29 Sep 2012 La întâlnirea cu tine
 |  Category: Uncategorized

La întâlnirea cu tine ştiu sigur că mi-aş lua de-acasă absolut tot sufletul – fără să las fărâme din el în amintiri tăioase, în vederi şifonate de la mare, în documente word cu parolă, în vorbe care, nespuse, ard, în planuri năstruşnice pentru zile ce nu vor veni.

La întâlnirea cu tine mi-aş pune rochia aia roz prăfuit cu buline bej şi mi-aş ascunde inima după pliuri de tul şi vâscoză, să nu vezi cum bate de tare, să nu vezi cum nu mai ştie năroada nimic altceva decât numele tău. Mi-aş face poate un coc din bucle, neglijent, la care să pară că n-am muncit deloc, deşi ştiu de pe acum că voi sta ore-n şir în faţa oglinzii, aranjând fiecare şuviţă, enervată la culme că, rebelă şi mătăsoasă, vrea să scape din prinsoarea agrafelor cu flori arigintii, uşor mătuite de vreme. Vintage, le spune în reviste.

La întâlnirea cu tine am să uit pe dată, ca după o lobotomie, cât am suferit la primele întâlniri pe care le-am avut. Şi cum le-am repetat, înşirând absurd vedere după revedere, gând după gând, suspin după suspin, sărut după sărut. Fără să mă satur de nesfârşirea îmbrăţişărilor care totuşi se sfârşeau. Mureau învinse de timp, de amorţirea braţelor, de faptul că tu trebuia să ajungi undeva, de faptul că şi eu trebuia să ajung undeva. Nicăieri, dar te minţeam, ce era să-ţi zic, c-am pus pe hold toată viaţa mea şi-am timp să stau o mie de ani, o mie de vieţi în braţele tale?

La întâlnirea cu tine poate-am să-ţi spun povestea aia pe care ţi-am promis-o pe când tăcerile noastre aveau un miros sărat de lacrimi şi moarte. Voiam atunci să-ţi vorbesc despre viitor, în cuvinte luminoase, fericite, dar tu-mi aşezai un deget pe buze şi-mi spuneai să nu mai zic nimic, să te las să mă priveşti. Îmi ascundeam cuvintele la loc, în coşul inimii, şi te lăsam în contemplarea ta minuţioasă gândindu-mă când o să mai găsesc oare ocazia de-a-ţi depăna scenarii duioase, prosteşti, cu noi doi. Pentru că ştiam ce-o să se întâmple, ştiam că după ce te saturi de atâta uitat în ochii mei, la sprâncenele mele, pe conturul buzelor, inspectând atent fiecare tremur, fiecare por, vrei să fugi unde nu te mai pot cuprinde cu niciun gând, cu nicio şoaptă, cu niciun strigăt. Vrei să pleci din casa mea, din viaţa mea, din albumul meu foto. Vrei să rup toate pozele cu tine şi cu noi, să arunc la coş toate cd-urile cu Scorpions, să pun hainele de care obişnuiai să mă dezbraci pe un raft la care să-mi fie imposibil să ajung.

La întâlnirea cu tine ştiu că n-am să te pot certa deloc, deşi acum, în faţa oglinzii, în timp ce-mi trag pe mine ştrampii bej ce seamănă c-o plasă de pescar, pun în rastel de gând isteric toate cuvintele de ocară de care mă simt în stare. Mi-am făcut un titlu de glorie din a te urî. Te-am ponegrit în toate felurile, de câte ori mă întreba cineva, iar dacă nu mă întreba, găseam eu un pretext să te vorbesc de rău. Am scos pe tarabe tot noroiul care ţi-a crescut în suflet şi l-am dat gratis, cui mi l-a cerut. Şi s-au găsit câţiva muşterii. Curios, câtă lume e dispusă să-i torni mizerii despre dragostea ta! Îi vedeam cum îşi duc colţurile gurii în jos, a compătimire şi dezgust, dar ştiam că se bucură, toţi ţopăie de bucurie când te văd rănit de moarte. Sau când ai vrea să ucizi, la rându-ţi, pe cineva. Se simt mai bine, îi mai faci să uite de-ale lor. Îmi amintesc cam ce auditoriu aveam când mă iubeai. Substanţial mai mic decât acum, când simt că te-aş tăia în bucăţi mici, pe care să le arunc la câini. Dar numai după ce te mai sărut o dată. Numai după ce poposeşti încă un minut, cu palma ta aspră (“Numai fătălăii îşi cremuiesc mâinile”) pe sânul meu.

La întâlnirea cu tine, ba mi-aş dori să fie pustiu, să nu ne vadă nimeni, ba îmi închipui un puhoi nervos de gură-cască şi pe cineva care să ţină scorul, ca la box. Pentru că ştiu că, după ce vei împietri o clipă văzând cât sunt de frumoasă, o să începi iar cu prostiile tale. Şi cu eschivările. Şi cu promisiunile ce miros de la o poştă a minciuni. Iar eu voi începe să urlu ca un animal rănit, mereu mă scoţi din minţi şi fac aşa. Apoi o să plâng şi-o să râd isteric în aceeaşi propoziţie, într-atât ştiu că mă vor tulbura vorbele tale, pe care le ador, dar din care n-am crezut, niciodată, o iotă.

La întâlnirea cu tine o să-ţi spun ascultă, măi, băieţaş! Ţie nu ţi-e ruşine să ştergi aşa cu mine pe jos? Şi pe sus? Şi prin colb? Şi prin nori? Şi nu ţi-e jenă să mă umpli ca pe un pahar, de dor, de sete, de foame, de fericire cu gust amărui?

La întâlnirea cu tine cred c-o să-mi iau ghetele alea unturii, din piele întoarsă şi fină, şi-o să mă doară-n cot de păcatul animalului ucis pentru ele şi de păcate, în general. Că pot citi şi zece Biblii, şi sute de manifeste PETA, şi mii de statusuri de facebook în care ţi se spune că nu-i deloc frumos să omori o vietate ca să-ţi faci pantofi din ea. Dar o să vii tu cu ale tale, cu privirea aia verde-brad şi cu izul ăla de sudoare şi Dior care mă dă peste  cap. Şi gata, adio zen, adio pace-ntre specii, adio mâncat numai morcovi, adio încălţat doar în scai. O să fac iar shopping compulsiv şi abuz de bomboane Mozart, prinsă-n dulcea capcană în care, aşteptându-te, nu-mi mai aparţin.

La întâlnirea cu tine, pun pariu pe orice că, oricât venin aş vărsa acum pe foaia asta albă, o să te iubesc din nou ca-n primele zvâcniri ale iubirii noastre. Şi toate lunile ca nişte ani şi toate clipele ca nişte zile în care am stat despărţiţi se vor topi, făcute parcă din nimic. Şi vom fi din nou eu şi tu, alţi oameni şi totuşi trist de neschimbaţi. Eu ba gonindu-te, ba implorându-te, tu repetându-mi cu patos că zece vieţi de-ai trăi nu vei mai întâlni pe-alta ca mine. Dar c-o să te duci să le trăieşti, just în case…

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

13 Responses

  1. 1
    Marilena 

    Alina, ma intreb cum ai putut scrie ceva atit de frumos!!!!M-ai lasat fara cuvinte!Esti geniala! Felicitari!

  2. 2
    Alina Grozea 

    Marilena, multumesc mult! 🙂

  3. 3
    lotusull 

    M-a luat cu fior pe sira spinarii citind textul asta al tau si asta nu mi se intampla prea des in ultimul timp.
    Asa ca iti spun si aici : frumos, cumplit de frumos ai scris 🙂
    Daca omul ala cu privire verde brad, mirosind a Dior exista in realitate, sper sa citeasca textul asta al tau.
    Daca nu exista, ar face bine sa se grabeasca sa-ti apara.
    Iar mai departe, stii tu ce-ti doresc.
    Eu iti voi ramane musteriu si la texte cu si despre fericiri din alea cotidiene 🙂

  4. 4
    Alina Grozea 

    Lotusule, ma bucur ca-ti dau fiori! :))

    Un domn cu ochi verzi a existat, a Dior mirosea altcineva… si-a iesit chestia asta – ca sa nu zica nimeni ca scriu doar despre “fericiri cotidiene”. 🙂

  5. 5
    andra 

    … 🙂 parcă-ai scris şi pentru mine…

  6. De cele mai multe ori este bine daca ai puterea sa stergi totul, ca si cum ai apasa un buton de “reset”.

  7. 7
    ch3815h 

    un text construit nu cu migala, ca nu iesea atat de simtibil, clar!
    dar asemenea unei actrite ce-si joaca rolul eroinei in piesa de pe scena unde sute de ochi o urmaresc inversunati pe ce are dumneaei de transmis din acea emotie dramatica, la fel si tu reciti in scris aceste cuvinte ce e clar ca nu-s compuse si nici cautate, ele curg grafiate de parc-ar fi simtite si rostite.
    si dimensiunea textuala apreciabila, ca si rigoarea estetica a formei imbraca acest continut cu esente amintind sau pomenind in treacat si de verigi lipsa intr-o aura frumos si optimist de metamorfozat o karma, chiar! merita o sansa vocea ta rasunand in text nu de regret, nici de apel rapid in van dupa o dragoste ce nu mai vine, dupa scenariu! iar soarele ce s-arata si la tine de undeva de printr-un colt iti zambeste asa frumusel nr. 4, tu doar ajuta-l sa-ti faca o duminica asa cum o doresti, pentru ca meriti!
    numai bine, Alina!

  8. 8
    Alina Grozea 

    andra, ce sa zic… naspa! :))

    VirtualKid, de cele mai multe ori, n-ai puterea. Ca daca ai avea-o, n-ai mai ajunge in situatia descrisa de mine in text. pe care nici nu stiu daca nu-i bine s-o experimentezi macar o data in viata – iubirea aia toxica, apasatoare, care mananca din tine… O relatie love-hate nu e pentru oricine, asa! 🙂

    ch3815h, ma coplesesti cu vorbele tale asa… elaborate! 🙂 Multumesc pentru ele, si pentru urarile cu soare, la fel iti doresc si tie! 🙂

  9. 9
    Blueina 

    Eu cunosc zbuciumul si stiu cum dintr-o suflare as fi putut sa construiesc o lume si s-o si distrug… pentru ca simteam asa. Cred ca durerea-i constientizarea, insa ne face sa creem asa frumos… caci nici nu isi mai are rostul compasiunea 😉 Splendid text. Splendida Alina.

  10. 10
    Alina Grozea 

    Blueina, bine ai venit la venit la mine! 🙂
    Multumesc mult pentru aprecieri, cat despre zbucium, si eu simt la fel – e creator! Insa, deseori, cere un pret prea mare…

  11. 11
    Cătălin 

    Despre ce nu putem vorbi trebuie să tăcem…Eu tac acum, sugestiv.
    …………………………………………………………………………………….
    Dacă din suferinţă ai scris, te felicit pentru că mai poţi suferi;
    Dacă din visare ai scris, te felicit că mai poţi visa;
    Orice te-ar fi îndemnat să scrii, te felicit că mai poţi trăi atât de intens…

  12. 12
    Alina Grozea 

    Catalin, deci si tu vezi fericirea din spatele suferintei? 🙂 Am scris pentru cate putin din fiecare motiv insirat de tine. Si am si trait ce am scris, acum ceva vreme…

  13. 13
    Cătălin 

    Eu nu ţin minte decât suferinţa…

Leave a Reply » Log in