment anume… Sunt plina ochi de sentimentalisme si tare vreau sa ma dezbar de ele. Hainele sunt haine. Fostii sunt fosti. Ce a trecut e mort si ingopat. Cand voi ajunge sa simt asta, cu adevarat, voi fi un om fericit. Adica niciodata! :))

    Andres, deja eu contabilizez cate vanzatoare imi zic “doamna” si cate “domnisoara”. Numarul primelor a crescut ingrijorator! :))

  10. 10
    Moi 

    Alina, apai eu, anul acesta, am sarbatorit 30 de ani de cand am terminat facultatea. O viata de om, cum spuneam undeva. Si inca pastrez in suflet starile mele de fire fundamental zburdalnica si copilaroasa. Un metabolism conform firii mele mi-a permis sa pot imbraca, daca vreau, aceleasi haine din tinerete. Mi-am pastrat aproape aceleaisi kilograme insa nu mai am vigoarea de atunci si doar uneori vioiciunea altor ani. Acum, o fi din cauza varstei, ma concentrez pe ganduri serioase, vreau sa inteleg neintelesul din lume si asta imi confera cateodata o figura de incrancenat al vietii. Stiu ca nu e bine. Intotdeauna e sa fie cumva si port mereu nadejdea asta: va fi bine! Mie mi-a fost bine. SIGUR, va fi bine si celor pentru care ma rog si pentru care gandurile mele devin materializate in lacrimi, uneori. Atunci, renunt la oglinda, stiu exact cum arat… Ma dumiresc si privind pe geam la vremea de afara, in fiecare zi mai dau o sansa, sperantei. Ea a fost cea care a fost mereu cu mine.

  11. 11
    lotusull 

    Alina, fostii sunt fosti si pana la urma, n-am fi ceea ce suntem azi daca nu i-am fi intalnit si nu i-am fi ales. Asa ca, despre fosti, numai de bine 🙂
    Iar despre hainele vechi, hai sa le zicem vintage, am o rochita, una singura ce, daca socotesc bine, are fix 15 ani de cand e in dulapul meu. E frumoasa foc, dintr-un fel de catifea, neagra, lunga, cu o singura maneca si cu o bareta subtire in partea cealalata. Nu stiu daca si cand o s-o mai port vreodata.
    Na, sper ca in tot timpul asta, n-a putrezit materialul :):)

    Moi draga, speranta e esentiala intr-o ecuatie.
    🙂

  12. 12
    Anca Constantin 

    ce frumos ai scris…as gasi complimente mai sofisticate, dar “frumos” suna cel mai curat, simplu si deschis…am zambit bun si m-am melancolit si eu cu gandul la liceu si cum ditai halca din creierul meu inca nu pricepe ca au fugit atatia ani de atunci…n-am nici eu dulap de femeie din aia de care zici tu…nici macar instructiuni pentru…dar nu-mi lipseste inca…poate doar cateodata,ca prin vis..dar trece la fel de repede…
    stii de ce, cred eu? suntem tot copile…putem copilari cu gandul si inima…asta nu se poate invata…esti sau nu…cand nu mai esti, nu mai poti nici da inapoi si ma tem ca dulapul de matasuri o sa devina banal in fata amintirii tenisilor…
    e frumos asa…acum…azi…si cat de mult om mai putea sa ne jucam cu pofta cu toate in palmele tinere – cu bucuria, tristetea, cantecele vechi, incetuneala la sms si dorul de carte cu pagini si miros cald de hartie noua…sau veche…
    si da…mi s-a intamplat si mie cu “saru’mana” de la o pustioaica de vreo 17 ani chiar…m-am amuzat nitel amarui…
    dar am uitat repede de ea 🙂
    p.s – si multumesc pentru ca ai scris…azi e mai duminica cu zambetul din cuvintele tale 🙂

  13. 13
    andres 

    🙂 Politetea e politete, insa ne face uneori sa ne simtim in varsta, prea in varsta pentru sufletele noastre tinere. Ofof!

  14. 14
    Luminita Iliescu 

    Ohoho, ce ma recunosc in ce ai scris, Alina!!!…… Dulapul plin de haine care nu vor sa ma mai cuprinda, mintea si inima care incremenesc la o varsta – alta decat cea biologica – asistand amandoua neputincioase la deteriorarea lenta dar sigura a “ambalajului”…. (:
    Insa, ca si Moi, in fiecare zi mai dau sperantei, o sansa…. asa ca dulapul plin de haine care nu-mi mai vin a devenit un motiv intemeiat de a-mi achizitiona altele , iar o remarca de genul “Esti tu batrana, da’ esti bunaaa!” spusa, in treacat, de un adolescent de vreo 16 ani aflat intr-o sleahta, m-a facut sa rad, in loc sa ma enervez….

  15. 15
    Alina Grozea 

    Moi, asa e, speranta ne tine in viata, ne pastreaza tineri…
    Lotusule, eu am un tricou din anul una mia noua sute nouazeci si cinci! Il mai port doar prin casa ori cand ma vopsesc – ca e albastru inchis, dar inca se tine bine! 🙂
    Anca, nu stiu cum am scris eu, dar frumos e commentul tau! Mi-a placut mai ales faza cu “azi e mai duminica…” Multumesc! 🙂
    Andres, nici eu nu mai vreau sa intalnesc tinerei politicosi, de-astia care-mi zic saru’mana! Mai bine nesimtiti de-aia care fluiera!! :))
    Lumi, pai daca esti! 🙂 Tu arati misto si cred ca poti starnii invidii, chiar si asa, cu kilogramele alea in plus de care te plangi. Avea un fost coleg de-al meu o vorba, si tare ma mai amuzam cand mi-o zicea: ” Altii moare si-asa n-are!!!” :)))

  16. Coincidenta, sau telepatie?
    Dar am scris in acelasi timp, despre aceleasi lucruri… Iar! 🙂

  17. 17
    Alina Grozea 

    Ha! Stai ca n-am vazut ce ai scris, acu ma uit! 🙂 La tine ramasesem la partea cu te iubescu.. ;))

  18. 18
    Alina Grozea 

    Asa… am citit. Nu pot sa spun decat ca as vrea sa ajung asemenea “batranilor” din povestea ta. 🙂
    Eu am foarte multi prieteni mult mai in varsta decat mine. “Tanti” si “neni” cu care ma distrez mai bine si ma inteleg mai din priviri decat cu unii tinerei scortosi si imbatraniti inainte de vreme. Asta mi s-a confirmat si la nunta de la Cluj, unde am impartit o camera cu doua doamne, ambele de peste 5o de ani. Si am petrecut excelent cu ele, si erau de 10 ori mai tinere la suflet si la dans decat niste cupluri de proaspat absolventi, pana in 30 de ani, mutrosi si foarte plini de ei, care nu s-au distrat deloc, n-au dansat, si cu care n-am schimbat un cuvant toata seara, desi stateam la aceeasi masa.

  19. Daca tot ai ramas la partea cu… e momentul sa spun: te iubesc, Alina Grozea!
    🙂
    Ce ma mai incurca si pe mine rimelul…. 🙁

  20. 20
    Alina Grozea 

    Si eu, Marilena! 🙂 Nu la modul in care m-as arunca in foc pentru tine, dar in acel mod in care mereu raman cu gura cascata cand te citesc si stiu sigur ca am sub ochi un talent pur, o scriitoare adevarata. Pe bune! Una de-aia care ar trebui sa aiba carti in librarii. 🙂

  21. …Pai, si eu te iubesc pentru ce scrii, pentru farmecul tau adolescentin, pentru ce “urnesti” in mine, pentru ineditul fiecarei intalniri, in eter….
    :)…, pentru ca ma faci sa ma simt importanta… :), pentru ca ma “promovezi”… :), pentru ca aduci oaspeti speciali pe blog…

  22. 22
    Alina Grozea 

    I’m blushing! 🙂

  23. 23
    CristinaC 

    Alina ce fain ai scris… fug acum sa vad si la Marinlena.
    Crezi ca esti singura care are haine cu amintiri. Pariez ca multe avem aceasta “dambla”. haine pe care le iubim chiar daca nu ne mai incap… Eu am adus cu mine in Canada rochia cu care mergeam la examene in facultate… ca sa vezi cat snt de nebuna…
    Am invatat cu timpul sa mai dau din ele. Ma suna cam o data cateva luni cei de la o asociatie caritabila si imi spun ca trec prin fata casei si daca am ceva de “last” ei ridica cu placere…si uite asa ma gandesc ca se vor mai bucura si altii de ele.

    Sa ai o vacanta de vis la mare!

  24. 24
    lotusull 

    Iuhu, da ce pluteste iubirea pe aici si ce-mi place 🙂
    Buna dimineata voua.
    Sa aveti zi frumoasa. Si saptamana la fel.

    http://www.youtube.com/watch?v=b0kSpfAoyZs

  25. Dacă te vei relaxa şi te vei distra la mare, vei avea vreme bună.. şi nu invers:) !

  26. 26
    ofz 

    Nu am cum sa nu te inteleg.. de la mine a pornit leapsa desfacatoare de dulapuri 🙂 Caci uite-asa ma gandeam eu intr-o zi de vara cum sa fac sa potrivesc o geanta rosie si cam eleganta la tinuta mea de adolescent imbracat in culorile pamantului si-ale furtunii. Si m-am intrebat curioasa cum de am ajuns sa am o astfel de geanta?! Si m-am uitat adanc la cea din oglinda si i-am zis de la obraz: “sa nu te prind!”, iar ea a zambit stramb si a zis mucalit “prea tarziu..” Timpul ne ia mereu prin surprindere, dar undeva acolo, sub straturi de fond de ten si textile colorate, se zbate un om incarcat amar de metamorfoze. Nu suntem la nesfarsit copii, adolescenti, domnisoare, doamne, etc. Suntem in fiecare zi altceva si in final un pic din fiecare.
    Ma bucur sa vad cat de departe a ajuns leapsa. A, soare bun si mare albastra!

  27. 27
    Fossil 

    Totdeauna ai scris bine chiar daca prea dur uneori 🙂

  28. 28
    Alina Grozea 

    CristinaC, nici nu ma gandeam ca as fi singura care are haine cu amintiri! 🙂
    Multumesc pentru urari, la mare nu poate fi altfel decat frumos!!

    Lotusule, asa-i, pluteste iubirea! Nu de alta, da’ Marilena-i nevorbita, se plange ca nu zice lumea destul da-te mai incolo sau te iubesc! :)))

    Leo, ai dreptate. Si ca sa-ti raspund la modul cel mai intelectual si literar: mi se falfaie de vreme! :))

    OFZ, foarte buna leapsa de la tine!Asa mi-am amintit de copilarie, de adolescenta, de faptul ca ar cam trebui sa fac curat in dulap… 🙂

    Fossil, uau! Bine ai venit pe pagina mea! As spune ca m-ai lasat fara cuvinte, dar tocmai ce scrisei cateva mai sus. 🙂
    Cand am fost eu dura, dezvolta! Sper ca nu cu tine… :))

  29. 29
    Dana 

    Is un lac de lacrimi…nu o mare…ba nu un ocean….
    aici pluteste iubirea de azi dimineata….am fost la Marilena….IOI!!
    lotusull e in pauza….da vine si ea cu ceva stiu eu….
    si sa vezi atunci “inundatii”.
    va multumesc fetelor…

    o seara frumoasa!!!!!!!!! 🙂

  30. 30
    irina 

    Eu am 2 saptamani de cand am facut 30 de ani……..am zis ca de fapt, nu s-a schimbat nimic, c a-s tot aia..vreau sa spun ca mi-am cumparat la tricouri imprimate si tampitele acum cat nu am avut toata adolescenta mea………
    Inainte imi doream sa ma imbrac numai elegant…acum port culori si chestii care parca sed bine si pe mine, nu numai pe alea de 20 de ani……….
    NU ma simt batrana, sincer ma simt bine, poate chiar mai femeie decat eram..insa si pe mine ma ia cu lesin cand ma iau sudentii, cu “saru-mana”… 😀

  31. 31
    Alina Grozea 

    Dana, esti foarte simpatica!
    Marilena, sper sa nu te superi, ca glumesc si eu! 🙂
    irina, abia ai 30 de ani! Mai vorbim la 38. Ai tai! 🙂

  32. 32
    Anomis 

    I-am facut odata cadou mamei mele o oglinda mica, dubla, de poseta (are mereu asa ceva in geanta, alaturi de un ruj pe care nu-l foloseste niciodata, pentru ca nu se machiaza, punct). A admirat vesela designul cochet, apoi a deschis-o, inchizand-o aproape la fel de repede, cu un scuturat de frig: “De ce-mi aduci mie asa ceva? Oglinda care mareste le trebuie ridurilor mele”, s-a amarat ea, instantaneu. M-a amuzat atunci, pentru ca ridurile nu erau nici atat de multe, nici atat de mari, iar pe ea am banuit-o de subita cochetarie, bucurandu-ma in fata acestui semn de rasfat.
    Am simtit cat de reala era tristetea ei cativa ani mai tarziu, cand am avut aceeasi reactie in fata unei oglinzi asemanatoare, pe care am inchis-o cu un gest la fel de rapid si cu inima brusc mai incercanata. Crud soare, cruda oglina in care mi se reflectau la fel de crud anii de pe chip.
    M-am mai obisnuit cu semnele timpului…intre timp:) Dar oglinzile au pierdut partea care mareste, iar machiajul se aplica intotdeauna la limina banda a unei veioze (motiv pentru care am renuntat usor la fondul de ten, pentru ca oglinzile din restul lumii nu sunt la fel de ingaduitoare, iar soarele a ramas destul de crud incat sa-mi dezvaluie chipul (machiat “fin” -credeam eu-la lumina molcoma din boudoir) in realitate infainat ca al unei paiate:(
    Pentru dulap mi-am propus sa merg la unul din magazinele din mall in oglinzile caruia, indiferent ce pun pe mine, arat bestial -macar acolo si la mine, inainte de a iesi pe strada, sa mai am aceasta iluzie:)

  33. 33
    psipsina 

    te-am citit de ieri, da comentez abia azi. ţi-a ieşit bine de tot postul ăsta! 😉 parcă te şi văd!
    eu nu ţin hainele chiar atât de mult, aşa că te pot ajuta oricând la golitul dulapului! 😆
    totuşi, recunosc, vei găsi mereu în dulapul meu următoarele haine cu amintiri:
    rochiţa mea de batist de când am terminat grădiniţa, fusta mea cu maci roşii pe care o mai port şi acum, efectuată când aveam 18 ani, la terminarea liceului, rochia mea de mireasă, care mă mai încape, deşi nu îmi mai foloseşte şi rochia din brocart alb pe care mama mea a purtat-o a doua zi după propria nuntă şi pe care, cu modificărle de rigoare, am purtat-o la rândul meu, tot a doua zi după nuntă. (inutil să îţi spun, este una dintre cele mai dragi amintiri ale mele: chipul mamei, atunci când m-a văzut în rochia ei)
    în rest: costume, cămăşi, haine de toate zilele. blugi mai puţini, câteva tricouri, eşarfe… şi deseori pisica printre ele.

  34. 34
    Dana 

    Alina…m-ai salvat!!!
    Marilena..sper ca n-am sarit calul..am glumit…dar, am si plins…fara sa fiu patetica.

    🙂 🙂 🙂
    va pupa
    gabidana

  35. 35
    Fossil 

    Nu ma pricep sa dezvolt. Lumea scrie prea bine si mult prea dezinvolt. M-as bucura sa am aceeasi usurinta in exprimare dar din pacate n-am.
    Oricum sincer iti spun ca scrii al naibii de bine.

  36. 36
    Alina Grozea 

    Dragi copii, ploua ca-n noiembrie, dar eu ma pregatesc sa plec la mare! 😀 Miss me, da?
    Vin luni, dar nu stiu cat net au aia in 2 mai, daca o fi intrat destul pe poarta satului, ca sa-mi ajunga si mie.
    Anomis, mi-a placut la nebunie comentariul tau… bine ai venit! 🙂
    psi, saru’mana! Si printre hainele mele e mereu o pisica! Milka mea! 🙂
    Dana, sa speram ca Marilena ne-a iertat pt criza de haz de necaz. Si eu plang de fiecare data cand citesc ce scrie ea, dar nu vreau sa recunosc! 🙂
    Fossil (ce nick! :)), ce sa-ti mai spun… Iti multumesc mult de tot!Si crede-ma pe cuvant ca nici tu nu stai rau cu exprimarea in scris. Asta se mai si exerseaza! 🙂

  37. 37
    lotusull 

    Na Alina, sa-ti fie frumos.
    Lasa ca merge si cu ploaie, o sa te plimbi asa romantica ( si zburlita ) pe tarm, o sa te uiti la valurile zbuciumate si mai departe vezi tu ce mai faci 😛
    Pup
    🙂

  38. 38
    Alina Grozea 

    Multam, Lotusule. Ma duc a somn si la vis frumos, cu soare, mare si scoici. Si fara ploaie!!!!
    Va kissuiesc pe toti.

  39. 39
    andres 

    Pfiuuu, lipsesc putin si iata ce destrabalare pe aici! 😛
    Distractie placuta Alina si soare mult sa ai 😉

    Andres

  40. 40
    larisza 

    am revenit!!!! pentru putin timp dar iata-ma.
    SA sti ca, chestia cu dulapul plin de haine este universal valabila. Si eu am avut dulapul plin cu haine pana cand …. intr-o zi…… cu soare sa zicem si batuta in cap( de soare) am facut curatenie generala in dulap si nu m-am uitat in urma.
    Nu te-am mai vazut fizic vorbind demult dar in poza imi placi, arati bine. Asa ca………nu mai vb urat despre tine ca esti tanara. Eu sunt cu 1 an mai tanara ca tine, asta ca sa nu-ti spun varsta ca nu este frumos. Pe 30.07 a fost ziua mea si sunt tanara ca si tine. Pana sa deviiiiii coconetaaaaa mai stai la rand ca m-ai ai.
    concediu placut si sa te distrezi . Arata-le ( 1 Mai) ce poti, ca poti sa fi sexi ( cum erai odata) . Grabeste-te!!!!Nu ti-ai facut valiza??????Pupici

  41. 41
    Alina Grozea 

    larisza, bine ai revenit! 🙂
    Si eu am revenit de la mare, mi-a fost bine si frumos, si din acest motiv voi dedica urmatoarea mea postare acestei scurte evadari la 2 Mai.

Leave a Reply » Log in